Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA
Rezultatele 1601 - 1610 din aproximativ 3430 pentru CA.
... brusc și glasul tău de porțelan nu-și mai poate ascunde slăbiciunea stai staaaaa............................aaaaiiiiiii nu mai pendula printre cărți și nu te mai cățăra ca un alpinist nepriceput pe tablourile mele din sufragerie uiteee mi-ai spart și călimara cu pistruii tăi mov și te-ai așternut ca o plapumă rece peste clapele pianului second hand vaaai cum îți îngropi cu cearcăne adânci suferința (ca
... Vlaşin - Descântec Descântec de Gelu Vlașin cine nu mai poate spera să spere că speranța se sperie și că lumea din noi începe să zbiere ca un blestem te chem ca o vrajă în coajă ca
... Gelu Vlaşin - Naşterea Nașterea de Gelu Vlașin mi-am cumpărat un topor cu el am să tai rădăcinile cerului ca să nu mai știu cum vine întunecimea ca o moarte rătăcindu-mă cu el am să tai în carne vie ca
... este o stare în care moartea și-a construit o piramidă răsturnată poate că dragostea este o iluzie în care se scaldă nefericirea ca-ntr-o piscină termală poate că imaginea ta ca o gheisha pe retină îmi va elibera mintea și te va îmbrățișa până dincolo de moarte poate că zâmbetul tău nu era pentru mine dar ...
George Coșbuc - Cântece (Coșbuc)
... a zis naiv și cu mustrare: Da ce? matale ești păgân? A fost un fulger mititica Și în genunchi eu am căzut Ca un fricos în fața morții; Și-n clipa asta am crezut! XXXVII Când vii, la pălărie port Și eu o floare; Când îmi zâmbești, în ... având vestmântul Și-n păr vuindu-i vântul, Cu pluta ei ușoară Trecea-n amurgul zilei Pe Bistrița cântând. Închise între stânci, Sălbaticele ape Gemeau ca-n agonie, Albastre de mânie, Izbindu-se să scape Cu vuiet și cu vaiet Închise între stânci. La cârma plutei sta Copila zâmbitoare: Mireasă-i ... a pururi după moarte Iar vom fi același lut! Astăzi plâng și te sărut, Că-mi ești singurul meu bine Și ești lut și tu ca mine. Din etern am fost un lut, Dar o soartă-ntâmplătoare Te-a făcut ulcior pe tine: Om pe mine m-a ...
George Coșbuc - Cântecul redutei
... De le-ajung genunchii-n gură Mașală, cu ei te prinzi? Ce te uiți tu, că sunt goi? Așa-i turcu-n vitejie, Zvârle haina ca să fie Sprinten-foc, când e-n război. Dârdâiesc din dinți, mă, vere Lasă-i, mă, că-și fac putere Dinților, să muște-n noi ... cum te cheamă, Tu cam tremuri, bag de seamă, Sări, curând, că-ți viu de hac !" Turcii, toți, gândeau: "Poftim ! Să dezbraci p-un gol ca napul Cu ce-și bate pașa capul !" Și-i strigară: Cioc selim ! Dar temându-se de vorba Că Osman le taie ciorba, Au mai zis ... Căpitanii-și pierd șalvarii, Fac mătănii ghinărarii, Că-i la deal, și-i greu să-l urci. Noi strigam atunci din tun: — "Ce fugiți, ca-n groaza furcii? Nu vă vin din urmă turcii ! Stați, și dați-ne tutun." Ei de stat n-au stat nici unul Dar ne-au ...
