Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI
Rezultatele 1591 - 1600 din aproximativ 2740 pentru NU MAI.
Matilda Cugler-Poni - Din trecut
... Matilda Cugler-Poni - Din trecut Din trecut de Matilda Cugler-Poni În visul nopții câte-odată Văd încă fața ta, Dar tot mai rar mi se arată, Încep a o uita. Acuma nu mai știu cum sună Nici glasul ce-am iubit; Vezi, anii care se adună, De tot mi te-au răpit! Și din trecuta fericire Se stinge ...
Traian Demetrescu - Cîntec de bohem
... inimile simple, arzătoare, În cari tot rămîn schintei, ecouri, Și chiar atuncea cînd iubirea moare. Iar azi, cînd s-au dus multe din iluzii, Și nu mai cred în dragostele sfinte, Cînd mă-ntîlnesc ele-mi trimit... surîsuri, În semn că-și mai
Traian Demetrescu - Lui Eminescu (Demetrescu)
... Traian Demetrescu - Lui Eminescu (Demetrescu) Lui Eminescu de Traian Demetrescu Și nu mai ești! ... O groapă sub rînjetele-i crunte Cuprinse necuprinsul din geniala-ți frunte! Și după cum în viață a fost eternul dor: Tu ... dulce al poeziei Crist! Când moartea-ți mă cuprinse de plângeri fără margini, Erai cu mine-alături: în veșnicile-ți pagini! Te-am înțeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis Că poarta nemuririi chiar moartea ți-a deschis! Dormi!... Țeasta ta o-ncape un biet coșciug de scânduri ...
Vasile Alecsandri - Pohod la Sybir
... suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai zburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. Dar unde merge-acest popor Ce nu mai are-n lume Nici o sperare-n viitor, Nici patrie, nici nume?... Se duce, șters dintre cei vii, Să moară prin pustii. Palid convoi, pierdut ... foc. Cu pieptul pe omăt lungiți, Sărmani! adorm îndată, Visând de câmpii înfloriți, De țara depărtată, Și pieptul lor plin de amar Se bate tot mai rar. Unul prin vis vede plângând O mamă-mbătrânită. Altul se-ngâna dezmierdând Soția lui iubită, Și toți pe sub genele lor Au lacrime de ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul
... binele se strecoară, Se roagă; aspră, dar, tu-l gonești; El cere pieptul, tu îl ferești... Și-ndat' el inima împresoară. O fură! zboară, și nu-l mai vezi: Pe loc te pipăi, simți ce-ți lipsește, O ceri, o cauți, ea se unește Cu-a mea-mpreună, și tu oftezi ... flăcări se-ntunecează, Se las, s-ardică, se luminează; Tot e tăcere, toate vorbesc. Inima saltă, pieptul ne bate, Un foc pătrunde printr-amândoi; Ascuns nu este nimic în noi, Și faptă bună, și răutate. Colo vezi lacrimile curgând Într-o comoară ce le adună Ca două râuri ce se-mpreună ... sfânta noastră unire. Și-ndată pacinicul Imeneu Pe capul nostru mâna lui pune, Și înțeleptele-i griji și bune Însânuiește în pieptul meu. Nod și mai tare dup-asta vine, Minuturi sfinte sărbătorim: Cerul ne face părinți să fim, Brațele noastre acum sunt pline. Numele tată de două ori Coboară focul ... treacă, să stea amorul. Ah, și trec toate, n-aștept și zbor: La vânturi frunza cea fugătoare, În mare unda cea plângătoare, Omul la moarte mai ...
