Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AC
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 683 pentru AC.
Alexandru Vlahuță - Sonet (Dar tu ț-ei fi mai aducând aminte%3F...)
Alexandru Vlahuţă - Sonet (Dar tu ţ-ei fi mai aducând aminte%3F...) Sonet de Alexandru Vlahuță Dar tu ț-ei fi mai aducând aminte?... Eram copii: primblându-ne-ntr-o sară, În umbr-a noastre mâini s-apropiară. Cum tremura mânuța ta fierbinte! Și nu știu ce făcea să mi se pară Că,-n liniștea acelor clipe sfinte, Din gândul nostru se desprind cuvinte Ce dau fiori albastrei nopți de vară. Atât a fost. Privirea-mi, visătoare, Te-a urmărit cum te duceai, departe, Pân te-a pierdut, ca-ntr-un apus de soare. E mult de-atunci. Azi, răsfoind o carte, Găsesc, uscată, între file,-o floare. O știi?... Ce de viață ne
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Zadarnic, artiste
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Zadarnic, artiste Zadarnic, artiste de Alexei Konstantinovici Tolstoi‎ Traducere de Alexei Mateevici Zadarnic, artiste, te crezi ziditor plăsmuirilor tale! Ele-n veci s-au purtat pe deasupra de ochi nevăzute. Nu, nu Phidias-nălțat-a vestitul Zeves Olympanul; El oare datu-i-a fruntea și coama aceea de leu, Buna privire domnească din fulgerul genelor aspre? Nu Goethe e faurul marelui Faust, cel care, În haina sa veche nemțească, ș-adânc adevăr omenesc Până-n fir se aseamănă chipului său dinainte de vremuri! Ori poate Beethoven, pe când își găsea al său marș de-ngropare, Din sine scotea acel rând de acorduri, ce sfâșie inimi, Plânsul din suflet zdrobit despre pierderea marelui cuget, Lumi de luceferi, căzând în prăpastia negrului haos? Nu, tremurat-au din veacuri acele plânsori în întinderi, Surd pentru noi, el a prins cu urechea cereștile plângeri. Multe-n văzduhuri sunt chipuri ș-acorduri de noi neatinse, Multe uniri de uniri minunate-n cuvânt și lumină, Însă le toarnă acel care știe să vadă, s-audă, Cel ce prinzând numai brazda, acordul, cuvântul, Zidirea întreagă ne-aduce cu ele în lumea mirată. O, te cufundă, poete, ...
Alexei Mateevici - În Betleem În Betleem de Alexei Mateevici Noapte-adâncă. În ceruri, sus, Stele ard tremurătoare; Doarme Pruncul Iisus Sub privirile Fecioarei... Pace-n cer și pe pământ, Numai glas de cântători... Îl slăvesc pe Pruncul Sfânt Îngeri — sus, iar jos — păstori. Varsă line străluciri Pruncul sfânt și luminos, Și cereștile luciri Ard pe fața lui Hristos. Steaua de la răsărit S-a aprins cu foc în cer, La-nchinare au venit Craii dintr-acele țări. Decembrie
Alexei Mateevici - În dimineața duminicii
Alexei Mateevici - În dimineaţa duminicii În dimineața duminicii de Alexei Mateevici S-au dus dintâi acele două Mironosiți cu mirul lor; Era-ntuneric și prin rouă Mergeau cu pasul grăbitor. Vorbeau de cele petrecute, De zile pline de dureri, De pacea dimineții mute, În ziua sfintei Învieri. Și le era o groază mare Rușinea crucii s-amintească, A jidovilor blestemare, Nemulțumirea omenească. Batjocorirea relei goane Și plânsul celor credincioși, Ș-a crucii lui Hristos piroane, Și ghimpii frunții sângeroși... Își aduceau atunci aminte Cum L-au luat de la ostași Și în mormânt fără cuvinte L-au pus — departe de oraș. Trecut-a sâmbăta-n mâhnire, Și noua zi în cer zorește; Acum prin tainica scârbire Un gând dorit ne mângâiește... De prin desimile grădinii, Din rouratica verdeață, Le râd voios de-acuma crinii Ascunși în scutece de ceață. Dar ce-i aceasta? Ceața deasă Ca printr-un poruncit se pierde Ș-o strălucire luminoasă Aprinde-mprejurimea verde... Ce strălucire minunată! Venit-au. Iată și mormântul... Dar piatra lui îi răsturnată Și iar li se trezește gândul... O, unde-i El? Înuntru nime... Ce oare s-au fi săvârșit? Tăcere prin împrejurime... ...
Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu
Alexei Mateevici - Către Ioan Bianu Către Ioan Bianu de Alexei Mateevici 10/IV 1913, Kiev Stimate domnule, La scrisoarea colegului Berechet adaug rândurile mele personale. Sunt român din Basarabia, „studențesc“ la Academie de la 1910, când am absolvit Seminarul din Chișinău. Mă aflu în anul al III-lea, în ajunul tezei de licență (pe rusește, „candidăție“). Din copilărie am avut multă dragoste pentru poporul părinților mei, ignorat de stăpânii săi de astăzi și de știința lor oficială chiar până la tăgăduirea existenței sale etnice și până la confundarea lui ba cu tătarii ba cu țiganii. M-a atras totdeauna [cu] o putere deosebită folclorul românilor noștri, datinile, poveștile strămoșești, frumoasele legende și cântece poporane... Am și scris câte ceva prin ediții rusești și românești din Basarabia (ziarul „Basarabia“ din 1906—1907). Dar nevoia cea mare mi-a fost că n-am avut cărți trebuincioase spre călăuză. Am fost cu totul izolat de literatura folcloristică din Regat, de bogatele culegeri ale părintelui Marian, de cercetările adânci ale dlor Șăineanu, A. și O. Densusianu și alții, dintre care și acum multe le cunosc mai mult pe nume. Îmi aduc ...
Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan
Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan Către Ioan G. Pelivan de Alexei Mateevici Satul Zaim 6 octombrie 1906 Dragă domnule Ioane, Am primit scrisoarea d-tale și imediat m-am și așezat să-ți dau răspuns la ea, căci, deocamdată, n-am alte ocupații decât scrisul și cititul. Mare bucurie mi-a dat mie această scrisoare, mulțumită acelui ton călduros și cordial ce o pătrunde. Sunt convins că, cu toata rușinea la care am ajuns azi noi, băsărăbenii, ne trebuie mai mulți oameni de felul d-tale, și atunci Basarabia e scăpată de sclavie și poate cu dreptate visa la acel strălucit viitor de aur, ce i-a prezis poetul Bolintineanu și care, desigur, acolo, deja se împlinește. Însă la noi, în Basarabia, …parcă te iau fiorii, când începi povestea suferințelor poporului nostru moldovean și a acelor înjosiri, ce i-a fost scris să îndure. Însă poporul deja se deșteaptă; soarele renașterii a început să arunce și asupra românimii băsărăbene razele sale strălucitoare și înviorătoare. Și fără îndoială, la urma urmelor, cu ajutorul generoșilor și înțelepților săi conducători, și ea se va porni pe calea luminii și ...
Alexei Mateevici - Eu cânt Eu cânt de Alexei Mateevici Eu cânt pe-acei ce-n jug și chin Pe-a lor spinare țara țin, Cari în robie și necaz Voinici, puternici au rămas! Vânjoși, înalți, ca fierul tari, De soare arși, bătuți de vânt, Brăzdează harnicii plugari Al țării lor mănos pământ. Din plug pe toți ei îi hrănesc, Vărsând pâraie de sudori, Dar tot puterile le cresc; Pe-acești puternici muncitori Eu cu mândrie-i cânt!... Eu cânt pe-acei ce pân' acum, Fără cărare, fără drum, În noapte rătăciți au stat, Nădejdea însă n-au lăsat; Pe-acei ce tare, neclintiți, Oftând amar din când în când, Întreaga lume-au sprijinit, În urma plugului mergând; Cari focul vieții nu l-au stins În pieptul lor de fier făcut, Și cât de mult n-am plâns, Tot alte zile-au prevăzut, Pe-aceștia eu îi cânt!... Eu cânt, căci văd că ele vin Acele zile de senin; Eu cânt, căci văd de-acum că piere A țării veșnică durere; Eu cânt, căci văd necazul frânt, Ș-aud plugari în zori cântând, Nu doine de amar, de dor, -- Înviorarea țării lor... Și glasul vieții ascultând, ...
