Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 1561 - 1570 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
George Coșbuc - Cântec (Coșbuc, 3)
... George Coşbuc - Cântec (Coşbuc, 3) Cântec de George Coșbuc A venit un lup din crâng Și-alerga prin sat să fure Și să ducă în pădure Pe copiii care plâng. Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu c-o nuia: "Lup flămând cu trei cojoace, Hai la maica să te joace" — Eu chemam pe lup încoace, El fugea ... Întreba pe la vecine: —"Poartă-se copiii bine? Dacă nu, să-i vâr în sac!" Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu și i-am spus: —"Puiul meu e bun și tace Nu ți-l dau, și du-te-n pace! Ești sărac dar n-am ce-ți face! Du-te, du-te!" și s-a dus. Și-a venit un negustor Plin de bani, cu vâlvă mare, Cumpăra copii pe care Nu-i iubește mama lor. Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit și l-am certat: —"N-ai nici tu, nici împăratul Bani să-mi cumpere băiatul! Pleacă-n sat, că-i mare satul, Pleacă, pleacă!" și ...
... fără nici un gând Flăcăul; Dar iată-n drum îl află râul, În drum, în drum, dar ce-i în drum? Pârâul; Așa de lat și chiar acum! Dincolo câmp și lan și flori, Ei, cată! Și doine și secerători; Pârâu-i lat, și să nu mori? Ei, cată! Și-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată! În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu? O fată - Inoată-n spice până-n ... pârău, Mi-l puse focu-n drumul tău!“ Ea tace. Deloc o vorbă! Sa preface. Deloc, deloc, de ce deloc? Că-i place Și vrea de el să-și bată joc. „Ai, fă, copii acasă mulți? Ei, iaca! Nu vii, urâto, nu m-asculți? De dragul tău să mă desculți? Ei, iaca! Mai ... ea? Dar ea? Ce-și zice ea? Să treacă! Să facă-n urmă cum o vrea! Văzându-l, însă, c-a plecat, Ea-și pune Deoparte snopul: -„M-ai chemat?“ El mâna peste ochi mirat Și-o pune. -„Să-ți spun ceva! Cuvinte bune!“ -„Să spui, să spui! dar ce să spui? Ei, spune! Dar iute, vezi
George Coșbuc - Nucul (Coșbuc)
... Nucul de George Coșbuc Informații despre această ediție Tot mai ceri puțin-rămasei Inimi să mai simtă mult? Nucule din dosul casei, Tot al meu și-aici și-airea: Ziua-n vânt îți văd doinirea, Noaptea ți-o ascult. Umbra ta-nvălia rotundă Masa cea de nu-știu-când, Și-amândoi pe banca scundă, Eu robind suflarea-n gură, Și, eu acu-n cusătură, Mama-mea cântând. Jale tu, din legănată Doină, ce de-amar omori! Dar tu știi că niciodată Nu cântam, urmându-i ... Și-urmărind fugara-mi minte, Mă-nvățai, prieten bun, Cum s-adun în gând cuvinte, Și-mi cântai spre-a-mi da cărare, Și vedeam că ies cîntare Vorbele ce-adun. Ca și-atunci, mai coase mama, Coase și suspină rar, Dar când da-ndărăt marama Desvălindu-și câmpul frunții, Părul ei e alb ca munții Ernii lui Ghenar. A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. Răsvrătit se miră acul Mâni trudite-acum că vede — El e tot copil, și ...
George Coșbuc - Pământul uitării
... Cu albe portaluri un templu-au clădit De marmură-n marginea mării. Să-l aibă nepoții prin veacuri de-acum Spre-a lor și spre-a noastră mărire! Dar mută veni nepăsarea pe-un drum, Iar pe-altul stârni-necătoru-i samum Atotucigașa hulire. Azi templu-i ... altare-ale lui Șopârle tăcute-ale ierbii. Cu galbene oase-ale moșilor mei S-amestecă-n praful cărării Strivite statui ale marilor zei. Azi râdeți, și vai, cum veți plânge, o, mișei, Cu hohot la ziua-nfruntării! Dar noaptea din frântele marmuri răsar Luciri ca de fulger, și șoapte: Stau jalnicii zei la ruine, și par Cuprinși de mânie și galbeni de-amar Și zboară cu vaiuri prin noapte. Și iese-al lor bard și s-așează plângând Pe-o piatră sub zidul de-afară, Și cântă și plânge, ghitara bătând, Iar alba lui barbă ca râul curgând Se-mprăștie peste ghitară. Prin lanuri obsiga și sterpul odos Și-n pieptul lor inimi nebune! Batjocura-i astăzi al nostru prinos. Ei uită, voind, cu ce trudă i-am scos Din jalnica morții genune! Ascultă ... ...
