Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA DE CEARĂ

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 644 pentru CA DE CEARĂ.

Mihai Eminescu - Înger și demon

... Mihai Eminescu - Înger şi demon Înger și demon de Mihai Eminescu Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă Maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fâșâiesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă ... El un suflet apostat; El , în umbra lui fatală, stă-ndărătnic răzemat - La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează. Pe un mur înalt și rece de o marmură curată, Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină, Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină - Umbra ei, ce ca ...

 

Anton Pann - Norocul și mintea

... bine. Ș-începu să sape, vrînd cu el Norocul. Să mai îndrepteze în pivniță locul. Săpînd dar, găsește o lespedă rasă, Lucrată în colțuri tocma ca o masă. Hotărî îndată, nu lăsă de mîine, Acum vru pe dînsa să mănînce pîine. După ce cu caznă și cu silă mare 0 scoase din locu-i, ca un ghigant tare, S-a deșchis sup dînsa o gaură adîncă, Ca de vro doi stînjeni și mai ceva încă, Care avînd scara ca de pivnicioară, Pe trepte-nlăuntru pe loc cum coboară, Vede, grijit bine, ce nu mai văzuse, Și patruzeci chiupuri frumos în rînd puse. Ardică la toate ... care cam lucește. Vine mai aproape, mărgăritar vede, Îi pare că este, dar nu să încrede, Aleargă îndată, domnului său spune, Vine și-el, privește ca la o minune. După care-ncepe cu el să vorbească Cam pe de departe, ca să-l ispitească, Zicînd : ce sînt ale ? De unde le are ? Și întrebă dacă îi sînt de vînzare, Iar nebunul zise : -Pietri de aceste 0 pivniță plină aci-ntr-un loc este. De ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Pintea

... să-i zică ?... Ce să-i ceară ? Mai nu crede, mai se-ndeamnă Și răspunde-așa,-ntr-o doară : — Dă-mi putere, sfîntă zînă, Ca să-i bat pe toți ciobanii ! I-aș snopi numai o dată, De m-ar pomeni cu anii !... — Dacă vrei să prinzi putere, Du-te, Pinteo, de te scaldă Colo-n iezer unde apa E ca laptele de caldă... Crișu lui ! Nici mai așteaptă Altă vorbă de la zînă, Face cum i-a fost porunca Și se-ntoarce glonț la stînă... Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se ... și puie mintea ? Milă-i fu ca să-i mai bată, Și-a plecat în lume Pintea !... II Rătăcea acu prin codri, Uluit de bucurie, Și, copil fără de grijă, Dă să-și facă jucărie. Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază : Fluier cu răsunet mîndru Astfel își întruchipează. Cu picioarele-atîrnate În ... Tocmai sus de tot, pe culmea Unei stînci prăpăstioase, Doamne, cînd la gură duce Tulnicul întîia oară !... Munții clatenă din vîrfuri, Codrii negri se-nfioară... Ca purtați de ...

 

Alexei Mateevici - Lumina cea de seară

... Alexei Mateevici - Lumina cea de seară Lumina cea de seară de Alexei Mateevici Ia spune, frate: lumina când se țese Cu întunericul în blânde nopți de vară, De ce-ntr-a noastre firi, pe-aripi de seară, Cresc rugăciuni, de noi neînțelese? Și focul lor, întocmai ca o ceară, Ne arde firile de patimi înghețate Ș-aprinde-n noi credințele curate, Ce fac ca toată patima să piară; Umblăm atunci, ca umbre ușurele, Și alte lumi vedem în depărtări, Uităm păcat și vrajbă — toate cele; Și luminați, zburăm-n acele țări, Cari sunt în zare ...

 

Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul

... Brâncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! Adevăr e c-ai chitit Pân-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? Că de mult ce ești avut, Bani de aur ai bătut [5] Făr-a-ți fi de mine teamă, Făr-a vrea ca să-mi dai seamă!" ,,De-am fost bun, rău la domnie, Dumnezeu singur o știe; De-am fost mare pe pământ, Cată-acum de vezi ce sânt!" ,,Constantine Brâncovene! Nu-mi grăi vorbe viclene. De ți-e milă de copii Și de vrei ca să mai fii, Lasă legea creștinească Și te dă-n legea turcească." ,,Facă Dumnezeu ce-a vrea! Chiar pe toți de ne-ți tăia, Nu mă las de legea mea!" Sultanul din foișor Dete semn lui imbrohor. Doi gelați veneau curând, Săbiile fluturând, Și spre robi dacă mergeau, Din cuconi își alegeau Pe ... Să n-aveți loc de-ngropat, Nici copii de sărutat!" Turcii crunt se oțereau Și pe dânsul tăbărau, Haine mândre-i le rupeau, Trupu-i

 

Anton Pann - Nepotul împrumutat

... Anton Pann - Nepotul împrumutat Nepotul împrumutat de Anton Pann Unul avînd un nepot Sărac și lipsit de tot, Vine într-o zi la el Și să roagă-ntr-acest fel: -Unchiule, bine mă ști Că n-am coprins, nici moșii, Bani nu ... și eu. La multe mă cam pricep, Dar n-am cu ce să încep, Nădejdi a m-ajuta N-am decît la dumneata; De aceea, unchiul meu, Mă rog ca la Dumnezeu, Să-mi dai cinci sute de lei, Ca să fac negoț cu ei, Ș-în jumătate de an Ț-îi răspunz pîn'la un ban. Unchiul său s-a îndurat La vorba ce l-a rugat Și mîna ... a uitat, nepomenind, Să duse la dînsul iar, Cu aceleași vorbe chiar, Văitîndu-se și plîngînd, Multe nevoi arătînd, Cu rugăciuni pîn' la cer, Ca și alți săraci cum cer. Unchiul său cel înșelat Și d-al doilea rugat N-a zis nimic, a tăcut, C ... bucuros A dat oala pe loc jos. Dar dacă a căutat, Nimic în ea n-a aflat. Și cu părere

