Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1581 - 1590 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Vasile Alecsandri - Baba Cloanța
... zice, Peste codrul cel frunzos, În pustiu întunecos! Fugi, s-alerge-acum aice Dragul mândrei, Făt-Frumos. De-a veni el după mine Să-l iubesc eu, numai eu, Dare-ar Domnul-Dumnezeu Să-i se-ntoarcă tot în bine, Cum se-ntoarce fusul meu! Iar de n-a vrea ca să vie, Dare-ar Duhul necurat! Să fie-n veci fărmecat Și de-a Iadului urgie Vecinic să fie-alungat! În cap ochii să-i se-ntoarcă Și să-i fie graiul prins, Iar Satan, c-un fier aprins, Din pept inima să-i stoarcă Și s-o ardă-n foc nestins! Fiară-Verde să-l gonească Cât va fi câmp de gonit Și lumină de zărit. Noaptea încă să-l muncească Sânge-Roș și Hraconit!â€� [1] Toarce baba, mai turbată! Fusu-i zboară nevăzut, Căci o stea lungă-au căzut, Pe lună s ... mea inimă amară Sufletu-mi s-au învrăjbit! Adă-mi fața ta voioasă Ș-ai tăi ochi de dismierdat, Că mă jur în ceas curat Să-ți torc haine de matasă, Haine mândre de-mpărat. Vârcolacul se lățește Sus, pe lună, ca ...
Constantin Stamati - Țânțarul și păstorul
... umbră, având păzitor pe câini, Iar un șarpe văzându-l, iese de sub spini, Se târăște pân’ la dânsul cu limba de venin plină, Voind să-l muște de moarte... Iar unui țânțar de-aproape, fiindu-i de dânsul milă, Împunge pe somnorosul cu pliscul în nas cât poate. Deci trezindu ... așa de rău îl plesnise, Că jos mort l-au oborât, Măcar că el de moarte îl mântuise. Cel slab oricât celui tare de cearcă să-i facă bine, Și vrea ochii să-i deschidă ca adevărul să vază, El să nu spereze altă răsplătire pentru sine Mai bună decât țânțarul când să
Ivan Andreievici Krâlov - Țânțarul și păstorul
... umbră, având păzitor pe câini, Iar un șarpe văzându-l, iese de sub spini, Se târăște pân’ la dânsul cu limba de venin plină, Voind să-l muște de moarte... Iar unui țânțar de-aproape, fiindu-i de dânsul milă, Împunge pe somnorosul cu pliscul în nas cât poate. Deci trezindu ... așa de rău îl plesnise, Că jos mort l-au oborât, Măcar că el de moarte îl mântuise. Cel slab oricât celui tare de cearcă să-i facă bine, Și vrea ochii să-i deschidă ca adevărul să vază, El să nu spereze altă răsplătire pentru sine Mai bună decât țânțarul când să
Constantin Stamati - Bătrânețile
... Constantin Stamati - Bătrâneţile Bătrânețile de Mihail Lermontov Traducere de Constantin Stamati Tinerețe ce-ai trecut, De ce nu pot să te uit? Căci dorul tău este chin, Ca după miere venin. Tânjesc și sunt mâhnit, nu am cui să dau mâna, La a mea bătrânețe, când sufletul tânjește; El în zadar dorește, dorește totdeauna, Iar vârsta tinereții trece, se vestejește. De am ... de a mea muncă, Etern iar nu se poate, Și de privesc la sine-mi, ce-au fost, au fost nălucă, Necazuri, bucurie ca umbra trecu toate. Iar sentimente ce sunt, cu-a lor dulci suferire? Și ce este viața? Când judec cu răceală Și mă uit ...
Mihail Lermontov - Bătrânețile
... Mihail Lermontov - Bătrâneţile Bătrânețile de Mihail Lermontov Traducere de Constantin Stamati Tinerețe ce-ai trecut, De ce nu pot să te uit? Căci dorul tău este chin, Ca după miere venin. Tânjesc și sunt mâhnit, nu am cui să dau mâna, La a mea bătrânețe, când sufletul tânjește; El în zadar dorește, dorește totdeauna, Iar vârsta tinereții trece, se vestejește. De am ... de a mea muncă, Etern iar nu se poate, Și de privesc la sine-mi, ce-au fost, au fost nălucă, Necazuri, bucurie ca umbra trecu toate. Iar sentimente ce sunt, cu-a lor dulci suferire? Și ce este viața? Când judec cu răceală Și mă uit ...