... n bună pace, Nu glumi, că ei nu-i place. Nici de mână Să n-o prinzi! Ea va zice tot ce vrei; O desmierzi și nu te vede, O săruți și-i pare bine. Ah, dar crede-mă pe mine Și nu-i crede Vorba ei! Ce folos ai tu c-o strângi? Simți tu că pe ea o doare? Vezi, nici eu n-o strâng ... frică: Ea-i atât de subțirică, Ca pe-o floare Poți s-o frângi. Dac-o fi pe drum, tu treci; Zi că ești grăbit, și-o lasă, Să n-asculți orice să-ți spuie. Și-un gând rău să nu te puie Pân-acasă S-o petreci. Nu știi cât îi faci de rău! Mă-sa-i rea și nu o crede, Și-o primește de pe-afară Cu bătăi și cu ocară, Cât ce-o vede C-un flăcău! Dar te uită să știi ce-i Pe la casa lor! De iese, Ori de intră ... fi dragă Tuturor! De-i vedea pe cineva Pe la ei, în fapt de seară, Prinde-l într-adins, ca-n glumă: Frânge-i gâtul și ...
... George Coşbuc - Tricolorul Tricolorul de George Coșbuc Albastru, române, ți-e steagul, Dar știi tu de ce? Să te-nvăț. Albastru-nsemnează ciocoii, Și tot ce-ți aduni tu cu boii Din mila căldurii și-a ploii Al lor e, și-acum și de-a pururi, Și-al tău, cerșetorule,-un băț. Dar rabdă, c-o fac din iubire: Să tem că te duce-n pierire Belșugul prin trai cu răsfăț. Și ... e steagul. Iar galbenul spune de voi, De cei de la pluguri, țăranii, Voi galbeni de foame sărmanii, De boale purtate cu anii La scară, și dracul vă ducă! Stăpânii au scumpe nevoi: Va banque și dineuri și păsuri Și-amante cu cai și mătăsuri, Și toată nădejdea-i la voi! Și roșu, române, ți-e steagul. Și-un geniu e tâlcul, s-o știi. Al neamului geniu, vezi-bine: E roșu de-o tristă rușine, Că vremea-ndreptării nu vine, Că tot ...
George Topîrceanu - N. Davidescu: din Cântarea Omului
... George Topîrceanu - N. Davidescu: din Cântarea Omului N. Davidescu: din Cântarea Omului de George Topîrceanu Ploaia A venit întâi un nor călător și-a acoperit ca fumul o jumătate de cer și soarele. Eu mi-am dezgolit picioarele și-am pornit încet pe drumul care duce la pădure. Toți copacii au început să murmure. Mai târziu un fulger a spart pântecele cerului ... pesemne cântecele și picături de culoarea fierului au căzut. Sub coroana palmieruui se făcuse-aproape noapte. Eu însă, cu inima strânsă, am mâncat smochine coapte și-am tăcut. Întoarcerea fiului risipitor Eu, tată, am plecat și te rog să nu fii supărat, căci dac-aș fi rămas n-ai fi tăiat acum vițelul cel mai gras. Am colindat flămând pământurile, și ... nu te uiți urât la mine — că plec iar. Eu sunt stâlpul de care inima ta se razimă. Poruncește să-mi aducă niște poame și o bucată mai mare de azimă, că până s-o frige vițelul mor de foame... Phi! câte lucruri ciudate am văzut pe unde-am trecut ... ...
