Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU CREDE (ÎN)
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 820 pentru NU CREDE (ÎN).
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele
... ‑ „Tu, zee cu păr d-ambru și tînăr-adorată În templul de la Sestos, locaș dezmierdător, Ascultă preoteasa pe Hero-namorată Și vin în ajutor! Această lungă noapte Leandru meu nu vine! În dar veghez în turnu-mi și farul am aprins! Sufla pe mare vîntul, și prin întunecime Ast far de vînt s-a stins! De ce nu ... Ast sîn plin de iubire, de fermece, de vise; Perfida Cytheree, pe fruntea astui loc Făcînd ca să plutească cosița sa de foc, Prefumul voluptății în aer revărsase: Tot sufletul de dînsul în Sestos se-mbătase. O, timp de fericire ce nu poci să exprim, Amor, o, foc din ceruri, o, simțimînt sublim! Cum vă schimbărați cursui și cum divina miere În cupa vieții mele s-a prefăcut în fiere! Leandre, dulce soare al sufletului meu, Tu ai pierdut lumina ce-atît iubisem eu! Stins, tu te-nchini pe țărmul ce cu a ... lire june Pe boarea dulce-a serii făceau ca să răsune. Iar tu, o, muma Herii, plîngi pe copila ta! Cosițele-i bălaie nu vei mai răsfăța! Zei cruzi, oh! de la Hero, ce ...
Ion Heliade Rădulescu - Un muieroi și o femeie
... Muierușca nevăstuică, Ochi de linx, bot de curuică, Nu sta locului nicicum: O lua papuc la drum, Tot orașul colinda, Treiera și vântura, Loc, căsuță nu lăsa, Peste tot s-amesteca. Știa orice s-a făcut Și câte nu s-a-ntâmplat: Care când s-a fost născut, Când cutare s-a-nsurat, Când aia s-a ... ha! ha! lea Poartă-fes! Uite fes! ia uite feees! Zi, deh, să văd ce-o să zici? Ce-o să-ndrugi? te-am înfundat! Nu cumva porți și târlici, Mămăligă cu păsat?... N-ai mai fi de buze mute, Ci ca rupe-o din tăcute. Nu ți-e lene, lea Mușată, Ca dezleagă limba-odată"... . . . . . . . . . . . . . Ș-unde din picior bătea Și vorbea de se spărgea, Dodată, pe neașteptate, Fata mă-sei ... și fată, Tot ca mă-sa de gușată): "Mamă, mamă! îi zicea, N-auzi, mamă? zi-i odată, Zi-i că este și gușată, Până nu ți-o zice ea." * * * Toți câți sunteți cititori, Domnilor alegători, De nu credeți, din 'tâmplare, Câte spui că s-au urmat, Vedeți în
... mulțimi de seci fără talent, judecată, nici sinceritate, cari se tot vîră în biata noastră literatură ca microbii răufăcători în trupul omului sănătos și cari nu se sfiesc a se fuduli Ă tout propos [1] cu un prieteșug ce nu le-a fost nicicînd acordat! Laudele acelora îi inspirau d-a dreptul „dezgust". Dar daca nu dorea onoruri, daca fugea de zgomot și de laude, asta nu era decît din pricina deșertăciunii lor, iar nu din vreo falsă modestie ce l-ar fi făcut să n-aibă deplină și manifestă încredere, față cu toată lumea, în talentul lui. Avea talent, și o știa mai bine decît oricine: nici o critică nu-l putea face să se-ndoiască de sine, iar aplauzele nu i-ar fi putut spune decît mai puțin de ce credea el însuși. De aceea opera ce ne-a lăsat-o nu denotă nici un moment de ezitare sau de nencredere în sine. Cîtă încredere avea în puterea talentului său ne-o spune singur. Iată ce-i zice femeii care n-a înțeles că trebuia să-i cază roabă în ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2)
