Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O SĂ
Rezultatele 1561 - 1570 din aproximativ 1696 pentru O SĂ.
Dimitrie Bolintineanu - La români
... are drept a fi! Mormintele se află; dar, turme rătăcite, Români! de robi tirani, Ce au trecut pe țară cu inimi înjosite, Lăsară să se surpe; erau prea strălucite; Și ei, prea orbi, să rabde lumina-acelor ani! Vai! Secolii din urmă deschiseră intrare Străinilor pierduți, În paturi nopțiale, aceste sanctuare De unde altădată, spre fală și mirare, Nășteau ...
Vasile Alecsandri - Extract din istoria misiilor mele politice
... cu capacitățile cele mai recunoscute din Europa! cu oamenii cei mai însemnați!... Nu dar fără griji mă întrebam de voi putea să mă ridic și să mă susțin la înălțimea misiei mele?... însă găseam o îmbărbătare în tainica și deplina convingere ce aveam de mult că Dumnezeu ține cu românii. Și în adevăr, reușind atât în Londra, cât și în ... ministrul plenipotenț iar al Sardiniei pe lângă curtea Franței, am găsit toate înlesnirile în călătoria mea până la Turin. Vameșii din Savoia m-au lăsat să trec la frontieră fără a cerceta bagajul meu și, la St. Jean de Norienne, am găsit o caleașcă de curier ce mă aștepta ca să mă ducă peste muntele Cenis până la Suza. Afară de aceste atenții delicate ale guvernului piemontez, am fost întâmpinat la Chambery de un magistrat care ... armelor la Galați. „Acum, dnule conte, adăugai, după toate bunătățile ce ați avut pentru noi îmi iau libertatea de a vă adresa o întrebare foarte serioasă și de o mare importanță pentru Principate, la care vă rog să ...
... pălăria peste ochi și mergeam astfel pe luminatele strade, fără ca luna să îmi facă vo umbră pe ziduri, căci pe-a mea o lăsasem acasă, astfel încât eu însumi nu păream a fi decât o umbră neîncăpută ce fugea pe murii caselor înșirate pe rând. Cam la finea orașului era o casă galbenă, cu ferestrele lucii argintate de lună, cu perdele albe. Bătui încet în ea. — Tu ești? răspunse o voce dragă și molatecă ca de copilă. — Eu, deschide fereastra, nu e nimeni pe strade, nu te poate vedea nimeni, ș-apoi chiar de ... inundai cu sărutări. Un moment și eu sărisem în fereastră și-i cuprinsesem cu mâinile gâtul ei gol, apoi îi luai fața în mâini ș-o sărutam cu-atâta ardoare, o strângeam cu-atâta foc, încât îmi părea c-o să-i beau viața toată din gura ei. — Onde! zisei eu încet, netezindu-i părul ei de aur. Onde, știi tu ceva, vino cu mine ... era și mai neted, și mai dulce, și mai strălucit. Adesea ea se prefăcea că se supără și se ascundea prin tufișele labirinticei grădini. Deși o strigam, ea nu răspundea până ce nu-mi prefăceam vocea în privighetoare, astfel încât, plângând dureros prin frunze, ...
Mihail Săulescu - Et nunc et semper
... Săulescu - Et nunc et semper Et nunc et semper de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Și cei ce plâng ca și acei ce râd O luptă duc amară, - Năuntrul lor e-aceeaș tragedie, Aceeaș iarnă tristă și pustie, Aceeaș primăvară. Pe orice față-o lacrimă de pică, Un zâmbet de răsare, În pieptu-oricui, furtuna dacă bate, Ori raza bucuriei de străbate E 'n toți ceva ce ochilor n ... dela soare E cruda lor stăpână?... Pe toți îi cheamă 'n depărtare dorul De ce e nou, de ce-i necunoscut; Pe cel ce vine să
Ion Heliade Rădulescu - La Schiller
... Ion Heliade Rădulescu - La Schiller La Schiller de Ion Heliade Rădulescu " "Între ai tăi ai fost, o, Schiller, și ai tăi nu te-au cunoscut" Este o viață moartă, precum ș-o moarte vie; Ci este și viața ce nu mai are moarte. Unii prefer pe una, și alții-și aleg alta. E tristă-a omenirii ... și lupte, și amaruri, Și deziluzii crude, pațiență-adamantină, Prin forță,-asalt eroic să ia Cetatea Sântă, Al cerului imperiu și vera libertate. Mult suferiși, o, Schiller, și luptă avuși mare! Căci lungă e durerea, și fericirea scurtă! Și strâmtă și spinoasă e-a cerului cărare! Și greu, inert ... cu ochi de vasilisc (Calomnia, minciunea, invidia, trădarea), Cu forța împilării, cu reaua tiranie; În sus! pe calea strâmtă nici apă, nici merinde, Nici unde să-ți pleci capul la frigurile lentei; Și luptă-te da prode! Avuși de adversariu pe om , ș-atât ajunge: Te iartă să-i faci răul, iar binele, nici mort; Insultă-l, te onoară; strivește-l, te adoară; Dă-i glorie, onoare — te-mpilă de ultragiu; Dă ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)