Constantin Stamati - Drumeții și câinii
... o piatră au apucat; Atunci celălalt au strigat: „O, frate, leapădă piatra și mergi pe drum înainte, Căci oricât ne-am bate capul, câinii nu pot avea minte! Ce noi să-i lăsăm să latre cât le-a plăcea.â€� Și adevărat, că-ndată Ce drumeții au purces și nu s-au mai apărat, Laia de câini toată Au început a tăcea Și nu i-au mai supărat. Acei carii sunt deprinși să vorbească rău de toți, Orice văd în ochi hulesc, ca când lor nu le-ar plăcea, Însă dacă ești cu minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să
Ivan Andreievici Krâlov - Drumeții și câinii
... o piatră au apucat; Atunci celălalt au strigat: „O, frate, leapădă piatra și mergi pe drum înainte, Căci oricât ne-am bate capul, câinii nu pot avea minte! Ce noi să-i lăsăm să latre cât le-a plăcea.â€� Și adevărat, că-ndată Ce drumeții au purces și nu s-au mai apărat, Laia de câini toată Au început a tăcea Și nu i-au mai supărat. Acei carii sunt deprinși să vorbească rău de toți, Orice văd în ochi hulesc, ca când lor nu le-ar plăcea, Însă dacă ești cu minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să
Ion Luca Caragiale - Gazometru
... madam Niculescu a lui d. Iancu râd de se prăpădesc de râs, și d. Nae zice: - Prea râdeți tare... ia băgați de seamă să nu... Aș! madam Niculescu și madam Ionescu mai tare! și damigeana scade mereu. - Uf! ce zăduf! zice madam Niculescu. Nu-i așa? că și dumneei i-e foarte cald. - Teribel! zice madam Ionescu. Da d. Nae zice: - Zăduf regal, domnule! și nu știu cum se-ntoarce spre răsărit și: Ia uitați-vă - zice - colo vizavi! Pe Piscul Câinelui se arată în potriva soarelui, care se apleacă înspre ... S-a dus petrecerea! s-a stricat cheful! În picioare toată lumea! Fiștecare-și strânge pălării, umbreluțe, resturile dejunului. La gară, repede, să apucăm trenul întâi! Leoarcă până la piele, cu toate umbreluțele, madam Ionescu și madam Niculescu cobor cât pot mai iute, drăcuind ploaia, și foarte necăjite ... fincă nu vin mai degrab' și râd mereu ca nebunii, parcă e de râs. Ba încă d. Nae le mai și tachinează - mereu le strigă să-și ridice jupele: - Mai sus, cocoană, mai sus, că nu
Dimitrie Bolintineanu - Mihai în Transilvania
... Dimitrie Bolintineanu - Mihai în Transilvania Mihai în Transilvania de Dimitrie Bolintineanu Batori Andrea, domnul de Ardeal, Lui Mihai îi scrie: ,,Credincios vasal, Să te scoli cu fiii-ți și să vii la mine Ca să capeți pace, grație și bine!" Iar Mihai răspunde: "Fac precum tu vrei. Voi veni la tine cu toți fiii mei!" Zice și purcede cu oștiri ... dincolo, la maluri, Astfel și românii pe unguri văzând, Stau, a lor putere măsură în gând, Apoi cu virtute către ei coboară, Hotărâți să-nvingă sau, de nu, să moară. Rândul se rărește. Fâlfâiesc stindarde, Strălucesc la soare săbii, alebarde; Dar stindarde, arme s-amestec, s-unesc; Armele se nalță, fulgeră, lovesc. Aerul răsună ... mulțime moartea căuta!" Aste mândre vorbe mai mult îi mișca, Cum un fulger splendid ne-ncetat lovește Pe bizara-i cale lucruri ce-ntâlnește, Fără să s-oprească după ce-a lovit, Astfel domnul nostru trece neprivit, Sparge tot ce poate pe fatala-i cale, Fără să-și oprească pasurile sale. Ungurii pierdură semeția lor; Cel fugar atacă pe cel vingător. Pe sinistra cale ce Mihai își face, Șire de cadaveri-n ...
Alecu Russo - Ofițeri francezi în Moldova
... a lungul Prutului, picând de osteneală, când calul nostru pică în nisip; zadarnică fu truda de a-l mai scula, calul pieri îndată. Nu știu în viața mea să fi petrecut un ceas mai greu. Eram pe un drum neștiut, prin o noapte întunecată, strașnică, cu un călăuz ce nu ne putea înțelege. Lucrurile noastre, vrând a ridica trăsura, fură răsturnate, călăuzul plângea vita lui, baronesa țipa cât o ținea gura, iar frate ... poziția desnădăjduită unde eram. Boierul porunci slugilor ce îl întovărășeau de a înhăma doi cai la trăsura noastră, ne duse în casa sa nu depărtată de drum și căuta prin toată îngrijirea a ne face să uităm chinurile poliției austriece și relele închipuiri în care ne aruncaseră întâmplările călătoriei noastre și care semăna a ne deschide calea în Moldova ... Ieși, capitala Moldovei, unde ajunserăm în 22 iunie 1817 (16 iunie al nostru). Neștiind unde ne îndrepta, coborâsem în cel întâi han ce văzurăm, așteptând ca întâmplarea să vie a ne lămuri și ajuta în scoposul călătoriei noastre. Prânzul fu vesel pe cât noaptea de pe Prut fusese urâtă; baronesa, încântată ...
... Alecu Donici - Bricele Bricele de Alecu Donici Eram în hotărâre de fabuli să mă las, E grea această cale la muntele Parnas; Dar unchiul, care strânge nepotului avere, Ce vrea de la el cere. Așa un unchi al ... să-i stea țărna și sufletul ferice, Prin testamentul său Mă leagă ca să public o fabulă de brice; Plinesc a lui voință ca sfântă datorie. El îmi spunea c-odată, într-o călătorie, Stând sara la popas, Găsi un vechi prieten, cu care a și mas ... îți venea a crede Că-n ea pieirea-și vede. — Ce-ți este, frate dragă — îi zise unchiul meu — Au nu cumva ți-e rău? — Oh, nu — răspunse cela — sunt sănătos, sunt bine; Dar e o-mprejurare mai tristă pentru mine, Că trebuie să mă rad Și barba mi-e ghimpoasă ca frunza cea de brad. — Atâta-i tot, se vede că brice ai tâmpite? — E prea adevărat, Eu unul mă tem, frate, de brice ... cu brice bune Te-ai rade mult mai lesne și mai nevătămat Decât cu cuțitoaie Ce pielea ți-o despoaie. A unchiului idee ca