Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU CE
Rezultatele 1581 - 1590 din aproximativ 1851 pentru CU CE.
... urc pe colină Soarele s-a înălțat, Câmpul se scaldă-n lumină, Aerul e parfumat! Văd raze, scântei și rouă, Petale de flori ce plouă Și lumea îmi pare nouă, Fii, Doamne, glorificat! Se pare c-o legătură Este-ntre cer și pământ! Cerul nu este natură? Natura, Dumnezeu ... se compune, Totul la Tot se supune. Și iarba care se-nclină, Și astrul luminător, Și vântul care suspină, Și râul tânguitor! Și stelele nenumărate Cu lumile nemăsurate, Și florile care-nfloresc Pe văile care rodesc! Și nu e-mpărat sau rege Afară dintr-astă lege! Unii i-au zis Rațiune ... după plac îl compun! Dar eu, care-l simt în mine, Dar El, care-mi curge-n vine, Creieru-mi care-l conține Îmi strigă cu toți împreună Este oriunde voiești Pe buzele noastre s-adună!... Cugeți prin el și trăiești!... În inima noastră palpită, În craniul nostru s-agită! Este ...
... Emil Gârleanu - Punga Punga de Emil Gârleanu Când se treziră, în zorii zilei, amândoi, la han, și după ce plătiră un franc și douăzeci pentru că dormiseră acolo, femeia Safta, nevasta lui Neculai Lăptuc, se căută prin buzunarele fustei. După ce și le întoarse pe dos, căzu dintr-unul cinci parale. Atâta; nu mai aveau nimic. Veniseră cu o zi înainte, vânduseră două perechi de gâște, și în loc să se întoarcă acasă, în Popriceni, ici, o palmă de loc, rămăseseră în târg ... cizmei. Apoi se sculară dintr-o dată amândoi, ca pe teluri, femeia parcă mai lungă decât era, și priviră îngrijați în toate părțile; bărbatul dete cu piciorul peste urma mică, pătrată, ce lăsase punga în omăt, iar nevasta ridică pulpana paltonului la loc și întoarse mortul pe-o coastă, cum fusese. Țăranul iar privi spre partea de ... pe nimeni, vârî mâna în carâmb și îndesă, mai în jos, punga, căci îi apăsa pulpa. Dar parcă îi apucă frica să mai steie singuri, cu mortul, în tăcerea aceea. Țăranul începu să vorbească: — Halal căciulă... și ce straie! Și-atunci simți ceva cald și tare lângă picior, și parcă ar fi vrut să zică: Și ...
Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere
... abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate și lenea lui ... natură cuprind o caracterizare exactă a metodei sale. Din metoda clasică face parte și construirea nu rareori călăuzită de intenții didactice, vizând ceea ce numea el, la bătrânețe: înțelepciunea poveștilor și proverbelor orientale. Din cea dintâi tinerețe, Caragiale s-a interesat cu dragoste de Anton Pann. Construirea tipului se exagerează uneori până la mecanizare și, negreșit, excesul acesta e cu deosebire vizibil la începător. Șotrocea și Motrocea din Claponul sunt doi automați prea dinadins arătați ca atare: artistul vrea tot timpul să simțim că cele ... și, cum se pare, la cei doi unchi ai acestuia. Cine a frecventat familia lui Caragiale a cunoscut, în caz excepțional, ce este vocația râsului ca artă și simțul comicului ca instinct fundamental. Drept zicea Gherea: Caragiale râde ...
Dimitrie Bolintineanu - Cornul lui Sas
... Dar a ta ursită, o, patria mea, A pieri-n uitare, scrisă nu era! Misia-ți în lume fuse glorioasă... Pentru ce pleci capul, țara mea frumoasă? Este încă timpul; moartea n-a cuprins Tot sufletu-ți nobil de durere stins. În a vieții ... țară de durere! Scaldă al tău suflet în al vieții foc, Între popoli liberi ia-ți mărețul loc! II Oștile polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tăbărând, au mas, D-acolo Potoski domnului dă știre ,,Noi avem pe țară drept de moștenire, Câștigat prin moartea vechilor eroi. În pământu ... îngâmfat de fală Și-n plăceri molatici inima-și înșeală. Astfel scrie leahul; dar acest popor Nu plecase încă inima sub dor. Domnul se ridică cu a lui oștime Și, lovind, zdrobește oștile străine. Armia polonă laurii-a pierdut. Unii leși s-aruncă și se-neacă-n ...
... George Coşbuc - Hafis Hafis de George Coșbuc De știi tu, băiete, să bei și să taci, Haid' vino cu mine! Ia cupa cea largă și-ai grijă ce faci Ascunde-o bine, Căci mufti ne-o vede și mufti ne-o ia. Și mufti Ia urmă se pune și-o bea — Și ... eu pe-acolo, ghiaurii s-ascund, Cu spaimă, de mine. Eu beau câte-o cană, beau două, ba trei; Eu singur beau zece, de vorbă cu ei, Și-i fac de rușine. Îmi zise ghiaurul: — „Bătrâne poet, Ia spune-mi, e bine? Eu știu cä e vinul oprit de ... haina-mi e largă — mai largă de-ar fi, Că scap de rușine! De știi tu, băiete, să bei și să taci Haid' vino cu mine; Al meu să rămâie, de-i rău ce tu faci, Și-al tău, de-i un bine! Ah, tulbure-i, Doamne, impulsul sorbet Și limpede-i vinul oprit de profet — Alah! Mi ...