... rană. Și-n vreme ce Parisul, plin De fum, murea, nepregătit să moară, Carol în Toullerii cânța-n vioară Încet și plângător, un cald suspin Ca ruga unei mame la mormântul Copiilor. Simfonic sună cântul; Iar ochii lui zîmbesc de-un cald fior, Dar tot mai mult își pierd seninul lor ... mor pe drum, sunt hughenoți; Eu vreau să scap de ei, să piară toți Pricepi ce-i asta Enric?â€� Cu pașii largi și tremurând Ca o moul beat de-o clipă bestială, Carol trecea înviforat prin sală, Și-n urmă pept la pept cu Enric stând L-a prins ... Când ziua câteodată iese-n zări, Așa era. O viperă flămândă; Și când s-a-ntors, cu arma fumegândă Bătu-n pământ, și ca
... ncepe-acum să-și bată Aripele-n vânt, Iată-i toți acum deodată Ciripind în zări senine: Iar pe sus pe-acolo-i bine, Nu ca pe pământ! Și se-ncinge-o veselie, Toate sar mereu, Flori și ierburi din câmpie, Vânt și flori și rândunele - Vesel, de-aș putea cu ... peste cap s-aruncă, Sturzii hohotesc pe luncă, Și, de râs nebun, Pitpalacu-n grâu sughiță Iar nepoții lui După mama cea pestriță, Mai pestriți ca ea la pene, Sprinteni fug prin buruiene Doisprezece pui. Și mereu se-ncinge jocul, Până pe-nserat - Și e plin de râset locul, Plin de ... mirat, Stă pe loc acolo-n naltul Cerului, privind. Plec-apoi. Dar vine altul. Nu știu ce gândește norul, Dar atotstăpânitorul Soare-n cer, zâmbind, Ca un moș privind nepoții, Zice: „Așa băieți! Veseli și la joc cu toții! Pentru asta-mi place mie Truda mea de-o veșnicie Să ...
... tăcea. —„Alelei, tu Costeo, frate, Spune-ne, ce gând te bate?“ —„Măi fărtați, nu-mi aflu rost; Vesel eu ca voi am fost. Mă gândeam la maica, biata, Eu în foc, sub cruce tata— Și deodat’ așa din drum M-a prins jalea ... mi te-așterni! Nu te-opri, fărtate drag, Până la maicuța-n prag!“ Și cu murgul el vorbea, Murgul treaz înțelegea. Gândul fulgeră ca zborul, Dar mai fulger zboară dorul, Zboară calul rândunel— Costea tot cu jalea-n el. Când a fost pe la răstoace, Ochiul stîng ... mijloc de ocol. Să-și mai stingă-n vânt afară Capul foc și gândul pară. El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun. Parcă de-și iuțea el pașii, Mai curând piereau vrăjmașii. Și-l mânĂ¡ un singur gând, Să se-ntoarcă mai curând. Și la ...
George Coșbuc - Doina (Coșbuc)
... Cântând pe lângă boi. Iar bieții boi se uită Cu milă la stăpân Pricep și ei durerea Sărmanului român. Eu te-am văzut odată Frumoasă ca un sfânt, În jur stăteau bătrânii Cu frunțile-n pământ. Cântai, ca-n vis, de-o lume Trăită-ntr-alte vremi, De oameni dragi, din groapă Pe nume vrând să-i chemi. Și-ncet, din vreme-n ... Tu-i strângi în codru noaptea Sub brazi pe lângă foc. Și cânți cu glas sălbatec, Și-n jur ei cântă-n cor Cântări întunecate Ca sufletele lor. Când știi haiduci în codru Te prinzi cu ei fărtat, Li-arăți poteci ascunse, Pe stânci le-așterni tu pat. Când pun picioru ...
... și cum, Să-și strângă nora de pe drum. Să-și ieie noră pe-o satană? Că e săracă și golană; De ce nu vine ca să-i dau Pomană? Nu-i casa lor în care stau Și-n casă nici cenușă n-au! Auzi tu, mamă, câte-mi spune? Și ... nici rău de tot. Mă prind cu ea? Cel sfânt s-o bată! Dar cum mă prind? Ea e bogată, Ce haine mi-am făcut ca ea Vrodată? La joc mă poți oricând vedea Cu fetele de sama mea! Ori am vorbit cu dânsa glume? O fac de râs și-i ... Eu nu pot ușa să i-o-ncui, De stă prea mult, eu cum să-i spui? Sunt eu la urmă vinovată, Că Leana umblă ca turbată Să-l vadă-n casa lor intrând O dată? Și dacă lui nu-i dă prin gând, Ea blastemă de nu-și dă rând ...