Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 1551 - 1560 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
George Coșbuc - Ștefăniță-Vodă
... Ia calul meu! Boierii-n tremurare Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu, Spătarul suflă des și greu, Se pipăie la cap mereu Să vadă de-l mai are. Măria ta, vorbim și noi. Ei, las-o încurcată! Vă văd așa de rupți și goi De latră câinii după voi! Sânteți boieri ... nu vedea, Spătarul asta n-o credea Spătaru-n urmă vine. Așa, jupâne, ești cinstit, Și-al tău să fie darul. Dar frâul nu! Mi l-am oprit Și vodă frâul l-a smuncit Și-apoi cu frâul a lovit Ponciș în ochi fugarul. Cu ochii-nchiși și fulgerat De spaima loviturii, Se ...
Titu Maiorescu - Observări polemice
... dlui Pumnul înțelegeam că începe secolul al XIX-lea al scriitorilor noștri, fiindcă este o figură tipică pentru mai toți. Mai toți suntem spirite universale, ca Pralea, și, ca dânsul, bărbați geniali, însă cam ciudați în felul nostru. Pe lângă acest faimos literat aflăm pe dr. Vasile, sau cum zice dl Pumnul: Văsiliu , Pop ... lui Democrit ce vesel întâmplare comicească De Regnard alcătuită în limba cea gălicească, Dar astăzi este tradusă întru această rumână Seminarului central din Mon. Socola ca să ocupe acolo catedra de istorie universală, unde a rămas pănă la 1854, când iarăși, printr-o intrigă mitropolitană, condusă de preasfințitul Suhopan ... Pentru obșteasca plăcere de a unui tânăr mână, De un Dăniil Scăvinschi cel mititel la statură, Pe care plăcu naturii a-l lucra-n miniatură. Mai înainte se află curioasa călătorie la Borsec , în care Scavinschi se vede foarte maltratat de tovarășii săi de drum, boierii Vasilică ... vizunie... Săvârșind deci toată cura în cinci săptămâni de zile, Trimețându-ni-se caii de paharnicul Vasile, Ne-am pornit cătră Moldova cu nespusă nerăbdare, Ca ...
Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)
... noastre românești. Pentru mine păstrai toate mângâierile de mamă. Când eram copil, la patu-mi vegheai nopțile târziu, Uitai boala, somnul, toată dureroasa vieții dramă, Ca să spui povești cu zmeii răsfățatului tău fiu. Socoteai c-o să m-aștepte toate gloriile-n lume, Nu era ca mine altul. O fecioară de-mpărat Trebuia să mă iubească. Și-auzind doar al meu nume, Chipul tău cel trist d-odată s-arăta mai ... furtuna, Iată-mă cu ghete rupte prin zăpadă și noroi. De-am iubit, la pieptu-mi dânsa n-a vrut capul să și-l culce, Dar nici eu n-am plâns cerșindu-i mâna albă de copil, Ci, privind-o cu durere, într-un cântec trist și dulce Am ... mine? Poate dulcea ta iubire m-a-nvățat să fiu copil, Și-am rămas copil și astăzi, pe când corpul e în mine Ca palatul unui rege mort de veacuri în exil. Dar pe pragul cărții-n care vin de scriu a vieții dramă Amintirea ta pioasă ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul
... și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o ... îl văzu, începu: - I... tată, și d-ta... iar îi răzgâi... o să ți să suie în cap... Bunicul ridică mâna în sus, aducând deștele ca un preot care binecuvintează, și zise prelung: - Lăsați pe copii să vie la mine! - Biiine, tată, biiine... dar știi... o, bată-i focul de copii ... creștetul capului și pe unul, și pe altul. Și iar începu râsul, și jocul, și cântecul. Se osteni bunicul. Stătu din joc. Copiii începură să-l mângâie. Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii bunicului. - Partea asta este a mea. - Și partea asta, a mea ... Ba a mea, că e mai caldă! - Ba a mea, că e mai dulce! - Ba a mea, că nu e ca a ta! - Ba a mea, că are un ochi mai verde! - Ba a mea, că are un ochi și ...
