Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I��I
Rezultatele 1571 - 1580 din aproximativ 2873 pentru ��N��I��I.
Ștefan Octavian Iosif - Adio (Iosif)
... Muncesc din greu, fac tot ce pot Și tot flămînzi, și tot desculți ! Tu ești mai mare, mai deștept — Cînd oi muri, pe tine-i las, Și multe de la tine-aștept : Nădejdea-n tine mi-a rămas. Noroc măcar dac-ai avea Să dai de vreun stăpîn milos : Să-mi scrii mereu, cît 'ei putea, Că ... Dar stai, o vorb-aș mai fi vrut, O vorbă numai să-ți mai zic : Tot ochii ăștia, amîndoi, Așa frumoși, așa senini, Să mi-i aduci tu înapoi, Să nu-i
Alexandru Macedonski - Rondelul înecaților
... Alexandru Macedonski - Rondelul înecaţilor Rondelul înecaților de Alexandru Macedonski Pe sub poduri, Sena toată Este moarul tristei seri; Ies în față-i și înoată Înecații cei de ieri. Nici plăceri și nici dureri Să-i mai miște n-o să poată. Pe sub poduri, Sena toată Este moarul tristei seri. Sunt aleșii cei din gloată... Veștejite primăveri De-a necazurilor zloată ...
... mea... copiii mei... - Vai de mine! zice bunul meu amic, jenat de tonul meu din cale-afară milos... Ce trebuie atâta insistență?... Și, după ce-i explic bine de ce e vorba, se așază la biuroul său și începe să scrie. După ce termină, se ridică și, cu scrisoarea-n mână, îmi zice: - Iată ce am scris. Apoi citește scrisoarea lui: "Iubite amice, Amicul meu, aducătorul acesteia, vine la dumneata să-ți ceară un serviciu ... Maltratez încă o dată pe secătura de chelner și plec furios, cu plicul în mână, pe bulevard. Pe drum, dracul - că nu pot zice altfel - n-are de lucru? Ce-mi șoptește? Plicul e dezlipit... Ia să mai citesc o dată călduroasa scrisoare a bunului meu amic. O scot ... un măgar... Un măgar!... zic eu fără să-nțeleg... Ce caută vorbele astea aci?.... Un măgar!... Mi-a citit amicul meu adineaori scrisoarea: n-am auzit așa vorbe... Și-apoi, ce noimă? cum s-ar putea potrivi?... Ce-i asta? Aiurit, dezdoiesc scrisoarea, și cu ochii mei citesc: "Stimate amice, Moftangiul, care-ți aduce această scrisoare, mă roagă cu insistență să ți-l recomand ...
Ion Luca Caragiale - Infamie...
... copiii mei... — Vai de mine! zice bunul meu amic, jenat de tonul meu din cale-afară milos... Ce trebuie atâta insistență?... Și, după ce-i explic bine de ce e vorba, se așează la biroul său și începe să scrie. După ce termină, se ridică și, cu scrisoarea-n mână, îmi zice: — Iată ce am scris. Apoi citește scrisoarea lui: „Iubite amice, Amicul meu, aducătorul acesteia, vine la dumneata să-ți ceară ... o dată pe secătura de chelner și plec furios, cu plicul în mână, pe bulevard. Pe drum, dracul — că nu pot zice altfel — n-are de lucru? Ce-mi șoptește? Plicul e dezlipit... Ia să mai citesc o dată călduroasa scrisoare a bunului meu amic. O scot ... un măgar... Un măgar!... zic eu fără să-nțeleg... Ce caută vorbele astea aci?.... Un măgar!... Mi-a citit amicul meu adineaori scrisoarea: n-am auzit așa vorbe... Și-apoi, ce noimă? cum s-ar putea potrivi?... Ce-i asta? Aiurit, dezdoiesc scrisoarea, și cu ochii mei citesc: „Stimate amice, Moftangiul, care-ți aduce această scrisoare, mă roagă cu insistență să ți-l ...
