Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ��N��I��I

 Rezultatele 1561 - 1570 din aproximativ 2873 pentru ��N��I��I.

Horațiu - Către sclav

... Horaţiu - Către sclav Către sclav de Horațiu , traducere de Mihai Eminescu Ode, I, 38 Lux persan urâi, băiete, și nu voi Cu fășii de tei ca să legi cununa-mi, Nu căta-n zădar să descoperi unde-i                        Ultima roză! Simplul mirt cu flori să nu-l mai adaogi... Nu te-ar prinde rău pe tine, paharnic, Și nici mie rău nu-mi ...

 

Mihai Eminescu - Către sclav

... Mihai Eminescu - Către sclav Către sclav de Horațiu , traducere de Mihai Eminescu Ode, I, 38 Lux persan urâi, băiete, și nu voi Cu fășii de tei ca să legi cununa-mi, Nu căta-n zădar să descoperi unde-i                        Ultima roză! Simplul mirt cu flori să nu-l mai adaogi... Nu te-ar prinde rău pe tine, paharnic, Și nici mie rău nu-mi ...

 

Mihai Eminescu - Către sclav (Horațiu)

... Mihai Eminescu - Către sclav (Horaţiu) Către sclav de Horațiu , traducere de Mihai Eminescu Ode, I, 38 Lux persan urâi, băiete, și nu voi Cu fășii de tei ca să legi cununa-mi, Nu căta-n zădar să descoperi unde-i                        Ultima roză! Simplul mirt cu flori să nu-l mai adaogi... Nu te-ar prinde rău pe tine, paharnic, Și nici mie rău nu-mi ...

 

George Gordon Byron - Arpa lui David

... Byron Traducere de Ion Heliade Rădulescu Spartu-s-au coardele arpei potente Marelui David, poetului-rege! Nu mai există a psalmilor arpă! Câți i-asculta inspiratele-acorduri De melodie, cu inima-nfrântă Vărsând vărsau lacrime calde, dolente, De repentire, de rugă, d-extaze. Acele lacrime varii și multe O ... iată, spartu-s-au ale ci coarde. Ea străbătea prin dulcele-i accente Inimi de piatră, ca gerul de ageri, Fiilor aspri ai fărdelegii, Da-n ei viața și le nălța suflet; Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget Drept se-ndrepta la potenta ei voce. Arpa lui David era mult mai ... aude-a ei voce, Ci numai amorul și pietatea Ne răpesc sufletul prin niște sonuri Ce ies din porțile cerului sacre, Și-l leagănă-n

 

Ion Heliade Rădulescu - Arpa lui David

... Byron Traducere de Ion Heliade Rădulescu Spartu-s-au coardele arpei potente Marelui David, poetului-rege! Nu mai există a psalmilor arpă! Câți i-asculta inspiratele-acorduri De melodie, cu inima-nfrântă Vărsând vărsau lacrime calde, dolente, De repentire, de rugă, d-extaze. Acele lacrime varii și multe O ... iată, spartu-s-au ale ci coarde. Ea străbătea prin dulcele-i accente Inimi de piatră, ca gerul de ageri, Fiilor aspri ai fărdelegii, Da-n ei viața și le nălța suflet; Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget Drept se-ndrepta la potenta ei voce. Arpa lui David era mult mai ... aude-a ei voce, Ci numai amorul și pietatea Ne răpesc sufletul prin niște sonuri Ce ies din porțile cerului sacre, Și-l leagănă-n

 

Constantin Negruzzi - Cârjaliul

... de la Sculeni, Cantacuzin ceru la guvernul rusesc voie să intre în carantina noastră. Oștile lui rămaseră fără comandir; dar Cârjaliul, Sofiano, Contoguni și ceilalți n-avea trebuință de comandir. Pare-mi-se că bătaia Sculenilor nimeni n-a descris-o în tot atingătorul ei adevăr. Să-și închipuiască cineva 7 arnăuți, albanezi, greci, bulgari și de tot soiul, neavând nici ... de vânători ce se afla la carantină, maiorul, neștiind ce să facă, a alergat la râul pe malui cărui să herețea delibașii și i-a amerințat cu degitul. Delibașii, văzând aceasta, s-au întors și au fugit, și după ei tot corpul turcesc. Maiorul ce i-a îngrozit cu degitul, se numea Horcevski. Nu știu ce să va fi făcut. A doua zi însă, turcii au atacat ... strigă la norod să se dea în lături — și porunci să se apropie căruța. Atunci Cârjaliul s-a întors spre dânsul și i-a zis câteva vorbe în limba moldovenească; glasul lui tremura; fața i se schimbă, plânse și se aruncă la picioarile impiegatului polițienesc, făcând să răsune lanțurile lui. Polițianul spăriindu-să, s-a înapoiat cu frică ...

