Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I��I
Rezultatele 1611 - 1620 din aproximativ 2873 pentru ��N��I��I.
Vasile Alecsandri - Altarul mănăstirii Putna
... de fer Pe-ai lor cai sirepi stau mândri ca la semnul de război. Al Moldovei steag de fală fâlfâie falnic în cer; Buciumul vuiește-n munte, sună valea de cimpoi. Iată că lângă-o movilă domnul Ștefan s-a oprit! Totul tace!... ochii țintă, stă poporul neclintit. Trei ... coboară-o neagră țurcă. Ei ades cu-a lor săgeată repezită sus, în nor, Printre-a fulgerelor focuri au oprit vulturu-n zbor. Multe fiare din cei codri, mulți dușmani tineri, semeți, Drept în inimi, drept în frunte au simțit a lor săgeți, Căci ei ... dă foc și vâjâiește, Se tot duc, se duc ca gândul, și de-abia ochiul zărește Pe câmp departe, departe locul unde se coboară. "Ura!-n ceruri se ridică! Urlă dealul, clocotește! Să trăiți, copii! le zice Ștefan, ce-acum se gătește. Zbârnâie coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vânt, Piere, trece mai departe, șî-ntr-un paltin vechi s-a frânt. Acolo fi-va altarul! zice falnicul monarc, Ce se-nchină ...
Ion Heliade Rădulescu - Portretul (Heliade)
... Ion Heliade Rădulescu - Portretul (Heliade) Portretul de Ion Heliade Rădulescu Era poet în suflet, era artistul june, Și creator penelu-i; în contemplarea sa Trăsurile-ți divine, în marea-i pasiune Voind să le imite, un angel copia. Și a făcut un angel în toată-a lui candoare, O vergine cerească ... de loc nu mi-e străină. D-a fost amant artistul, a fost și creator. In ochii-mi ca-n oglindă se vede-a ta ființă Ș-aievea se refletă în sânu-mi înfocat; Pe inimă ca-n placă, prin calda mea credință, Imaginea-ți întreagă ca zeu s-a întronat. Domnește și e vie, și anii n-o vor stinge, Și-n sacrul meu deliriu spuind-o, voi cânta, Ca suflet fără vârstă, ce timpul nu-l învinge, Ș-o va cunoaște lumea în admirarea sa: "Frumoși ... fiorare; Pe pictorul d-atuncea îl faci acum poet. E june, încă june în dulcea-mi suvenire Imaginea-ti divină, modelul meu sublim, Ce-ntinerește-n ...
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini
... abuzeze de bunătatea făcătorului său de bine, pe dată ce săvîrși concertul se duce a-i da instrumentul înapoi și a-i mulțumi pentru bunătatea ce avusese de a-l împrumuta. Neguțătorul însă nu voi a priimi violina, zicîndu-i: „Mă voi feri cît voi putea de a lua înapoi acest instrument cu care s-a servit cel mai celebru ... întîmplă și lui Paganini, căci într-o frumoasă dimineață părăsi insula Citerii, fără să fie îndemnat la aceasta de vreun mentor ca junele Telemac, fiindu-i de ajuns amorul artei ca să-l facă a se hotărî la aceasta. La 1816, ducatul de Lucca și Piombino se lăsase în ... sale, care pe cît ținu esecutarea nu încetă a vorbi inimei artistului prin secretul limbagiu al ochilor ei. Iar principesa Eliza, după ce-i arătă cele mai lingușitoare semne de admirare, îi zise: „Ai făcut lucruri care în adevăr trec peste puterea umană și aceasta îmi dă curagiul ... din ființele supranaturale“. El promise a face astă încercare și dupe trecere de prea puțin timp anunță superba sonată militară intitulată Napoleon ...