... luate chiar din contractul încheiat de domnul contracciu cu guvernul. Astfel dară credeam că domnul contracciu o să tacă, ca totdauna, și o să repareze în anul acesta aceea ce toată lumea știe că a greșit în anul trecut. Dar nu fu precum speram, căci dumnealui răspunse. Și ce răspuns? În loc să ne demonstreze nouă și publicului cititor că cele înșirate în articolul nostru sînt calomnii și neadevăruri, în loc să ne arate cu dovezi autentice că compania din anul trecut a fost compusă din artiști buni, iar nu nulități muzicale, precum am arătat noi, în loc să se silească cel puțin a demonstra că n-au silit pe abonați a plăti banii abonamentului pe șase luni ... mai albă decît crinul, cu cealma de cașemir pe cap și parfumată cu odagace (un fel de parfum oriental). Pentru acești oameni, o mai repetăm, nu esistă iarnă, nici vifore, nici tempeste, ci o primăvară eternă și încîntătoare precum este ea în delicioasele cîmpii ale Indostanului. Pe scaeți îi prefac în roze, urzicele în camelii, corbii și ciocile
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Luceafărul (Delavrancea)
... partea opusă, Corbea, Sandomir și Cremene.) SANDOMIR: Cine-i acolooo? MOGÂRDICI (tresărind): Cine să fie? CREMENE (întinde arcul): Cine-acoloo... că dau... MOGÂRDICI: Cremene, să nu dai, că te fac iască... Mă... (Se pitulă și se ridică.) Eu sunt... Ce, ești nebun?... Nu sunt eu mai mare, mă? CREMENE (abia ținându-și râsul): După coif, așa ar fi, dar nu după ce este sub coif. Nu te uita la za, ci la zidurile Sucevei... Zidurile Sucevei stau în picioare fiindcă și noi stăm în picioare... Zaoa ta umblă pe două cărări... MOGÂRDICI: Nu mai spune... vasăzică, ea e de vină... Bâr! frig al dracului! (Corbea, Sandomir și Cremene trec de cealaltă parte, la Mogârdici.) CREMENE: Cum o duci ... bucată de fier. Răsunetul se pierde departe.) Scena III PETRU RAREȘ și MOGÂRDICI. MOGÂRDICI (sare în sus și se uită peste Rareș): Cine-i acolo?... Nu răspunzi?... Să nu dai, că mă mișc... adică să nu te miști, că dau... (Tremurând.) Născătoare, o fi, or n-o fi?... Dacă n-ar fi fost, n-ar fi bătut... dacă e, de ce ... pe vite le cheamă fără policră: Miercana, Dumana, Lăbuș... Hoțul! PETRU RAREȘ: Petru Rareș Majearul... MOGÂRDICI: Cum-cum? PETRU RAREȘ: Petru... MOGÂRDICI: P-al treilea nu ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... Îmi pari a fi străin? De pot să-ți fac vro slujbă, mă rog să-mi poruncești. SATIR: Lipsește, piei din ochi-mi! Nu-mi trebui a ta slujbă. Ești om: Destul atâta. Această amăgire La voi nu este nouă; sunteți obicinuiți A măguli cu vorbe, și pe a limbii vârf Purtând prietenie, s-aveți venin în suflet. Deci lasă-mă, dă-mi pace. PERIERG: Nu ai nici o dreptate Acest fel să mă judeci, căci încă nu mă știi. Când mă-i cunoaște bine, când gându-mi vei afla, Atunci nu vei mai zice că oamenii sunt una. Al nostru neam de are defecte îndestule, Eu însă sunt prieten cu buni, și fug de răi. La ... Și boiul meu ce-ți pare atâta de ciudat. La-ntâia întâlnire oricui eram plăcut, Și prea cu mulțumire mă priimea de slugă; La voi în toată vremea au trecere bufonii. Eu însă ce minciuna nu pot a suferi, Nu sunt deprins să laud ce este de hulit; Nu știu să-mi prefac chipul, și din pricina asta, Mult nu ședeam ...