Alexandru Macedonski - Când toate trec și-mbătrânesc
... Macedonski - Când toate trec şi-mbătrânesc Când toate trec și-mbătrânesc de Alexandru Macedonski O! poezie, pe când toate în lume trec și-mbătrânesc, Când nu mai sunt nici eu băiatul cu inimă nevinovată, Când zilele copilăriei sunt o ghirlandă scuturată, În mine iar te regăsesc, O! Poezie, Te regăsesc și tot ... aceeași: cu tinerețe coronată; Tot călătoare printre stele, sau din nălțimea înstelată Tot coborând și printre oameni și rencepând să răscolești, O! Poezie, Tu singură nu
Ștefan Octavian Iosif - În ciudă
... de Ștefan Octavian Iosif . Se vede sărman, ocolit cu dispreț Și fruntea și-o-nclină — în ciudă? Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai măreț, Și-aceasta doar numai în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda atâtor mizerii ce sânt, Nimic nu e rangul decât un cuvânt, Și omul e aur — în ciudă! Cu pâine și sare, cu coji de mălai Trăim anevoie — în ciudă ... râde — în ciudă! Un rege îl poate-ncărca din prisos Cu nume și-onoruri — în ciudă! Dar vrednic să facă din om ticălos Nu poate nici dânsul — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă! Oricât e de sus și oricât de semeț, Nimic nu-i mai sfânt, și nimic mai de preț Ca mintea și cinstea — în ciudă! De-aceea rugați-vă Domnului sfânt, Să lupte tot omul — în ciudă! Ca mintea și ...
... de Ștefan Octavian Iosif . Se vede sărman, ocolit cu dispreț Și fruntea și-o-nclină — în ciudă? Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai măreț, Și-aceasta doar numai în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda atâtor mizerii ce sânt, Nimic nu e rangul decât un cuvânt, Și omul e aur — în ciudă! Cu pâine și sare, cu coji de mălai Trăim anevoie — în ciudă ... râde — în ciudă! Un rege îl poate-ncărca din prisos Cu nume și-onoruri — în ciudă! Dar vrednic să facă din om ticălos Nu poate nici dânsul — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă! Oricât e de sus și oricât de semeț, Nimic nu-i mai sfânt, și nimic mai de preț Ca mintea și cinstea — în ciudă! De-aceea rugați-vă Domnului sfânt, Să lupte tot omul — în ciudă! Ca mintea și ...
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Prima zi
... de gumă uite asta e fereastra asta e ușa pragul bine ții minte ograda pârleazul și poarta reții privește de acolo începe Câmpia ( o realitate mai puternică decât visul) copia unor entități la care tu nu ai luat parte închipuiește-ți ( dar din ce) interiorul unor nesfârșite ademeniri o peșteră săpată adânc în aerul umed pulsând în-afară un lift cu ... ecoul înfipt adânc în omoplatul umbrei aduc mărturia păpădiei înaintez ușor întotdeauna cu grijă printre galactice lumi minerale unele percepute de firul de iarbă altele nu ca și umbra mea de altfel 4. nu știu de ce dar simt secolul XX +UNU cum moare cum putrezește de-a-npicioarele ca floarea soarelui uitată pe câmp toamna târziu ... înghițit cheia) și-mi vine să înjur să blestem (dar unde să pun oare blestemul) clipa în care am dat buzna în cancelaria domnișoarei universale mai la stânga (c. a. p-ul și biserica satului) mai la dreapta (disfuncționalități ale memoriei regresive) centrul de greutate la 2 m sub pământ înaintez hotărât pătrund adânc în lama oglinzii un coridor lung ciupit ... ...
... frunțile brăzdate de al grijilor făgaș Sub a razelor coroană află-o sfântă alinare Și să urle pasiunea nerozescului oraș. Cerurile pentru mine nu mai pot să fie stinse, Îmi vând partea mea de lume pentru partea mea de cer, Către ziua veciniciei zbor cu aripe destinse, Și să mă ... Tot ce am avut cu lumea de-mpărțit am împărțit. Iar de-mi las în urmă corpul, e că-mi duc nainte mintea Și să nu
... un vițel biblic rumegă prin parcuri gravitația frunzelor de aur. întunecată si caldă se duce spre oraș să lingă printre blocuri lumina de la geamuri. nu plînge nimeni de foame, de frig și nici de suflet, toți s-au ascuns în somn sau se iubesc. în acest oraș ciorile ornează-atît ... acele pietre din pavaje ca o lavă. trec oameni și urmele lor sînt cuvinte spuse la nădejde. sentimentele se pierd ca niște căței imaturi care nu-și mai simt casa. la noi doar soarele nu