 

Vasile Alecsandri - Holera (Alecsandri)

... Holera (Alecsandri) Jos, pe malul Prutului, La casele Vâlcului, Vâlcul bea, se veselește, Cu trei fete se-ndrăgește, De holeră nici gândește; Maică-sa grija-i ducea Și cu lacrimi îi zicea: ,,Dragul mamei Vâlcule, Mândrule, voinicule! Tu tot bei și veselești, De holeră nici gândești, Lasă-mi-te de beție ... Și chiar dincoace-a trecut!" Vâlcul ei se supunea, Patru boi la car punea Și pe cal încăleca, Drumul la vale-apuca, Apuca-n călătorie Să facă negustorie. Când la cotul Prutului, Prin mijlocul câmpului, El zarea, mări, vedea O clonțată ce râdea, O clonțată-nveninată, Cu pielea pe ... bună, măi drumeț: Unde mergi așa sumeț?" ,,Cale-ntoarsă, cloanță fa, Unde-alergi curând așa?" ,,Merg la casa Vâlcului De pe malul Prutului Ca să-i ridic zilele, Să mă duc cu dânsele." ,,Alei! iazmă călătoare, Boală rea ș-ucigătoare! Na-ți calul și armele, De-mi lungește zilele, Să-mi ... biet se oțerea, Holera la el sărea, Oasele și le-ntindea Și pe Vâlcu-l cuprindea. Gură pe gură punea, Buze pe buze lipea, Zilele i se sorbea. Apoi cloanța iar râdea, Cu zilele purcedea, Și voinicul mort cădea Jos la cotul Prutului, În mijlocul câmpului! [1] Carul a fost ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX

... jude, Iar' el răzămându-să-în putere, După ce sfezile noastre-aude, Celuia face dreptate, care I-au dat făgăduință mai mare? [4] Ce folosu-i acum a să pune Împrotiva celia putințe Cării toată-Asia să supune? Nici zece de-aceste biruințe Ajung a ne pune ... su poale de munte-în vale, Mergi tot pogorâș, păn' dai de țipiș; De-acolea mai zios, supt un gruiu tufos, Mergi pe părăuț pănă-i da de-un puț, Acolo vârtos stai și nu da dos, Că-acolo-i drăguț ție soboluț, Acolo gata fi cu săgeata Și cumu-i data, să-i dai zăgneata." Voinicul marghiol tot mearsă domol Păn' dede în vale de salbă moale, Păn' dede de gol, unde-era sobol. Trebile sale păzând cu ... hăisaș, fără căpăuaș, Prinsă-un sobolaș, blând și drăgălaș. Atunci copilă zisă-i cu milă Suspinând mereu: ,,Ah, sobolul mieu! Ah, fie-ți milă, nu-i face sâlă, Să nu-i cază rău, că-i cu tot al tău. Dintr-astă oară, din astă sară, A ta-s fecioară și surioară!" Tânărul fecior grăi plin de dor: ,,Dragă ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronica de joi

... în geam, sar din pat. Nu m-am înșelat. Deschid geamul. Au început durerile! Un fior rece, produs desigur de răcoarea dimineții, mă furnică până-n creștet. Poetul e foarte emoționat: se văd pe chipu-i urmele nopții nedormite și semnele fricei; îi clănțănesc puțin dinții. Să mergem. Am ajuns. Pășim pragul cu ezitare. În odaie nu se aude încă nimica ... răgușit. Al doilea! alt băiat. Uf! Să vedem acum pe al treilea. Dar ce amăgire! Doctorul ne anunță că totul s-a isprăvit: n-au fost trei gemeni — o greșeală de auscultare. Nu face nimica; ș-așa-i bine; și numai cu doi nu strică! Totul s-a petrecut cu noroc și toți suntem veseli: doi! doi baieți! Ei? dar cum ... după mai multe încercări un vot categoric, cădem cu toți de acord a ruga pe sfinții patroni ai tinerilor Gheorghe și Dumitru să-i ajute a nu avea nevoie de nici o profesie liberală, făcându-i proprietari — profesie eminamente conservatoare. În momentul când fac această dare de seamă, mama, gemenii, tatăl și moașa se află bine, în afară de orice ...

 

Grigore Alexandrescu - Nu, a ta moarte

... a ta moarte Nu, a ta moarte de Grigore Alexandrescu Nu, a ta moarte nu-mi folosește; Nu astă jertfă eu n-am dorit; Dă-mi numai pacea care-mi lipsește, Pacea adâncă ce mi-ai răpit. Ia-mi suferințe aspre, turbate, De adânci chinuri veșnic izvor ... chipu-ți poartă mâhnirea, Umbra durerii, ce m-amăgi. Sub astă mască văz bucurie, Văz mulțumirea-ți să pătimesc, Și orice-ai zice, vei ca-n vecie Ceas de odihnă să nu găsesc. Cunosc prea bine a mea greșeală, Dar cunoștința nu m-a-ndreptat, Căci a ... Aude-aproape un ciripit, Zboară îndată, și fără frică Lângă colibă ea s-a oprit. Privește,-ascultă, dar fără veste Tainica cursă ce i s-a-ntins Se-nchide... roabă ea se găsește; Un glas s-aude zicând "team prins". Și vânătorul ce imitează Pe frunzuliță un ... el este plin. O! câte lupte, câte suspine, Tăcuta noapte n-a ascultat; Câte pustiuri de groază pline A mea durere n ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Adio (Iosif)

... Muncesc din greu, fac tot ce pot Și tot flămînzi, și tot desculți ! Tu ești mai mare, mai deștept — Cînd oi muri, pe tine-i las, Și multe de la tine-aștept : Nădejdea-n tine mi-a rămas. Noroc măcar dac-ai avea Să dai de vreun stăpîn milos : Să-mi scrii mereu, cît 'ei putea, Că ... Dar stai, o vorb-aș mai fi vrut, O vorbă numai să-ți mai zic : Tot ochii ăștia, amîndoi, Așa frumoși, așa senini, Să mi-i aduci tu înapoi, Să nu-i

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>