Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1571 - 1580 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
... Vărul primare de Alecu Donici Sub lavițe-n cămară Toți șoarecii de frunte făcuse-odinioară Sfat mare între ei, La care hotărâse cu multă scumpătate, Ca în a lor cetate Să nu se-ngăduiască nici unul din acei Ce nu vor avea coadă; pe un temei puternic, Că șoarecul nevrednic Să-și cruțe coada sa, La întâmplări mai grele Cetatea va lăsa În prada mâței rele. Se vede că ei coada o au semn de trufie ... următoarea însă obștească întrunire, Un șoarec fără coadă cu cei de frunte sta Și pricini cerceta. Alt șoricel cu laba vecinul își ghiontește Șoptindu-i: "Nu vezi, frate, ce rău ni se gătește! Cum poate fi primit Un șoarec prihănit În astă preacinstită de cozi lungi adunare? Și tu, bătrân ales ...
Grigore Alexandrescu - Inima mea e tristă
... pot numai; a le descri mi-e greu. A! cât de mult amară Viața o să-mi pară! Minuturile veacuri o să le socotesc. A oricărei zi rază, Noi lacrimi o să vază, Când pe străine țărmuri străin o sa trăiesc! Spune-mi însă, iubită, Când inima-ți lipsită De-un credincios prieten cu el nu va mai fi, Vei putea uita toate Plăcerile gustate? Simțirea se va stinge, și nu-l vei mai dori? Astă lege obștească Se cade să-ngrozească Amorul, care vremea atâta l-a-ntărit? În ce loc, pe ce cale, Călcând pasur'le tale, Vei avea drept a ... m-a iubit? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Durerea cea mai mare Nu poate să omoare: Pe-a mea care-a-ntrecut-o? Dar tot nu pot să mor! A! de-i mai ținea minte Atâtea jurăminte, Îmi vei mai păstra, poate, o urmă de amor! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Când seara tu vei merge ... a culege Flori tinere ca tine, s-acoperi fruntea ta, Dacă din întîmplare Vei nimeri o floare, Ce poartă un scump nume, ce-i zic ...
Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun
... Umbra că s-au tras, Soarele i-au ars... Sfânta Maria Mult se supără Și mi-l blestemă, Din gură-mi zicea: — Plop afurisit, Să nu fii rodit, Să crești tot în sus, Umbră nu mi-ai adus! Iară au plecat Și ei mi-au plecat Prin văi și vâlcele, Miriști, păpușoiști. Precista au picat, Căci s-au împiedicat De ... aflat. Și ei s-au odihnit, Mărul i-au umbrit, Umbra ș-au lățit, Soarele au pierit. Sfânta Maria Către măr zicea: — Mărul înflorit, Să fii tot rodit! Să crești tu în lături, Să sporești în roduri! Iar Iosif grăia Precistei îi spunea: — Hai să ne grăbim, La sfântul Vithleem, Că iată, îi seară Și-nnoptăm prin țară. Și ei s-au sculat Și-ndată-au plecat Către Vithleem. Cu ... duce, Și-n cea dreaptă, busuioc. Crucea-i a bătrânilor, Busuiocu-a fetelor, Sănătatea a tuturor. III Sculați, stăpâni, nu dormiți, Că nu-i vremea de dormit, Ci-i vremea de-mpodobit. Scoală, stăpână, slujnicele, Să aștearnă mesele, Să umple păharele, Că vă vine Nașterea, O Naștere de Împărat Al lui Hristos Cel Luminat În giulgiuri înfășurat. Vine Domnul Dumnezeu Cu o ceată de
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Cine sunt albanesi%C4%AD%3F
... in Italia, ed in altri luoghi del Medi-terraneo.» Despre părerÄ de felul acesta, ilustrul meÅ amic Ascoli vorbesce serios, dar nu le iea la serios, și bine face. Să ne întrebăm dară încă odată: Cine sunt AlbanesiÄ? Care să fie adevărata lor provenință și raporturile lor maÄ cu sĂ©mă cătră Români? Când și de unde venit-aÅ eÄ să se așeze în Epir? Iată singura cestiune, care îmÄ maÄ lipsiĂ mie pentru a putĂ© demonstra până la ultima certitudine persistența elementului românesc ... cele slavice la Români. EÄ bine, slavismele la Români, ca și germanismele la FrancesÄ, fiind accidentale, aprĂ³pe tĂ³te s'ar putĂ© gonĂ, fără ca prin acĂ©sta să se sgudue edificiul limbii naționale, pe când celtismul la FrancesÄ și albanismul la Români nu se pĂ³te atinge fără o catastrofă totală. După premisele de maÄ sus, mintea se sperie de consecințe, consecințe «à la Dr. RĂ©thy ... 20.000 francs fondĂ© par le prince Couza» ; mintea se sperie de amenințarea maghiară, și cere o pausă pentru a se dumeri ce să facă maÄ departe. EÅ unul ...