Gheorghe Asachi - Asupra corupției secolului
... Gheorghe Asachi - Asupra corupţiei secolului Asupra corupției secolului de Gheorghe Asachi Iertat oare celor tineri și bătrânilor să fie Ca să facă-n toate zile scandaloasă nebunie? Iertat fi-va să prăzi oameni prin un nou metod ghibaci, Să te-nsori, să lași copiii, cununia s-o disfaci ... Să audă farizeii și a vițiilor gloate, Critico nemituită, adevărul cel curat La acii ce vreau s-asculte spune-l astăzi dizghețat. Unde-i legea cea sfințită și dreptatea nevândută, Între noi din vechi aflat-ați o petrecere plăcută, Pre voi bunii și părinții cu respect v-au onorat ... strănepoții p-urma lor să fi călcat, Derâzând simplicitatea timpurilor ce-s trecute, Pe fantoame lustruite austera-au schimbat virtute. Vorbe multe sunătoare, dar veninu-i mezul lor, Care pierde azi prezentul p-un nesigur viitor. Unde-s oameni de parolă, amici unde-s cu tărie, Unde giunii care patriei razim ... alt merit decât cel a defaima; Patrioții între sine un altuia groapa sapă, De averea cea stăină epitropul să adapă. Giudele, căruia datu-i ministerul cel mai sfânt, Direptatea celor meseri ș-al său vinde giurământ. Nu cu-asemene principii Alexandru cel Bun Rege Reformat-au societatea cu-nțăleaptă ...
... Nedumerire Nedumerire (După Strodtmann) de George Coșbuc Cât de rău ești, Doamne, Doamne! Tu mă-ntrebi grăbit și-aprins, Dacă te-am iubit vreodată? Ce-i cu tine? Ce te-a prins? Dac-aș ști, eu ți-aș răspunde; Cum să știu, că n-am de unde! Eu la asta niciodată N-am gândit cu dinadins. Tu mă știi. Eu râd într-una, Numai de glumit mă țiu - Ei, dar când mă-ntrebi de-acestea Parc-aș ... și toate-mi plac; Orice-mi zici tu, nu mă supăr, Și cu orice faci, mă-mpac. Dar să stăm târziu în noapte Tăinuind iubirea-n șoapte Și să te sărut — ei, asta! N-am putere să o fac! Nu mi-am dat anume seama Niciodată, viața ce-i! De-mi zici «dragă», râd cu hohot, Ascunzând obrajii mei. Tu te superi dintr-o dată, Mă faci proastă și-ngâmfată, M-ameninți, c ... m-ai lăsa vreodată, De-ai fugi și m-ai lăsa, Din grădina maicii tale Eu o floare mi-aș fura Și-aș purta-o-n ...
... și mufti ne-o ia. Și mufti Ia urmă se pune și-o bea — Și dăm de rușine! În strada cea strâmtă e cârciumă-n fund; Ghiaurii beau bine; Când merg eu pe-acolo, ghiaurii s-ascund, Cu spaimă, de mine. Eu beau câte-o cană, beau două, ba trei ... e bine? Eu știu cä e vinul oprit de profet!â€� — „Oprit e, creștine! Dar nu e mirare, că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!â€� Ghiaurii au haine lipite pe ei; De dânșii e bine: Bei vinul, și mufti nu-ntreabă „ce bei?â€� Dar alta-i ... de-ar fi, Că scap de rușine! De știi tu, băiete, să bei și să taci Haid' vino cu mine; Al meu să rămâie, de-i rău ce tu faci, Și-al tău, de-i un bine! Ah, tulbure-i, Doamne, impulsul sorbet Și limpede-i
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Bradul (Hasdeu)
... Petriceicu Hasdeu - Bradul (Hasdeu) Bradul de Bogdan Petriceicu Hasdeu Când arde soarele de mai, Când vântul iernii geme, Mărețul brad pe naltul plai Stă verde-n orice vreme. O rădăcină de colos Și-a sfredelit în stâncă, Și de pe stâncă maiestos Mai sfredelește încă! De mult cu blocul ... trăsnetul se luptă! La piept cu viforul turbat, La cap cu norul rece, D-atâția ani nestrămutat El tot așa petrece. D-ar fi să-i dați în văi adânci Odihnă dezmierdată, Răpindu-i viscole și stânci, L-ați omorî pe dată! Când arde soarele de mai, Când vântul iernii geme, Mărețul brad pe naltul plai Stă verde-n ...
Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul
... de el cu haz, Când, șovăind în umblet, se poticnea, sărmanul! Ades, pierdut în umbră, stătea-ntr-un colțișor, Fugind de ochii lumii, în casa-i solitară. Și brațele-amândouă el le-ntindea cu dor, Ci nu scotea o șoaptă în liniștea de seară. La miezul nopții însă creștea un freamăt ... i intră, — iat-o alunecând ușor Într-un veșmânt de spumă de valuri zgomotoase, Aprinsă și-nflorită ca un aprins bujor; Strălucitor e vălu-i ... feeric, cu ziduri de cleștar, Se vede cavalerul, orbit de-așa splendoare: Uimit se uită dânsul și se mai uită iar, Tot aruncând în preajmă-i priviri ne-ncrezătoare. Dar nimfa-l ține totuși îmbrățișat cu drag El — mire, ea — mireasă, și-n jurul lor, șirag Din țiteră țin hangul și cântă mândre zâne... Din țiteră țin hangul și cântă răpitor, Și, stând să-nceapă danțul, ridică-n ... înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la piept acum odorul. Atunci, fără de veste, luminile dispar, Și iarăși cavalerul tăcut și solitar, Se pomenește-n
... de el cu haz, Când, șovăind în umblet, se poticnea, sărmanul! Ades, pierdut în umbră, stătea-ntr-un colțișor, Fugind de ochii lumii, în casa-i solitară. Și brațele-amândouă el le-ntindea cu dor, Ci nu scotea o șoaptă în liniștea de seară. La miezul nopții însă creștea un freamăt ... i intră, — iat-o alunecând ușor Într-un veșmânt de spumă de valuri zgomotoase, Aprinsă și-nflorită ca un aprins bujor; Strălucitor e vălu-i ... feeric, cu ziduri de cleștar, Se vede cavalerul, orbit de-așa splendoare: Uimit se uită dânsul și se mai uită iar, Tot aruncând în preajmă-i priviri ne-ncrezătoare. Dar nimfa-l ține totuși îmbrățișat cu drag El — mire, ea — mireasă, și-n jurul lor, șirag Din țiteră țin hangul și cântă mândre zâne... Din țiteră țin hangul și cântă răpitor, Și, stând să-nceapă danțul, ridică-n ... înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la piept acum odorul. Atunci, fără de veste, luminile dispar, Și iarăși cavalerul tăcut și solitar, Se pomenește-n
Vasile Alecsandri - Cântecul plugarului
... Vasile Alecsandri - Cântecul plugarului Ardă-te-ar focul, pământ, Și te-ar bate Domnul sfânt! Căci îmi ești dușman cumplit! Ce-am semănat n-a ieșit. Semănat-am grâu de vară, A ieșit numai negară. Semănat-am orz, oves, A ieșit mohor de ... plăti de bir, Și de foi, și de soldat, Și de Iuda blestemat. [1] Vai și-amar de biet român Când e domnul rău stăpân! N-are loc în țara lui Și-i ca pleava câmpului! ↑ În toate satele Moldovei, crâșmele sunt ținute de evrei, care, ca niște lipitori, sug avuțiile țăranilor, îndemându-i
Mihai Eminescu - Apari să dai lumină
... Mihai Eminescu - Apari să dai lumină Apari să dai lumină de Mihai Eminescu Apari să dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat. Privi-te-voi cu ... mă mângâi și mă minți, Căci ei cuprind o lume de dulci făgăduinți, De-amor fără de margini, de scumpe fericiri, Cum nu se află-n lumea aceasta nicăiri, Căci este umbra blând-a iubirii cei de veci, Ce trece cu întreaga-i putere, pe când treci! Nici luna plutitoare, nici stelele din cer N-or să pătrunză-n lumea trecutelor dureri, N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereți, Măcar să am de-acuma o sută de vieți, Căci sufletu-mi de-atuncea e-atât de-ntunecat... Doar ... e viața mea, și cad Iluzii ca și frunza pe undele de vad, Și nici o bucurie în cale-mi nu culeg, Nimic de care-n lume iubirea să mi-o leg, Pustiul și urâtul de-a pururi mă cuprind... Doar brațele-ți de marmur în visul meu se ...