George Coșbuc - Jertfele împăcării
... Tibull pentru pace. Și toate-au fost de bine ; De-atunci traiesc frățește oștirile vecine. III —„Când stai în pragul casei, e soarele în prag ! Când treci visând prin noaptea pădurilor de fag, Reverși lumina-n noaptea dumbrăvilor ca luna ; Oh, cât ești de frumoasă, tu nu pricepi, Hiltruna ! Când treci în zori pe colnic în albul tău veșmânt, Cu ochii mari și-albaștri, cu părul dat în vânt, Tu-n iernile vieței eș ti zi de primăvară ! Sălbatico ! Mă doare, când știu că ești barbară lubești pădurea numai; cu ochii tăi frumoși ... pentru Hiltruna. Ea singur-a dorit !" Hiltruna cea frumoasä din codri ! Visätoarea ! — Așteaptă-mă Ariperte! Gătește-ți sărbătoarea !" V „Nimic nu-i mai puternic în om ca slăbiciunea ! Și slab ce ești tu, Tibull, s-asculți de rugăciunea Femeilor ! Barbarii au rele gânduri, cred !" Dar nu-1 ascultă Tibull ; și-a doua zi purced Din zori centurionii spre sihlele barbare, Ei și-au ascuns cuțite sub albele pieptare De ... ți pasă dac-ai noștri la alte legi se-nchină ?" El vrea să se desprindă și urlă, e turbat. — „Ah, până când toporul nu-1 văd adânc intrat
George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale
... de opere, ci de personagii izolate. Intenția autorului de a zugrăvi mai mult caracterul sau sufletul decât moravurile mi-e indiferentă, întrucât nimeni nu poate determina cu siguranță proporția în care trebuie să se îmbine trăsăturile generale cu cele locale și speciale, pentru ca un tip să trăiască în veci și să poată fi înțeles pretutindeni. Moravurile dispar. Dar întotdeauna ne va interesa o comedie de moravuri care au fost odată, dacă oamenii cu ... încredere. Coana Veta e nu numai mahalagioaica tipică, dar e și femeia sentimentală, foarte puțin zvăpăiată, care a trecut de prima tinerețe și în urma unui adulter îndelungat și comod, își iubește amantul cu o iubire aproape conjugală. Chiriac e nu numai sergentul din garda civică, dar și tipul șarlatanului aciuat în casa omului căruia a reușit să-i câștige toată încrederea și pe care-l înșală fără rușine. ... Toate acestea vor să vă spună ... să aibă în mod fatal numai o anumită durată, chiar dacă pentru comediile lui Caragiale am crede că această durată e relativ scurtă, întrucât el nu ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Idealurile sociale și arta
... de a face cu chestia, le eliminezi una câte una și răspunzi numai la rest, dacă mai rămâne, rest care trebuie să fie în chestie, dacă ai eliminat cu stăruință tot ce nu e. Dar pentru a vedea ce e în chestie și ce nu e, trebuie să vedem de ce e vorba. În articolul meu Morala și personalitatea în artă [1] , articol la care a răspuns și dl Maiorescu, am studiat importanța unor înalte idealuri sociale pentru un artist și pentru un ... putut noi ceilalți mai tineri să ducem toți lucrul mai departe. Dorința nu mi-a lipsit mie unuia, dar, oricât de adânc cercetez în conștiința mea, nu văd aiurea cauza sterilității spiritului meu, decât în lupta grozavă pentru a înfrânge defectele creșterii mele, în rușinea care mă împiedică de a specula credulitatea altora mai proști decât mine, împroșcându-i cu articole și cu cărticele și poate â ... luptă așa de ,,grozavă pentru a înfrânge defectele creșterii" și iarăși e foarte trist când trebuie să pierzi multe iluzii ce ai avut în privința spiritului tău, și noi nu ...
Traian Demetrescu - Cîntec de bohem
... la regine; Iar cînd eram adolescent, prieteni, S-ar fi uitat și zînele la mine. Dar mi-au plăcut femeile acelea Cu inimile simple, arzătoare, În cari tot rămîn schintei, ecouri, Și chiar atuncea cînd iubirea moare. Iar azi, cînd s-au dus multe din iluzii, Și nu mai cred în dragostele sfinte, Cînd mă-ntîlnesc ele-mi trimit... surîsuri, În
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... lucruri surprinzător de pudice și de caste, e foarte rezervat în expresii, ba uneori exclude cu desăvârșire amorul din opera lui literară. Un sentimental naiv în viața de toate zilele face pe grozavul în scris — și invers, un cinic dezordonat, un Don Juan în practica vieții face, în versuri și în proză literară, pe sentimentalul, credincios unei singure femei. Un om foarte timid în viața practică de toate zilele poate fi un polemist violent și un pamfletar plin de o aprigă bărbăție în scrierile lui. S-ar părea că ne aflăm în fața unei legi a compensațiilor: omul cheltuiește, trebuie să-și cheltuiască, în fantezii creatoare de artă, surplusul unei anume forme de energie vitală
<<< Anterioarele
Următoarele >>>