Vasile Alecsandri - Toamna țesătoare
... a ei șiruri de cucoare Tainicului Răsărit. Ș-au rămas, sărmana, goală, Pe când viforul se scoală Aducând gerul de an! ... Ce-a să facă ea la iarnă? Norii vin ca să aștearnă Pe câmpii un lung troian. Vai de ea! ... Ce-a să devie Sub cumplita vijelie Care suflă oțerit Peste văile uscate, Peste apele-nghețate, Peste codrul desfrunzit? Dar nu-i pasă! ... Cât e soare, Toamna, mândră țesătoare, Pune furca-n brâul ei, Ca să toarcă și să țese Pânză lată-n ițe dese De-nvălit umerii săi. Și torcând de-a lungul trece Peste brazda murgă, rece, Unde ies painjini ... Altele, perdute-n aer, Tainic, lin călătoresc. Toamna grabnic le urzește, Le-mpletește, nevedește, Și cu toate la un loc Ea-și lucrează-o-nvălitoare Ca să meargă-n șezătoare Și să ia parte la joc. Iat-o în cămeșă albă, Cu lefți mari lucind în salbă, Mari cât ochii săi căprii. Trista iarnă-o pizmuiește Și ... Iar românul cu drag spune: „Doamne! fă încă-o minune! Scoate-o față-n calea mea, Ca și toamna harnică Și de suflet darnică, Să
Mihai Eminescu - O, de-ai ști cum șoapta ta divină
... al visurilor labirint, Că ce văd eu în privirea-ți senină N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ. E-atâta scris ș-atât nu-i scris în sine, Încât ar trebui un trai de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă, Privirea ta cea dulce și aprinsă. Și de-ar pricepe-o... știi tu ce ar zice Acel fără de seamăn muritori ... zic: Privind în ochii-ți n-ar zice nimic. Căci ce-i de zis, văzându-te pe tine, Ce e de zis la frumusețea ta! Să-și smulgă părul când gândește-n sine Că nu-i pe lume față ca a ta, Priviri c-a tale-albastre și senine, Sân ca al tău de alb  o caldă nea  Umeri c-ai tăi de vergină zăpadă, De aur bucle-așa frumos să șadă. O, lasă-mă să mângâi a ta frunte, Să
... Andrei Mureşanu - Omul frumos Omul frumos de Andrei Mureșanu Frumos e omul, Doamne, când mintea e regină, Și simțul ce ca șerpe spre rele îl înclină, Supus, loial și drept; Vârtutea-atunci măreață răsare ca ș-o floare, De brumă neatinsă la rumena-i coloare În fragedul lui piept! Pe fruntea lui senină dreptatea strălucește Întocma ca ș-un soare pe sferă când pășește De nori neturburat; E crimă, se retrage, e silă, se ferește, E negură,-o străbate, e nor, îl ... nepătat. Frumos e omul, Doamne, cu inimia curată Cu floarea conștiinței de crime nepătată, Sincer, nefățărit; Conspire lumea toată, răzbată-l orice soarte, Închidă-l să nu vază lumină pân' la moarte, Și iată-l neclintit! Arunce-l în deșerturi lipsite d-orice floare, Pe unde nu s-arată nici om, nici zburătoare, Ci șerpi veninători; Vârtutea-i va fi scutul ș-azilul de scăpare, Întocma ca și cedrul, cu umbra sa cea mare, La oameni călători; Frumos e omul, Doamne, cu generozitate, Când iartă pe tiranul ce-apasă p-al său ... Și-n loc să răsplătească, cum cere pofta-n lume, Dușmana lui lucrare, îi cruță negrul nume, Voind a-l îndrepta! De ce
