Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L����I
Rezultatele 1551 - 1560 din aproximativ 2105 pentru L����I.
Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind
... liră; Sa cânt, căci mie moartea ca lebedei inspiră Pe țărmuri d-o-altă lume un grid melodios. Semn bun acesta este, și geniul mi-l face. De este-al nostru suflet amor, cerească pace, Un cânt divin dar fie adio d-aci jos. În spargerea sa lira răsună mai sublimă ... Nici acvila să-noate în aer p-a sa cale, Nici cum s-adune-albina din flori nectarul său. Arama răsunândă din locuința-i sfântă, Cu mistica sa limbă azi plânge, mâine cântă, Când nașterea, când moartea, când nunta celebrând Și eu fui ca arama prin flăcări lămurită, Bătură ... deja le-a și luat. Nu vă jucați cu omul, când îi vorbiți de moarte! Cu-asemenea speranțe de viitor, de soarte, Ce-i mai vorbiți de glorii, d-un sunet svolător? Ce ! darea unui suflet! aceasta este glorie? O, voi, care promiteți toți timpii la memorie, Aveți d ... scoarță-aridă, Ce buzele umane o tot resug în van. În stearpa sa speranță d-o glorie ce pasă, În cursul vieții sale în urmă-i omul lasă Un nume ce tot scade, din zi în zi proscris; Și timpul p-a lui valuri înalță și coboară Această căzătură ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură asupra omului mort
... Și pricina iaste, zice sfântul: De va fi tânăr, s-au mântuit curând din mijlocul rĂ©lelor, iar de va fi bătrân, acĂ©ia ce i să părea mai dorită a fi, cu sațiu luându-l, s-au dus. Și noi, de nu vărsăm lacrămi niciodată, când ruda sau priiatenul doarme, ci mai vârtos liniștim, tăcem și ne nevoim ca să ... finix, de ce să săvârșește fărde vrĂ©me de acĂ©ia mai mult îș adaoge zilele vieții lui, pentru căci moartea îi înoiaște viața și-i dăruiaște ani mai mulți. Deci această cocoană, de ar fi murit pentru ca să se săvârșească, ar fi fost vrednic de plâns sfârșitul ei, pentru ...
Cincinat Pavelescu - Avocatului Fabriciu
... Cincinat Pavelescu - Avocatului Fabriciu Avocatului Fabriciu de Cincinat Pavelescu I Unui avocat de la Brăila prea locvace și indiscret Vestitul avocat Fabriciu Nu-i orator, dar mie-mi place: Dacă, vorbind, e un supliciu, E un deliciu dacă tace. II Avocatul, foarte indignat, a ripostat că e ... decât mine, fiindcă el vorbește, și eu tac. Atunci i-am răspuns imediat Fiindcă tăceam, deși cu rost, Fabriciu mă crezuse prost. Tot astfel eu l
Constantin Negruzzi - Floarea, Florărița româncă
... e destul podoaba Ce-ți dărui natura atât de-mbelșugat? La ce-ți slujește salba și scumpele mărgele Ce-mpregiurâ cu fală frumosul tău grumaz? L-a lumei obiceiuri voiești a te supune Prin lucea minciunoasă deșartelor gătiri; Nu știi că-mprumutata podoabă nu-i plăcută. Nici este ca lumina ce varsă ochii tăi? Tu duci la târg a verei frumoasele dulci poame, Și flori mirositoare. Eu când ... a verei și tu copilă ești. Panerul tău ce este galbăn precum safranul E plin cu-mbelșugare de roze, de zămoși; Dar gura ta-i mai roșie; și mai mirositoare Decât aceste toate — e sărutarea ta. Te poți duce oriunde fără să aibi vro grijă; Însă de amor dragă ... a mele bune sfaturi, Râzi căci ești rânduită de soartă să iubești; Dar când puful din față-ți ca floarea se va șterge Și-i rămânea ca roza ce crește-n Ieriho, Ca cea veștedă floare ce-atunce se roșește, Când o adapă-n pace apă din izvor lin, Așa ...