 

Ștefan Octavian Iosif - Solia

... Ştefan Octavian Iosif - Solia Solia de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Familia , 24 octombrie/5 noiembrie 1899 Băiete, sus ! — aruncă șaua Pe cal, și-aleargă-n zbor cu ... acolo-așteaptă pîn' ce-ți iese Din grajd, în cale, vreun argat Și-ntreabă-l: "Care-ntre crăiese S-a logodit cu-adevărat?" De-ți spune: "Cea cu negre plete", Să-mi vii-napoi cît ai clipi... De-ți spune: "Cea cu blonde plete", Atunci, te rog, nu te pripi. Te du atunci în tîrg și cere Un ștreang, și vino-mi înapoi În trap domol; păstrînd tăcere, Să urci ca

 

Heinrich Heine - Solia

... Heinrich Heine - Solia Solia de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Familia , 24 octombrie/5 noiembrie 1899 Băiete, sus ! — aruncă șaua Pe cal, și-aleargă-n zbor cu ... acolo-așteaptă pîn' ce-ți iese Din grajd, în cale, vreun argat Și-ntreabă-l: "Care-ntre crăiese S-a logodit cu-adevărat?" De-ți spune: "Cea cu negre plete", Să-mi vii-napoi cît ai clipi... De-ți spune: "Cea cu blonde plete", Atunci, te rog, nu te pripi. Te du atunci în tîrg și cere Un ștreang, și vino-mi înapoi În trap domol; păstrînd tăcere, Să urci ca

 

Petre Ispirescu - Zâna munților

... pulpele și ea era așa de bine făcută, încât ochii tuturor rămase la dânsa. Ea cum veni, nici una, nici alta, se prinse lângă feciorul de împărat și numai lângă dânsul juca până către seară. Vorbiră, râseră, își povestiră fel de fel de lucruri, dară cam pe sub mână, fiindcă-i era rușine feciorului de împărat să râză și să vorbească așa înaintea tătâne-său și apoi toți fiii de împărați își dau coate, căci băgaseră de seamă că necunoscuta tot lângă el juca. Feciorul de împărat nu mai era al său. Se mira însuși de schimbarea ce simțea într-însul, dară nu cuteza să spuie nimănui. El își pusese în gând ca, la hora din urmă ce va juca, să întrebe pe această necunoscută cine era, de unde venea, de este fată ori măritată, și se gândea că de n-ar avea bărbat să o ceară de nevastă. Când, pieri ca o nălucă. Feciorul de împărat rămase ca un zăpăcit. Se întoarse acasă, dară cu gândul era tot la dânsa. Tată-său, văzându-l tot pe gânduri și trist, nu știa ce să ... toate astea, se duse la nuntă. De ...

 

Mihai Eminescu - Noi amândoi avem același dascăl

... Mihai Eminescu - Noi amândoi avem acelaşi dascăl Noi amândoi avem același dascăl de Mihai Eminescu Noi amândoi avem același dascăl, Școlari suntem aceleiași păreri... Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu azi, eu am știut de ieri. De-aceleași lucruri plângem noi și râdem... Non idem est si duo dicunt idem . Tu zici că patria e-n decădere, De râs și de ocară c-au ajuns; Când cineva opinia mi-ar cere, El ar primi tot astfel de răspuns, Ca de rușine ochii să-i închidem: Non idem est si duo dicunt idem . Căci din adâncul gândurilor tale Răsare ură din al meu amor. Tu ai ... Non idem est si duo dicunt idem . Pe mine răul, deși râd, mă doare, Mă ține liniștea vieții-ntregi; Iar tu uiți tot la raza de splendoare Ce-o varsă-asupra ta a lumii regi... Ș-ai vrea cu proprii mâni să ne ucidem: Non idem est si duo ... a despărțit, de nu mergem de-a valma. Și s-ar vedea atunci fără-ndoială ................................................... Când noi ne-am scoate sufletele-n palmă, Ca

 

Vasile Alecsandri - Un salon din Iași

... CLAVIR: Nu știu, eu am fost pricina inspirării dlui X, dar știu că romanța d-sale mi-a pricinuit o nespusă plăcere. DAMA DE PE CANAPEA: De este așa, nu fi egoistă, și ne împărtășește și pe noi cu acea plăcere. DAMA DE LA CLAVIR: Cum? DAMA DE PE CANAPEA: Făcându-ne să auzim romanța. Cânt-o numai pentru noi, ca să vedem dacă poezia e vrednică de armonia cântecului: (Dama de lângă clavir, rugată de toți, primește, în sfârșit, și cântă următoarea romanță cu un glas limpede și duios:) Ce gândești, o! Margărită, Când de visuri ești răpită Într-al nopții miez senin, Când din luna zâmbitoare Vine-o rază călătoare De se joacă pe-al tău sân? Nu crezi tu, o! Margărită, C-acea rază fericită Este gingașul meu dor Ce-i trimis din depărtare Să ... prin cântecul Mar găritei . DAMA DE LA CLAVIR (zărind pe X lângă ușă) : Complimentele d-voastră se cuvin mai cu drept autorului. Domnule X, vină de culege laurii ce meritezi. DOMNUL X (intrând) : Cel mai prețios laur pentru mine este că am avut norocire de a fi cântat de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>