Alecu Russo - Cântarea României
... zâmbetul tău e așa de amar, mândra mea țară?... 5 Pe câmpiile Tenechiei răsărit-au florile?... Nu au răsărit florile, sunt turmele multe și frumoase ce pasc văile tale; soarele înrodește brazda; mâna Domnului te-a bucurat cu bunuri felurite, cu pomete și cu flori, cu avuție și cu frumusețe... Pentru ce gemi și țipi, țară bogată?... 6 Dunărea bătrână, biruită de părinții tăi, îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare ... și care ne hrănește, moșia de la care tragem numele nostru și dreptul de om, de sub biruirea oricărei alte țări și împărății. Pentru sângele ce ne dă, suntem datori cu sângele nostru. Pentru aceasta au fost bătăliile neamului nostru și a neamurilor, bătăliile cele vestite, scrise cu movile și mănăstiri pe șesuri și pe dealuri. Slobozenia dinlăuntru este legea, icoana dreptății dumnezeiești, legea așezată prin învoirea tuturor și la care toți deopotrivă ... voi: blestem asupra părinților noștri, care au făcut strâmbătate!.. strâmbătatea izvorăște din siluire, din pizmă, din jefuire și din neștiință... legea dreptății e frăția, și ce frăție poate fi între uliu și prada lui, între răpitul și răpitor, între dreptul și nedreptul?.. până când mai puteți, voi, cei ...
Ștefan Octavian Iosif - Pasteluri (Iosif)
... Nori albi din zare se ridică — Par minunate jucării ; Se-nșiră, se desprind, se strică În praf de raze aurii... III Tresari din somn... Ce harmalaie ! Țigani cu șatra — ce mai vrei ? În car, sub rogojina spartă, Fumează, cîntă, rîd femei... O droaie de copii în zdrențe Fac roată și se bat, și sar... Dulăi ... scăpat se-nalță, Dus de vînt, jucînd în lună... Vine-un călăreț în goană, Sar lătrînd în drum dulăii, Rîd suratele gătite, Mînă-n mînă cu flăcăii ; Și mi-e drag să merg cu dînșii, Să-i privesc și să-i ascult : Lume veselă ca astăzi N-am mai pomenit de mult ! La ovrei, în colț, e cîntec : Joacă ... c-o fată, Țupăind, bătînd din palme, Căci a lor e lumea toată !... V Coboară seara pe cîmpie... Pe drum pustiu, un car cu boi Se leagănă încet, departe... Cresc nori de pulbere-napoi. În car, îngînă cărăușul Un cîntec vechi și trist nespus, Ca o poveste-ntunecată A ... zgomot. Din oraș abia străbate Ca un murmur lin de-albine Larma vieții zbuciumate. Jos, la tabără, s-aude Glas întîrziat de goarnă. Cîțiva călărași ...
Ștefan Octavian Iosif - Mergeam în întuneric și fără nici o țintă
... ţintă [Mergeam în întunerec și fără nici o țîntă] de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Mergeam în întunerec și fără nici o țîntă, Cu fruntea încrețită, cu ochii în pămînt, Să plîng de mult uitasem, uitasem chiar să cînt, Căci fericit e-acela ce plînge-amar sau cîntă Atuncea cînd se simte mai trist și mai înfrînt ! Și ai venit odată cu mîndra primăvară, Tu, primăvară mîndră a vieții mele, Li ! Cum te văzu pribagul, pe loc se-nveseli. Și soare-n cer s-aprinse ... deodată ne-nvăli. Și s-a pătruns de farmec ființa mea întreagă Cînd tu mi-ai spus o vorbă și mi-ai șoptit cu drag... Eu mă duceam spre moarte, tu m-ai întors din prag... — Fii binecuvîntată pe cît îi ești de dragă, Stăpînă adorată a ...
Alexei Mateevici - Din psalmul al XIV-lea
... XIV-lea Cui, Doamne, i-i făgăduită Înălțimea muntelui Tău sfânt? A cărui inimă-i cinstită Dorințele curate-i sânt Și care faptele cu banul Nu și-au vândut, n-au cântărit, Ce nu și-au clevetit dușmanul, Pe frate n-au obijduit... Dar care cu credință vie, Cu cugetul neîngrelat Ți-aduce-nchinăciune Ție 'Naintea Ta, drept și curat. Și sfânt, o Doamne, Ți-i alesul: De va ieși-n război cu arme Doritul cerului, trimesul Putea-va uriași să sfarme; De-i împărat, a lui noroade Și prin oraș și pe la țară, Dori ...
Cincinat Pavelescu - Romanță (Pavelescu)
... Pavelescu - Romanţă (Pavelescu) Romanță de Cincinat Pavelescu Iubirea mea nu-i zvon de șoapte, Nici mandolină pe sub geamuri, E vânt sălbatic, vânt de noapte, Ce smulge flori și frânge ramuri. De-ți place urletul furtunii Și balul mării-nfuriate, Cu frică pleacă-te spre iadul În care dorul meu se zbate. Dar dacă-n inima ta plină Nu-ncap simțirile eterne, Atunci înfundă-ți capu ...
Mihai Eminescu - La mormântul lui Aron Pumnul
... Mihai Eminescu - La mormântul lui Aron Pumnul La mormântul lui Aron Pumnul de Mihai Eminescu Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o ... ne-a lăsat! Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare, Colo unde te-așteaptă toți îngerii în cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cîntare Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare Cununi de albe flori! Te plînge Bucovina, te plînge-n voce ... tare, Te plînge-n tînguire și locul tău natal; Căci umbra ta măreață în falnica-i zburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simț national! Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă Ce junii toți o varsă pe trist mormîntul tău, Urmeze-ți ea prin zboru-ți în cînturi tînguioase, În cînturi răsunînde, suspine-armonioase, Colo, in ...