Grigore Alexandrescu - Răsăritul lunii. La Tismana
... ce de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe Părea unul din acele osianice palate Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc: Și pustiul fără margini, și cărarea rătăcită, Stânca, peștera adâncă, în vechime locuită De al muntelui sfânt pustnic ce sărmanii îl iubesc Erau dulci acele ceasuri de extaz și de gândire: Șoaptele, adânci murmůre ce iau viața în pustii, A mormintelor tăcere ce domnea în mănăstire, Loc de zgomot altădată, de ... Ura lor e nempăcată; în a lor crudă dorință Cuprind munții, închid drumul ungurului spăimântat. Astfel e atunci omorul, cât ostașul încetează Obosit, și riga singur cu puțini scapă fugind; Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază, Plânge și în a sa țară se întoarce blestemând. Niciodată astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor ... trufia lor: Al sudorilor străine rod ei nu-l vor mai culege; Va fi mare tot românul, țării lui folositor. Cugetări adânc ascunse, idei drepte și înalte, Ce în inimile-alese ura lor le apăsa, Vor vedea lumina zilei; și ...
Grigore Alexandrescu - Ucigașul fără voie
... cumplite, Rânjind, către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghi ascuțite Ținea o femeie... din capu-i zdrobit, Mușca câteodată, mușca cu turbare, Și creieri, și oase din gura-i cădea: Uimit rămăsesem: la orice mișcare Părea că ea rupe din inima mea. Dar ceata de fiare o văz... mă sosește ... somnu-mi de groază atunci deșteptat. Soția-mi lipsită de-a vieții suflare Zăcea... capu-i tânăr era sfărâmat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De-atunci zile multe și nopți osândite Pe fruntea-mi trecură! eu nici am simțit A lor osebire; vedenii cumplite Și țipătu-acela în veci m-a-nsoțit. Răsună el seara, l-auz dimineața, Precum în minutul prin crimă-nsemnat; Și eu trăiesc încă! trăiesc, căci viața, Amară pedeapsă, în dar mi s-a dat. Aici aștept vremea și ziua dorită Să văz dacă dreptul ceresc împărat Privește la fapta-mi, ce este cumplită Sau numai la cuget, ce este curat. Note Sujetul acestei ... el, mărturisind fapta, căuta a se dezvinovăți prin povestirea nenorocosului vis. Dar judecătorii, temându-se ca nu cumva îndurarea către acesta să însufle și ...
Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar
... Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar BelsĂ zar de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 E noapte-ntunecată și ceasul e tîrziu; În Babilon domnește tăcere și pustiu. Sus numai în palatul regesc e chef nespus: Cohorta lui BelsĂ zar benchetuiește sus. În sala triumfală ferestrele lucesc, Stă regele în frunte la ... află farmec petrecerii acestii. Ci iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă, — Un servitor aleargă și ... Sin templul lui Iehovah furate mai-nainte. Nelegiuitul rege o cupă sfînt-alege, Un sclav îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale oarbe; — Iehovah, nu mi-e teamă de tronul tău nemernic: În Babilon, BelsĂ zar e rege-atotputernic ! De-abia ... rostise însă cuvîntul plin de faimă, Cuprins a fost BelsĂ zar de-o nențeleasă spaimă. Îngrozitoul hohot a înghețat în sală, Și
... Heinrich Heine - Cavalerul Lui D. Anghel A fost odinioară un cavaler tăcut, Cu ochii melancolici, obrajii de zăpadă. Tărăgănat și șubred, pustiu și abătut, El hoinărea pe uliți, dat visurilor pradă. Era așa de țeapăn, stângaci, dus în extaz! La geamuri flori și fete râdeau de el cu haz, Când, șovăind în umblet, se poticnea, sărmanul! Ades, pierdut în umbră, stătea-ntr-un colțișor, Fugind de ochii lumii ... cineva la ușă ușor de tot îi bate... Iubita-i intră, — iat-o alunecând ușor Într-un veșmânt de spumă de valuri zgomotoase, Aprinsă și-nflorită ca un aprins bujor; Strălucitor e vălu-i ușor ca de mătase. Blond chipul ei răsare din buclele-aurii, Surâd albaștri ochii scânteietori de ... reci s-aprind; Din ce în ce mai teafăr el simte că renaște. Ea însă, ea-l răsfață zâmbind alintător, Cu vicleșug se-ntoarce încet și-ncetișor L-acoperă cu vălul cel alb, de diamante... Într-un palat feeric, cu ziduri de cleștar, Se vede cavalerul, orbit de-așa splendoare: Uimit ... mai uită iar, Tot aruncând în preajmă-i priviri ne-ncrezătoare. Dar nimfa-l ține totuși îmbrățișat cu drag El — mire, ea — mireasă, și-n jurul lor, șirag Din țiteră țin hangul ...