Vasile Alecsandri - Prosper M%C3%A9rim%C3%A9e (Alecsandri)
... domnule MĂ©rimĂ©e; acesta e un cântec poporal de la noi. lată versurile: Arde-mă, frige-mă, Pe-un cărbune pune-mă! De mă-i pune pe-un cărbune Ibovnicul nu ți-oi spune, De mă-i bate cu o vărguță Peste ochi și peste țâță, Tot m-oi duce la portiță Să dau altuia guriță. De mă-i bate cu gardul Tot m-oi iubi cu altul. Via-n vară înflorește, Iar în toamnă cum rodește Vine-un graur de-o ciupește. Eu de ieri am înflorit, Sânu-mi încă n-a rodit Și el arde-n foc cumplit! MĂ©rimĂ©e ascultă traducerea franceză acestei hore, apoi zise zâmbind: — Diable de Pouchkine! L-am admirat 15 ani cu un giuvaier ... care se devotaseră lui cu o abnegare admirabilă și se îngrijeau de el ca de un copil. Ele știau să aline suferințele lui și să-i susție moralul când boala îl obosea de tot. Adeseori am făcut partide de vhist cu acele misses și cu iubitul lor bolnav în serile lunii ... convinge de științele sale, îi arătă rochia sa favorită, și noul sapient, examinând poalele, traduse pe loc cusuturile lor în modul următor: „Nimeni nu- ...
... ale lunii lui mai Se vede-o ciudat-arătare Pe-un deal de la Plevna, pe-un plai! Când zorile-ncep să s-arete Acolo-n tăcutele văi, Din groapă ies moartele cete, De-a pururi jeliții flăcăi. Ei vin de prin locuri pe care Ca vechile răni le ... șanțuri odată, Redute, și taberi, și oști. Striviți și cu mâinile rupte Și galbeni ca-n jalnicul loc În ziua sălbatecei lupte Când bieții pieriseră-n foc. Fac roată, și-o rugă murmură Iar Valter și șonțu, și toți Mai-marii ce-n frunte căzură Stau jalnici acolo-ntre soți. Și stau cum stă omul ce-ascultă Și nici o mișcare nu fac; Așteaptă cu grijă și spaimă ... ei capul ridică, Dau chiot și-n zare privesc Spre țara din care ieșiră, Spre scumpul pământ românesc Și-ascultă, căci tunul azi cântă Departe-n iubitul pământ, Puternic că-n ziua luptării, Dar alt fel de cântec, mai sfânt. Vi-e teamă că n-o să mai cânte, Că moartea vă fuse-nzadar Dar țara trăiește! Iar tunul Ce limpede-o spune și rar! Și-ascultă... iar țara-i ... ...
Mihail Kogălniceanu - Soir%C3%A9es dansantes (Adunări dănțuitoare)
... și de țipetele d [emoaze ]lei Jenni . Un om plăcut este și acela care își prăpădește banii de câte ori joacă vist cu damele... Așa-i că-i plăcut acest elegant care spune complimente, ce amirosă la apă de mintă și nu intră niciodată într-o adunare fără să aibă buzunarul plin de ... lui în lume, începe a se deprinde cu pălăria-clacă, cu pantaloni collants și cu papuci cu cătărămi de la Miculi . Dar atunce i s-a dus blândeța cea dintâi! Piciorul i se strică. Se ostenește, se odihnește, când joacă alege damele; se depărtează de bătrânețe și de clădării afumate și, jucând, stă la gânduri; îndată ce ... au sosit la Galați și cât se vinde chila de grâu și de păpușoi. Deci, toată această lume este un adevărat vinograd , numai că nu-i sărat, alcătuit de pălării de paie și straie negre, de pelerinuri și capele sau turbanuri stacoșii; scriitori pe la secții, vechili pe la divanuri, doftori ... mă-sei, acea femeie groasă, rumănă, cu părul bălai, cu rochie de catife alb-albastră și care samănă că mulțumește cu atâta grație acelor ce-i ...
