Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 1541 - 1550 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
Ion Luca Caragiale - Principii și vaccină
... execute vaccinarea. Aproape douăzeci de ani prin urmare nu s'au vaccinat în Teleorman nici 5 la sută din câți se declarau de serviciul respectiv ca atari. Așa, se înțelege dela sine ce favorabil teren a găsit epidemia; firește că succesul strălucit al variolei era mai dinainte garantat de ... până acuma Academia nu a fixat ortografia acestui nume ilustru. Poftim, în mijlocul unor lupte de principii, de te mai ocupă cu detalii ca acestea, salubritate, igienă, vaccinare și altele, căci se știe că spiritele politice superioare neglijează detaliile; astfel de spirite îmbățișează numai generalitățile și astfel sunt obligate ... vaccina, ci principiile. Presupunem că toți copiii - care au pierit de atâția ani - al căror nume nu se poate știi, și nici nu trebue să-l știm, pentru că iar am cădea în detalii, - presupunem zic că ar fi trăit, sau alții n'ar fi orbit; ce fel de viață ar ... lor politice, fără înțelegerea instituțiilor pe cari și le-a dat națiunea, într'un cuvânt fără principii ? Ar fi vegetat, ar fi trăit ca robii, nu ca ...
Grigore Alexandrescu - Rugăciunea
... fără margini, izvor de veșnicie, Al căruia sfânt nume pământul nu îl știe, Nici omul muritor! Dacă la cer s-aude glasul făpturii tale, Fă ca întotdeauna pe a virtuții cale Să merg nestrămutat. Când soarta mă apasă, cum și când îmi zâmbește, Când veselă m-ajută, când aspră ... Fă să doresc de obște al omenirii bine, Să mă cunosc pe însumi, și altul decât tine Sa nu am Dumnezeu. La oameni adevărul să-l spui fără sfială, De cel ce rău îmi face, de cela ce mă-nșeală Să nu îmi răzbun eu. Și fă ca totdeauna al meu suflet să vază Lumina așteptată, a nemuririi rază, Dincolo de mormânt, Acolo unde viața cea veșnică zâmbește Sărmanului acela ce ... de nădejde, de dulce bucurie, Izvor de fericiri; El singur să-mi stea față în acele minute, Când planuri viitoare și amăgiri trecute Se șterg ca
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra maestrului Bellini și a operilor sale
... defectele ei, pe care le-au cunoscut mai în urmă chiar autorul. După aceasta scrise pentru Teatrul Fenice din Veneția opera I Capuletti è Montecchi . Ca să compuie astă operă, el avu a să lupta cu multe dificultăți, dintre care cea mai mare era că subiectul acesta fusese pus ... a deschide cursul reprezentărilor cu o compozițiune nouă, alese pe Bellini de compozitor al acei opere. Acesta venind la Milan se puse pe lucru și, ca să desmință pe inamicii săi cari acuzau scrierile sale de monotonie și de o mare asemănare între dînsele, scrise opera La Sonnambula , cea mai frumoasă ... flori și cu sonete. Directorul universității recită în onoarea lui un discurs din cele mai lingușitoare, iar prințul guvernator îl luă în trăsura sa și-l duse la palatul orașului în aclamările întregii populațiuni, unde fu felicitat de o deputațiune compusă de tot ce avea Catania mai celebru în muzică și ... petrecere în sînul familiei sale și al amicilor săi de adolescință, părăsi pămîntul nașterii sale și se duse la Veneția, unde îl așteptau cu nerăbdare ca să scrie o operă. Dar cu toată silința ce depuse, din multele intrigi ce se iviră la reprezintarea ei, căzu și fu aspru criticată de ...
Cincinat Pavelescu - Ultima verba
... adormite, Sutimi și milioane de morți se deșteptau; Pe când de sub lințoliu enormele-i orbite, O tragică durere afară scăpărau... Și el, mai trist ca-n noaptea când se ruga pe munte, Sub umbra tremurată a verzilor măslini, Când se roșise alba-i sudoare de pe frunte, Mai ... Tatăl nostru nu e, și serafimii nu-s! Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră, De unde larma lumii se pierde-n infinit, Și viu ca să adaug o pagină de umbră La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit. Să n-așteptați zadarnic fanfara-nvietoare, Căci cerul plin de ... și Magdalena: Fii binecuvântat! Căci moartea ne-a fost dulce în visul de iubire Pe care a ta vorbă în noi l-a semănat! Martirii chiar în circuri zâmbeau cu nepăsare, Sub gura sângerată a leilor flămânzi, Și moartea fioroasă li se părea ...