... Ștefan îi răspunde cu vorbire lină — ,,Oastea noastră-i bravă, chiar de-ar fi puțină. Lupul singur numai, știți aceasta voi, E d-ajuns să spargă turme mari de oi. Focul după fumu-i nu poți socoti; Sufletul cu trupul nu poți potrivi; Bărbăția sfântă care ne mărește Numărului mare ... cetate. Poarta se deschide oștii fărâmate. Însă fugătorii, cu cei ce-i alung, Cu spedele-n spate, totd-odată-ajung. Cum pe fața mării, după o furtună, Valuri lângă valuri luptă împreună, Astfel în cetate prin adânci strâmtori, Mestecați se luptă vinși și vingători. Strigăte de-nvingeri, de plângeri durere Se ... lui Ștefan mai ales se strânge. Acolo-i seraiul. Pașa, cu puțini, Apără haremul necat de creștini. Ștefan își repede calul alb de spume, Dintr-o gură-n alta trece mândru-i nume. S-a luat seraiul. Sabie și foc, Pradă și urgie fulger acest loc. Cum prin vijelie ... A derăpănării umbră l-a lovit... Omul singur vede, pare fericit! În derăpănare sufletu-i se-mbată. În oroarea morții gloria sa cată. O femeie turcă printre cete pasă... Merge către Ștefan; în genunchi se lasă, Își ridica vălul: ochii lăcrimați D-
Gheorghe Asachi - Amorul plagat
... Amorul plagat Amorul plagat de Gheorghe Asachi Dupre Anacreon Culegând Amor odată Flori de roze în grădină, N-au văzut că tupilată Era-n frunze o albină, Ce cu ghimpul ei ascuns La un deget l-a împuns. Întru cruda sa durere Începu cu plâns să țipe; Cătând balsam, mângâiere, Se grăbea cu ambe-aripe Drept la Vinerea să zboare, Plin de frică cum că moare, Amar mie, zis-au, mamă, Aleu, mamă, iacă mor! Cu o dardă-mi face samă Acel șerpe zburători, De corp iute, deși mic, Țăranii albină-i zic. Însă Vinerea-i răspunde: Dacă-albinei micul spin De ...
... A lui port ș-a sa figură Nu făcea macar trii bani; La frig cum și la căldură El purta de triizeci ani O mănta de tot cârpită, Pălărie bortilită, Locuia în un antal, Unde vorbea de moral. Ospătând odată-o ceapă Și cu palma băund apă, Văzu piața-mpodobită Cu o statuă sculpită. La ea merge,-n genunchi pică În sus mânele rădică, Și plecat ca cerșitor I cerea un agiutor. Dar un grec, trecând, i ... zi, Ruga ta s-a auzi! Ori nu vezi c-acea figură E de piatră săpătură, Fără cuget și simțire, Vrun suspin nu o pătrunde! Diogen atunci răspunde Însămnat-acest cuvânt: Oamenii ce alta sânt? Prin a petrei închinare Eu aice mă învăț Pe al omului dispreț ...
Alexandru Vlahuță - Par basme...
... în Vieața , an I, nr. 44, 11 decembrie 1894 Par basme cîte ți le-nșir, Și-i propria-ți viață, Ce-n pulberea de amintiri O vezi, ca printr-o ceață. Cum te-ai înstrăinat de-ai tăi ! Te mai cunoști tu oare? Unde ți-e inima dintăi În toate-ncrezătoare?... N-o mai căta, că te-nfiori, În urma ta e jale: Tu ai murit de-atîtea ori În zbuciumata-ți cale, Și-n van privire-ți ...
Alexandru Vlahuță - Cum curge vremea...
... curge vremea... Cum curge vremea... de Alexandru Vlahuță Cum curge vremea și ne-ngroapă! Ia vezi ce mare te făcuși: Mai ieri, erai numai de-o șchioapă, Când te pierdeam printre păpuși; Când te dam huța pe picioare, O minunică răsfățată, Și te-ntrebam care-de-care: Ce ești mata băiat, ori fată? Parcă te văd cum înainte Ne ieși la toți, și-n ... Mama-ți tot zice: fii cu minte... Tu parcă altă grijă n-ai! Zâmbind, dai gurii noastre pradă Obrajii rumeni și rotunzi; Și toate lași să ți se vadă, Căci n-ai de ce să ți le-ascunzi. Sub scară, jos, într-o rochiță Păn la genunchi aproape goală, Spui vorbe dulci și dai guriță Unui pisoi ce-ți toarce-n poală. Când ușile, ca de furtună, Trosnesc ...
Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu)
... a galbenelor trestii plouă Un tremur vag de lună nouă, Iar nuferii, când raza-i bate, Par, în acea singurătate Ce frica-ncepe s-o propage, Că-s niște mici arhipelage! Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei moarte... E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor, O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departe Aprinde-o stranie lucire în părul umbrelor ce zbor. Parcă bătăi de aripi albe tăcerea nopții o frământă, E ca o muzică ce-adoarme departe moartea unor crini, Or, tu, Ofelie-necată, în pacea undelor suspini, Și vântul care plânge-n sălcii e poate glasul tău ... alte căi s-apuci; Ce-auzi, ce vezi nu sunt năluci; Nu-i glasul vântului ce-asculți Deși sunt moartă de ani mulți, Dantela care-o vezi pe apă Este lințoliul ce-mi scapă, Iar sub a apelor oglindă Vezi părul meu de alge lungi? Să te ferești să nu te prindă Că-n veci la mal nu mai ajungi. În fundul lacului, sub unde Palatul moartei se ascunde, Iar când e cerul fără ...