Dimitrie Bolintineanu - Mihai scăpând stindardul
... văi Unde mâna morții a culcat pe-ai săi. Dar sub mii de brațe trebuie să cază Trece printre unguri fără ca să-l vază; Și stindardul țării el înfășurând Către sân îl strânge înapoi cătând. Și în umbra nopții armăsaru-i zboară Ca o-nchipuire albă și ușoară. Spre o apă lată calul s-a-ndreptat; De maghiari războinici fuge-nconjurat. Luna după dealuri ... Cei ce îl preurmă se opresc pe maluri Dar Mihai cu calul se aruncă-n valuri Și de ceea parte singur ajungând El îmbrățișează calu-i
George Topîrceanu - Th. Speranția: Câinele ovreiului
... bucuros, Dar dulăul e în stare Să m-apuce pe din dos... Nici încolo, nici încoace, Eu mai bine stau pe loc; Și-am să-l iau cu vorbă bună, — Chiar așa să am noroc!" — Moi Grivei, zic zou, ascultă, De când umblu eu pe jos N-am văzut ... Parcă-ți iese vrun câștig? Moi Grivei, tu ești cuminte, Ce-ai cu mine de-mpărțit? Am venit la badea Gheorghe, — Ei și ce-i dac-am venit? N-am să stau un an la dânsul, Plec îndată la haham... Dar dulăul se repede Și mai tare: Ham! ham ham ... știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câine care latră Nu te mușcă niciodată? — Știu proverbul — zice Ițic — Că-l avem și la ovrei, Știu prea bine... dar e vorba Dacă-l
Antim Ivireanul - Cazanie la Vovedenie Bogorodițe noemvrie 21
... un vicleșug, ca niște oameni bogaț și de neam împărătesc ce era, au dus darurile lor mai nainte decât alții la besĂ©rică. Și, văzându-i preotul, atâta i-au înfruntat și i-au dojenit, cât i-au scos din besĂ©rică cu mare rușine și cu multă urgie i-au gonit, împreună cu darurile ce adusĂ©se. (Oare ce jale și ce scârbă socotiț că vor fi luat în inima lor niște oameni mari ... pântecelui mieu, pre carea o am câștigat cu multă durere de inimă, prin rugăciuni cu lacrămi amestecate și o așază în casa Domnului, că lui i-o am făgăduit, pentru căci au făcut milă cu mine și au rădicat deasupra mea hula norodului; priimĂ©ște-o fără de nici o îndoială ... ț deschide ușile besĂ©ricii ca să intri într-însa să lăcuești, că cu adevărat mai vârtos pentru tine au făcut Solomon, cu înțelepciunea de i-au dat Dumnezeu, acest lăcaș și ție au închipuit-o cunoscându-i fecioriia cu ochii cei de gând ai prorociei lui. Și ție ți să cuvine că să lăcuești într-însa, că acelia câte sta într-însa ... ...