... vor oamenii-strigoi, ieșiți din tenebrele reacțiunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinoros și sânge? Vor oare să arunce țara pe calea desperării, pe calea deznădejdii, pe calea exasperării, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistență? O vor aceasta? să ne spună. Până atunci le zicem încă o dată: destul - Națiunea este sătulă de faptele voastre! * - Dar bine, domnule - zice zețarul, venind cu corectura - ăsta ... mai vor oamenii ieșiți din tenebrele demagogiei la lumina zilii? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, tibișir și sânge? Vor oare să împingă pe guvern la măsuri desperate, deznădăjduite, exasperate, pe calea celor mai extreme măsuri pentru apărarea ordinii? O vor aceasta? să ne-o spună. Până atunci, le zicem încă o dată, destul... Națiunea este sătulă de frazele voastre! * - Domnule, mai trebuie materie. - Să se usuce cerneala aceluia ce a pronunțat aceste cuvinte! Mai trebuie! mai trebuie! strig eu exasperat. Dar crezi tu, tovarășe, că mintea mea ... s-o giurat la Ieși cu opoziția unită, care guvernul o fost combătut din cauza enfamiilor , că Shylockul încoronat , papistașul catolic împreună cu nepoțelul seu nu vor mai capata nouă domenii, sau daca o mințit atunci, să vină ...
Iacob Negruzzi - Cântec (Iacob Negruzzi)
... Negruzzi) Cântec de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție De voiți pe-a vieții cale Fără dor și fără jale Lin și pacinic să pășiți, Nu iubiți! De nu vreți ca în suspinuri Și în lacrimi și în chinuri Soarta voastră s'o jăliți, Nu iubiți! Și cuprinși de desperare Zile lungi și nopți amare Moartea neagră s'o doriți, Nu iubiți! Dar de vreți și'n desperare Să cântați cu inspirare Dorul jalnic ce simțiți, O iubiți! Și uitând atunci pe sine Fericirile divine Ca prin vis să
Gheorghe Asachi - Anul nou 1842
... Gheorghe Asachi - Anul nou 1842 Anul nou 1842 de Gheorghe Asachi Nici avuția, naltul rang sau nume Nu a ferit pe oameni de mormânt; Pentru ce Pronia m-a păstrat în lume, Ca să fiu încă pre acest pământ? Fiecare om ar-un ogor aice; De nu-l lucrează, i s-adaoge un an, Să poată trece încărcat cu spice, Ca s-arăte c-a fost bun pământean. Fii cum vei vra, misterios străine, Ce mult minești și treci ca
Vasile Alecsandri - Baba Cloanța
... zice, Peste codrul cel frunzos, În pustiu întunecos! Fugi, s-alerge-acum aice Dragul mândrei, Făt-Frumos. De-a veni el după mine Să-l iubesc eu, numai eu, Dare-ar Domnul-Dumnezeu Să-i se-ntoarcă tot în bine, Cum se-ntoarce fusul meu! Iar de n-a vrea ca să vie, Dare-ar Duhul necurat! Să fie-n veci fărmecat Și de-a Iadului urgie Vecinic să fie-alungat! În cap ochii să-i se-ntoarcă Și să-i fie graiul prins, Iar Satan, c-un fier aprins, Din pept inima să-i stoarcă Și s-o ardă-n foc nestins! Fiară-Verde să-l gonească Cât va fi câmp de gonit Și lumină de zărit. Noaptea încă să-l muncească Sânge-Roș și Hraconit!â€� [1] Toarce baba, mai turbată! Fusu-i zboară nevăzut, Căci o stea lungă-au căzut, Pe lună s ... mea inimă amară Sufletu-mi s-au învrăjbit! Adă-mi fața ta voioasă Ș-ai tăi ochi de dismierdat, Că mă jur în ceas curat Să-ți torc haine de matasă, Haine mândre de-mpărat. Vârcolacul se lățește Sus, pe lună, ca ...