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului Hristos în biserica Ierusalimului de Alexei Mateevici I Libanul a dat chedrii Și aurul Ofirul, Alesu-și-a Sidonul, Eghiptul falnic, Tirul Tot ce avea mai mare, Mai vederat, mai rar, La facerea acestui Dumnezeiesc altar. Aicea, toată mintea, Puterea omenească, Pe cerul cu pământul Voit-au să unească, Voit-au să-mpreune Pe om cu Dumnezeu: Ușor era atuncea Ce este-acuma greu. Frumoasa Palestină Pusese să ridice Biserica cea mare Lui Savaoth — se zice. Mai patruzeci și șase De ani a fost lucrată, Cu marmură și aur Spoită și-mbrăcată. Era o fericire Nespusă a vedea Cum marmura cea albă În flori se împletea Cu aur, pietre scumpe, Cu lemnuri felurite; Cum se ridică-n ceruri Coloanele-ascuțite. Și grinzile înalte De jos de-abia se văd, Ușorii stâlpi în aer, În raze se prevăd. Când ziua albă-nuntru Strălucitoare cade, Cum ea de-odată-nvie Lumina minunată, Încât și cel mai negru, Întunecos și rău Și cel mai vrednic suflet Vedea pe Dumnezeu În mijlocul acestor Lumini strălucitoare, Înconjurat de stele, Înconjurat de soare. II Aici, în locu-acesta, În Israel ...
Alexei Mateevici - Lumina cea de seară
Alexei Mateevici - Lumina cea de seară Lumina cea de seară de Alexei Mateevici Ia spune, frate: lumina când se țese Cu întunericul în blânde nopți de vară, De ce-ntr-a noastre firi, pe-aripi de seară, Cresc rugăciuni, de noi neînțelese? Și focul lor, întocmai ca o ceară, Ne arde firile de patimi înghețate Ș-aprinde-n noi credințele curate, Ce fac ca toată patima să piară; Umblăm atunci, ca umbre ușurele, Și alte lumi vedem în depărtări, Uităm păcat și vrajbă — toate cele; Și luminați, zburăm-n acele țări, Cari sunt în zare, mai presus de stele, Spre Cel Ce a zidit pământ și cer. Ianuarie
Alexei Mateevici - Lupta moldovenilor pentru drepturi
Alexei Mateevici - Lupta moldovenilor pentru drepturi Lupta moldovenilor pentru drepturi de Alexei Mateevici Înaintea privirilor întregului nostru popor moldovean din Basarabia se desfășură un larg câmp, care trebuie lucrat cu toate silințele, ca să dea roadele cuvenite. Acest câmp este starea în care ne aflăm noi astăzi. Iar roadele acestui câmp vor fi acele dreptăți cetățenești și naționale, la care năzuim noi cu toții. Soarta noastră e în mâinile noastre și, numai având privirile întotdeauna îndreptate la deșteptare, ne vom deștepta. Să nu uităm că nația (norodul) noastră are în sine mari puteri ascunse, care așteaptă numai dezvoltarea (desfășurarea) lor. Și odată desfășurate, ele pentru totdeauna ne vor face pe noi fericiți în toate privințele. Să ne sculăm dar din somnul nostru, cum s-au sculat acum mai mult de un veac frații noștri de peste Prut. Să ne pornim munca în pace și liniște pe calea binelui. Și să știm că deșteptarea noastră stă numai într-o muncă culturală (de minte). Trebuie să avem în vedere că asta-i scăparea noastră de întuneric. De pildă, începutul binevoinței pentru limba moldovenească are mare însemnătate pentru alegeri la noi în Basarabia, care ne așteaptă de curând. La alegerile trecute starea ...
Alexei Mateevici - Munca noastră
Alexei Mateevici - Munca noastră Munca noastră de Alexei Mateevici Articol apărut în Basarabia nr. 59, 1906, semnat cu pseudonimul Fl. Măgureanu. Anul se sfârșește. Încă vreo câteva zile și el se va duce în vecinicie. Și iată dar că ne vedem la hotarul trecutului și viitorului nostru. Obiceiul omului este că, trecând o bucată de vreme din viața lui și el intră în alta, să prețăluiască și să judece cele trecute și petrecute de dânsul mai înainte, pentru ca în acest chip să afle cum se cuvine să-și poarte trebile în viața lui viitoare. Și, în adevăr, acesta este cel mai bun mijloc pentru dobândirea științei în ale vieții. De aceea și o tovărășie anumită de oameni, care și-a pus o țintă și ține negreșit să ajungă și să nimerească ținta asta, trebuie, din când în când, să se mai întoarcă cu fața înapoi și să mai caute ce urme a lăsat acolo munca lor îndreptată la ajungerea dorinței obștești. Și dacă munca lor este trainică și folositoare, apoi trebuie s-o urmeze și mai încolo tot ca și mai în urmă, iar dacă nu, să se silească ca să găsească chipuri mai ...