... O, cît e de bine vara! Că doarme omul afară Și de nici un frig nu-i pasă, Fuge de purici din casă. Dar acum ca-să-i e dragă, Aleargă-ntr-însa să bagă, Și pe mine-n vînt mă scoate, Să-i păzesc din curte toate. Dar vezi cap ... adune, Merge, la un loc le pune, Nu le roade așa tare, Le ține supt pază mare, P-alți cîini să le ia nu lasă, Ca-i trebui să-și facă casă. După ce-a strîns puțintele, S-a întins pe lîngă ele, Ș-începu să se ...
Vasile Alecsandri - Răzbunarea nevestei
... Alecsandri - Răzbunarea nevestei Ici e țărână cu glod Hop o dată, sus. Ici e bărbatul nerod, Hop o dată, sus. Ici e tocmai unde joc Ca să mă alin de foc. Ici doarme cu mâini la piept Ș-o să joc să mi-l deștept. Dar decât l-oi deștepta Oi juca ș-oi tot cânta. Dormi tu, bărbățelul meu, Ierte-mi-te-ar Dumnezeu! Dormi, dormire-ai somnul lung, Că multe-am ...
... de alte jucării, Copilul au făcut prea multe nebunii Și părul de pe cap de tot și-au încâlcit. Dădaca lui au vrut îndat' să-l netezească, Dar pieptenul era prin casă zăhăit; Și el țipa, răcnea, acela să-i găsească! O fată, de sub pat, degrabă l-au și scos, Dar numai ce folos! Că cum abia-abia de păru-i s-au atins, Copilul de dureri au și strigat cu plâns ... cu adevărul fac. Cât cugetu-i curat, El nouă este drag; Iar cum pe cuget ai pătat, Apoi de adevăr îndat' te-ai depărtat Și, ca
... ciucuri pe ramuri. Din fereastra-mi înghețată Stau uitându-mă la cer: Norii, plumbuiți de ger, S-au strâns pată lângă pată. Trist și singur ca un greier Vălul timpului rupându-l, Eu aștept să-mi toarcă gândul Într-un colț mai cald de creier. Iar afară numai fumul Subțiratec își ia zborul; Eu îmi leg de ...
Mihai Eminescu - Mi-am zidit monument... (Horațiu)
... am zidit monument... (Horaţiu) Mi-am zidit monument... de Mihai Eminescu (Horațiu) Mi-am zidit monument decât acel de fier Mult mai trainic și nalt ca piramizi cerești; Ploaia nu-l va mânca, nici acvilonul slab, Nici al anilor șir, vremile cari fug. Nu de tot voi muri, partea mai bună a mea Va ...
Ioan Nenițescu - Moartea lui Decebal
... dar nu ne va supune. În a sclăviei lanțuri el trupuri răci va pune. Aduceți o căldare! În ea o beutură Să facem, ca cel care gusta-va picătură, La Zamolxix o nouă viață să-și găseascăâ€�. Cum regele grăit-a așa s’a și ... venin. Frânturile de spade și-le înfig în sân Si cad scăldați în sânge... Iar când Traian zărește Pe Decebal, ce șade și pacinic mi-l privește, „Supune-te! — îi strigă — viața-ți dăruescâ€� Dar regele se scoală și zice: „Nu primesc Ca dar sclăvia joasă,.. Regi mulți supus-ai tu... Ia leșul meu la caru-ți, dar sufletul meu nuâ€�! Un junghiu în piept și ‘mplântă ... La sala ‘ntreagă caută, la vrednicu-i dușman. L’ai săi apoi se ‘ntoarce grăind cu ochiu aprins: „Noi ce-am învins, ca
... dintr-o cupă Demonică, filtru-ncărcat de toate puterile vieții ! Ah, gustul trecutelor lacrimi, pe care le-am plîns altădată, Pe buzele-mi pale acuma-l simt iarăși — mărgelele de sare ! Ce altă dovadă mai vie că matca-ți adînc zbuciumată E albia primordială a vieții, o, tainică ... noaptea aceasta simt bine că-s clipa etern călătoare, Că-s una cu apele mării și una sînt cu seninul ! Greu cade nămolul la funduri, ca după furtună, și cine În apa privirilor mele ar fi să privească de-aproape, N-ar crede c-așa limpezime l-ascunde atîta de bine precum îți învăluie taina imensul tău giulgiu de ape ! Și gîndul meu fuge-nainte departe pe-ntinderea mării Ce splendidă-mi ...