Ștefan Petică - II (O ceată-ntunecată s-a oprit)
... pâine Și beată de plăcere a uitat De grija zilei groaznice de mâine. Dar seara se coboară răcoroasă Și-amurgul sărbătoarei e amar Ca drojdia cea neagră ce o lasă Năspritul must pe fundul de pahar. Cu trândavi ochi privește spre apus Mirată că nu poate să-l priceapă; O rugă pare c-ar avea de spus Dar nu știe măcar nici cum să-nceapă Ci stă îngrămădită ca o turmă Și tremură de taina ce-o-nfioară Cu moartea zilei blonde care curmă Și jocul și cântarea de vioară. Și tristă de pierduta ...
Ion Luca Caragiale - Bietul Ion
... — A scos un par din gard, și — feri! De-or hi mojici, de-or hi boieri; Că a pornit ca un netot, Și dă-i la cap și strică tot! O zi întreagă a sbierat Și val-vârtej a alergat Pe ... spaime i-a băgat... Când tocmai seara-ntr-un târziu, Hop! Iată dete de zapciu, Și aoleu! Și vai! Și chiu! Că ți l-a-ntins zapciul jos, L-a legănat foarte frumos Și-l adormi întors pe dos... S-a scărpinat a doua zi Bietul Ion când se trezi Se duse drept acasă — și ...
Cincinat Pavelescu - La curtea cu jurați
... Cincinat Pavelescu - La curtea cu juraţi La curtea cu jurați de Cincinat Pavelescu În fiecare dintre noi, În cel mai bun și mai senin, Ca drojdia în orice vin E un amestec de noroi! Când vasul șade neclintit E vinul clar și-l bei voios, Uitând că drojdia stă jos. La fel e omul fericit. Dar câți nenorociți nu cad Fărde voința lor în crime; Spăimântătoarele victime A ...
Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor
... a face. Cartea de care scriu aci este un exemplu bun, cred, că n-au a face. ...Cine sunt eu? întrebarea cobora ca într-un puț. Ciutura nu mai spărgea suprafața-oglindă, să se umple de ea ca înainte. Cine sunt eu, eu Darie, eu... și mă crispai cu deznădejde de silabele numelui deșert și care nu mai corespundea nici unei realități intime ... atinge cu asemene operații. Însă rup ce strălucește mai mult, și arăt. Ușa locuinței mele are uscăciunea icoanelor. Se deschide pe scara pe care atârnă, ca șoaptele, umbra. Molii își iau zborul lor de flanelă prin amurgirea stătătoare. ...sub cadrul oval, la care se absenta, în palori inalterabile și nepăsătoare, portretul ... aparentă; mai aparentă decât intențiile fundamentale ale artistului. Încă! Fără îndoială: în acea săpare studioasă a impresiei stă, implicată, congediarea fabulei. Tăcerea năștea ca un freamăt în urechile ei și umplea casa pustie. Înfricoșată totuși, își urmă pașii pe treptele trosnitoare până jos, trase drugul și deschise poarta sonoră ... ai linișii. (Vinea, în placheta: Descântecul și Flori de lampă). La aceste desene atât de delicate și intense, trebuie o strașnică rea-creștere literară pentru ca ...
Mihai Eminescu - Să fie sara-n asfințit
... tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gândul, Ca cerul ce privește-n lac Adâncu-i cuprinzându-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi: Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patemi Și de asupra mea rămâi Durerile de-mi curmă ...
Vasile Alecsandri - Păsărica mărei
... Vasile Alecsandri - Păsărica mărei Păsărica mărei de Vasile Alecsandri De trei zile-acum pe mare, Navigînd fără-ncetare, Noi pămîntul l-am zărit ! Vîntul suflă și ne-mpinge; Orizonul ne încinge Ca un cerc nemărginit. În ce parte se răpede, Ochiul omului nu vede DEcît umede cîmpii. Marea-i lată și adîncă ! Cine știe mîine încă De ... de dor. Iar o păsărică vine Prevestind țărmuri vecine, Liman vesel și deschis. Pe catarg ea saltă, cîntă, Ne uimește, ne încîntă Și-apoi zboară ca un vis. Într-un suflet cu simțire Astfel glasul de iubire Sună dulce-ncîntător, Și din noaptea-ntunecată Îl trezește de-i arată Mult ferice ...
George Coșbuc - Ștefăniță-Vodă
... Ia calul meu! Boierii-n tremurare Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu, Spătarul suflă des și greu, Se pipăie la cap mereu Să vadă de-l mai are. Măria ta, vorbim și noi. Ei, las-o încurcată! Vă văd așa de rupți și goi De latră câinii după voi! Sânteți boieri ... nu vedea, Spătarul asta n-o credea Spătaru-n urmă vine. Așa, jupâne, ești cinstit, Și-al tău să fie darul. Dar frâul nu! Mi l-am oprit Și vodă frâul l-a smuncit Și-apoi cu frâul a lovit Ponciș în ochi fugarul. Cu ochii-nchiși și fulgerat De spaima loviturii, Se ...