Vasile Alecsandri - Deșteptarea României
... Vasile Alecsandri - Deşteptarea României Deșteptarea României [1] de Vasile Alecsandri Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce s-nalță pân' la ceruri din a lumei deșteptare, Ca o lungă salutare Cătr-un ... și românesc La cel glas de înviere, la cel glas de libertate Ce pătrunde și răzbate Orice suflet omenesc? Iată! lumea se deșteaptă din adânca-i letargie! Ea pășește cu pas mare cătr-un țel de mult dorit. Ah! treziți-vă ca dânsa, frații mei de Românie! Sculați toți cu bărbăție ... de libertate a perit, s-a stins din voi? Până cind să ne tot plece cruda, oarba tiranie Și la caru-i de trufie Să ne-njuge ea pe noi? Hai, copii de-același sânge! hai cu toți într-o unire Libertate-acum sau moarte să cătăm ... Pentru-a Patriei iubire, Pentru-a mamei desrobire Viața noastră să jertfim! Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! Care vede-n a lui țară libertatea renviind, Fericit, măreț acela care sub un falnic soare Pentru patria sa moare, Nemurire moștenind. Note ↑ Această poezie ...
Gheorghe Asachi - Vulpea cu coada tăietă
... cu necomplect, Ideat-au un proiect De-a-ntroduce drept moadă Într-a vulpelor popor Acest port mult mai ușor. Întrunite-n capitală În o serie formală, Vulpele să adunasă. După ce să săturasă Să dizbată-n parlament Despre oi amandament, Vulpea cu nările-n sus În ist mod planul ș-au spus: Pănă când vulpea va căra Coada ce-i povoara sa? Să măture toate cele Stercuri din drum și pavele? Omul nu mai poartă coadă, Să-i urmăm în astă moadă, S-o tăiem, o propun eu, Cine-m dă azi votul său? Dar o vulpe din congres, Ce țintirea au înțăles ... Ș-a ei tâmplare la toți au vederat Că cela ce cu vro zmintă să știe Ș-altul asămene lui vra să fie, Spre n
Grigore Alexandrescu - Meditație (Alexandrescu)
... oase războiul aici a semănat! Câți veterani războinici, moartea purtând, muriră Pentru izbânzi de care ei nu s-au bucurat! Îmi pare că-i văz încă, răsturnați în țărână, Pe-ncrețita lor frunte sfârșitul arătând, Dar mai clătindu-și capul, și c-o murindă mână Fierul care le scapă ... dacă pe unde se ține, se clătește, Și dac-ai fost odată în barcă sau vapor? Viața e o luptă, o dramă variată Și actu-i cel din urmă în veci e sângerat: Moarte-l încoronează, moartea neîmpăcată, Care în a sa cale pe nimeni n-a uitat. A, întorcând privirea spre veacurile trecute, Și nencetat pământul văzându-l pustiit, Văzând tot aste rele, tot zile neplăcute ... ce-o să se-ntâmple noi nu putem vedea; Dar când ceasul sosește, când nălucirea piere, Se trage deodată și veșnica perdea. Note ^ Câmpia Brăilei (n
Ion Luca Caragiale - Câteva păreri
... cazmaua lucrătorului prost, care sapă să-și croiască un drum, sar țăndări de marmoră; el ar merge înainte cu fapta lui distrugătoare, dacă altcineva nu i-ar opri mâna; căci ființa în care lovește cazmaua doarme ascunsă, n-are încă glas să strige. Ea a adormit de când cei din urmă ochi pricepuți și-au întors privirile de la dânsa; dar ... fericire, la contactul unor anumite împrejurări. Gușatul, mâhnit cine știe de ce, moțăie seara pe prispa colibii, cu ochii jumătate închiși, cu figura gravă, care n-ascunde, poate, nici un gând. Atunci, în față-i se ridică încet de peste coama dealului discul lunii, iar printre prunii din grădină pornește deodată recitativul amețitor al privighetorii. La aceste atingeri materiale, gușatul ... A sunat coarda din năuntru, și el a auzit-o. Nu cântarea neînțeleasă a privighetorii, nu razele reci ale lunii i-au făcut mulțumirea, ci sunetul coardei din năuntru la lovirea acelora. Dar luna merge înainte pe calea știută, privighetoarea tace, și gușatul adoarme, - cântarea coardei ... toți, nu are darul, virtutea, ca unii dintre noi, de a o răstoarce prin procedeu intelectual priceperii altora. Într-un cuvânt, pentru că ...