Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I��I
Rezultatele 1581 - 1590 din aproximativ 3413 pentru I��I.
Duiliu Zamfirescu - Un trandafir
... Bobocelul cel din urmă, cea din urmă dulce floare. Eu l-am rupt atunci din glastră și l-am pus într-un pahar Vrând să-i dau prin apă dulce viață lungă... În zadar! Cum e azi, chiar pusă-n apă va muri sărmana floare Precum sufletu-mi muri-va chiar ... un lucru pe pămant eu mai doresc: Aș voi acestei roze, zile lungi să-i dăruiesc... Sau de nu, privind pe gânduri cum cad foile-i
Dimitrie Bolintineanu - Preda Buzescu
... a înaintat. Dar Buzescu Preda vede cu durere Floarea României ce pe vale piere. Trece înainte pe un cal în joc Ce varsă din ochii-i flacăre de foc. Strigă cu tărie cetelor zdrobite Ce la glasu-i mândru se întorc uimite. Iată că nepotul hanului tătar Trece pe-un sălbatec, ager armăsar. Unde se arată pe întinsa vale Prin oștirea noastră își ... ca doi juni eroi. Ochii tuturora cată cu mirare La Buzescu Preda și tătarul mare. Ei se bat la raza stelei cei de foc, Flacările-i albe pe-a lor zale joc. Vântul răcorește fruntea lor udată Și mânia dulce sufletul le-mbată. Ei se bat în spade â ...
Vasile Alecsandri - Hoțul și domnița
... primblă pe potici Trei desagi de irmilici Și de galbeni venetici, Iar în urmă-le, călare, Vine-o mândră fată mare, Gătită pe măritare. Ea-i mireasa unui crai Și se duce cu alai Peste munte, peste plai, Dar copila-i amărâtă C-a să fie despărțită De Moldova mult iubită. Și în gândurile sale Ea se roagă-amar cu jale Ca să-i ...
Alecu Donici - Lupul și motanul
... — aleargă la Trifan, Că este foarte blând și milostiv țăran. — Oh! nu pot, către dâns' sunt tare vinovat, Căci astă-iarnă lui vițica i-am mâncat. — Apoi dă fuga la Arvinte, El este un țăran și vrednic și cuminte. — Cu dânsul iarăși sunt smintit, Pentru c-adeseori ... ce să faci? La vornicul bătrân Aleargă, că e bun și primitor român. — Nici la acesta n-am obraz, Lui an cu niște miei i-am fost făcut necaz. — Apoi dar, cumătre, nu-i
Mihai Eminescu - Ea-și urma cărarea-n codru
... de ea m-apropiu Și vorbesc și îi dau sfaturi; Ea se apără c-o mână Și se uită tot în laturi. Când pe talie-i pun brațul, Ea se frânge, va să scape, Dar o trag mereu spre mine, Mai aproape, mai aproape. Mai nu vrea și mai se lasă ... Pun pe ochii-nchiși, pe gură, Sărutări fără de număr. Și la piept o strâng mai tare. Răsuflarea-mi se sfărșește; O întreb de ce-i mâhnită, O întreb de mă iubește. Iar ea ochii și-i
... lunii sparge norii, O voce străvezie răsună-n minaret, În umbra pimentată palpită sicomorii, Cu brațul peste mare adoarme un poet. Potasice principii lovind topuzu-i gol, Cu tensiuni rezolvă contactul noțiunii, Cuprins de-o împietrire de antic discibol Ridică fruntea-i cheală spre clarul disc al lunii. E Thalasa, efebul de-origine-anonimă, E Thalasa, aedul, adolescent prepus, Îl stăpânește Eros cu vraja lui sublimă, Și ...
... treacăt o sărută. Pe câmpia rourată pasul lasă urmă verde, Ce-n curând sub raza caldă se usucă și se perde. Vânătorul soarbe-n cale-i răcoreala dimineții, Admirând jocul luminei pe splendoarele verdeții, Admirând în umbra caldă florile de prin poiene, Și pâraie cristaline, și vultani cu mândre pene. Pe ... a lui frunză argintie făcând umbră pe vălcică. Vânătorul la tulpină-i cade-n visuri iubitoare... Două veveriți pe-o creangă râd de arma-i
Ion Luca Caragiale - Filozoful Blagomirea
... în gropi. Cât mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea! Dac-ar ști ce o așteaptă, negreșit că omenirea Ar veni la Blagomirea implorându-i să consume, În hârtie și cerneală, cât de mult, oricâte sume. Numai să-i arate-ntregul adevăr adevărat, După care pân-acuma ea-n deșert a alergat. Făr-această rugăminte, Blagomirea-ntr-una scrise, Până când - vai ...
Vasile Alecsandri - Nevasta bolnavă
... coaptă. Ia tu coasa de-o cosește, De boală mă mântuiește, Și ia grebla de-o adună, Și de boală mă răzbună". Vin cu miere i-am adus, La cânepă eu m-am dus, Dar nimic n-am ajutat, Că nevasta m-a lăsat Ș-a luat ...
Anton Pann - Copaciul și dovleacul
... de Anton Pann Pe lângă un copaci mare Un dovleac, din întâmplare Primăvara răsărise Și pe dânsul să suise, Care într-atât crescuse, Încât vârfu-i întrecuse, În lung și-n lat să-ntinsese, Ramurile-i cuprinsese, Și pretutindeni umpluse De dovleci care făcuse. Deci cu această iestime Văzându-se la înălțime, Începu să se mândrească Și zicând să se fălească ... mulțime, D-ai fi crescut voinicește, Precum și vrejul meu crește, Mai, mai ajungeai la stele, După părelele mele.â€� Iar copaciul cel cu minte I-a răspuns aste cuvinte: — „Ei! te lauzi tu acuma, Că încă n-ai văzut bruma, Dar când va da și zăpadă ...
Ion Păun-Pincio - Toamnă (Păun-Pincio)
... Ion Păun-Pincio - Toamnă (Păun-Pincio) Toamnă de Ion Păun-Pincio Se lasă toamna tristă de parcă-i ce din urmă... Și-n galbenă lumină, ca-n jurul unui mort, Pustiu-i înflorește... O, toamnă, tu mă mângâi: Singurătăți deșerte și eu în suflet port. Din streșinile ude se scurg greoaie picuri: Să-ntârzie sfârșitu-i