Mihail Kogălniceanu - Iluzii pierdute. Un întâi amor
... dame asemene tinere; este de prisos să spun că erau și frumușele. Această societate era în Iași, într-o uliță al căreia nume nu ți l-oi spune, fiindcă eu însumi nu-l cunosc. Știut este geograficește și statisticește că capitalia Moldaviei nu samănă în nimică cu celelalte capitalii blagoslovite de Dumnezeu. Iașii, oraș vestit prin feredeul turcesc ... Dacă ești get-beget moldovan, dacă nu ești neologist, dacă nu ești abonat la nici o foaie românească, negreșit că cu un aer oțărât mi-i întreba ce-i prudă ? Și eu, cu tot respectul ce trebuie să aibă un scriitor dinaintea unui public așa de învățat ca al nostru, ți-oi răspunde că ... cinstiților și învățaților noștri cititori, ce se alcătuiesc negreșit dintr-o înaltă nobleță și dintr-un respectabil public, vorbe întrebuințate și puse a l'ordre du jour . Fieștecare își spunea slobod opinia sa; împotrivirile nu ieșeau niciodată din regulile armoniei. O conversație interesantă, cu duh, domnea în salon. Însurații ... șchioape, chioare, vornicese, bănese, pitărese, negustorițe, băcălițe, țigance și alte asemene creaturi ce se nasc, cresc, se mărită, fac copii și mor. Dar femei , asta-i cam greu. Dar poate mi-a zice un pedant, ce fel de fleacuri vorbesc, și oare tot ce nu-
Veronica Micle - Lacrime și lacrime
... Veronica Micle - Lacrime şi lacrime Lacrime și lacrime de Veronica Micle Columna lui Traian , VI (1875), nr. l, p. 30 Încetează de-a mai plânge Inimă făr' de noroc Căci prin lacrime de sânge Nu s-alină, nu se stinge Al ... a jugul greu. Ah! și-ți adă tu aminte C-acest chin de foc nestins Prin duioase jurăminte Tot o lacrimă fierbinte De iubire, l
Alexandru Macedonski - Noaptea de aprilie
... multe nopți avem de-acele Ca să ne-amintim de toate, este foarte-adevărat! Dar secretul întrebării, cunoscut inimii mele, Nu e-al meu să-l dau pe față, și-ți rămâne a ghici Pentru ce aceste vorbe vin pe buze-a-mi rătăci ,,Mai ții oare ... era să-ți zic pe nume!... Poți să fii cu o femeie, dar de ești un om de lume, Trebuie după aceea, doamnă, ca să-i zici, și eu, Care fac din lume parte, ca un om cu manieră, Pot să sar pe ici, pe colo, câte-un gard din drumul ... dumitale și nu poate fi-ntr-al meu!... Doamna mea, dar. Mai ții minte?... Eu nu uit nimic... Încât Focul ce ardea în sobă parcă-l văd. Tușeai p-atunce Și credeai că Moartea, grabnic, are-n groapă să te-arunce Ea luă amorul nostru și se mulțumi pe-atât! Este ... pe ulița deșeartă Câțiva nătărăi de frunte se luaseră la ceartă, Atrăgând de la fereastră pe un curios gardist, Care, strâns la cataramă, în mundiru-i de cazarmă, Dup-o lungă sărutare, auzise-n casă larmă... Precum vezi, n-am nici un martor, și e lucru foarte trist!... Lemnele trosneau sub ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... repezi; mânile îi bănănăie în toate părțile; înfige degetele în urechile cuiva și scrâșnește: "U! boule!" Altul, soios, c-un palton larg și vechi; nu-l încheie niciodată; ciupit puțin de vărsat; cu ochii verzi, barba albă; țipă pițigăiat, parc-ar fi o femeie: "La loc, găgăuță!" Cum s-au prefăcut ... de litere și necuviințe, cu atâtea chipuri nespălate și oțelite de nevoi, injuriile aveau un mediu prielnic; blestemul plutea în aer: n-aveai decât să-l sorbi și să-l azvârli. Lupta pentru aceeași tablă, pentru aceeași cretă, pentru aceeași lumânare năpădea sângele la cap, smâcea mânele din încheieturi. Pumnii mei începuseră a se ... egoistă și rea. Și, cu toate acestea, ascundeam în mine o viață, străină celorlalți, blândă, frumoasă, neînțeleasă. Ghemuit într-un colț pe care niciodată nu l-am părăsit, cu tâmplele strânse între pumni, mut și cu ochii pe jumătate închiși... parcă mă văz și astăzi... Tăcerea avea farmecul gândirii; gândirea, farmecul ... îmi scrie o rețetă, Ea intră binișor pe ușe, cu condica medicamentelor. Îndată ce mă vede, aruncă condica, se învârtește într-un picior, ochii i