Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VEZI FUSE
Rezultatele 1531 - 1540 din aproximativ 2012 pentru VEZI FUSE.
Ion Luca Caragiale - Făcătoare de minuni...
... osteneala minții, a adormit, acolo în biserica unde lucra, pe scaun în fața icoanei neisprăvite. Și a dormit așa cât o fi dormit, și pe urmă deodată s-a deșteptat, și ce să-i vază ochii? Minune! Chipul fecioarei era zugrăvit gata, frumos și strălucitor ... din mănăstire că, pe când el dormea dus, un înger trimis din cer venise și, cu putere dumnezeească, desăvârșise icoana, cum un muritor n-ar fi putut face. Părinții și frații merseră degrab să vază icoana, și după aceea alergară care-ncotro prin toate unghiurile cetății, să vestească lumii minunea. Îndată ... să mai câștige ceva de la călugări, cărora nu puțin folos le aducea minunea. Alții au spus că desigur zugravul, fiind cam după masă, o fi adormit și, pe când dormea el, vreun călugăr meșter a zugrăvit chipul fecioarei. Alții au adăogat că dacă s-ar fi coborât în adevăr un înger din cer, acela neapărat ar fi făcut ceva mai de seamă; pe câtă vreme chipul zugrăvit în somnul zugravului este tot așa de slăbuț ca operă de artă ca și tot ... ...
Dimitrie Anghel - Sonata lunii
... își caută ritmul și se statornicește. Luna, înălțată sus, a chemat ochii visătorului care se privește în ea și se recunoaște cum va fi mai tîrziu, o palidă mască, cu ochii abia însemnați și gura mută închisă pe veci de un zîmbet amar. Spectrala figură din lună îl atrage ... cu ea un fior necunoscut, impalpabila lumină a mortului astru crește însă pe nesimțite. Albă, albă, neînchipuit de albă, ca și cum ar fi trecut printr-un bulgăr de gheață, a ajuns acum drept fereastră și a pătruns în odaie. Fulgerătoare, clapele de fildeș ale ... făcut loc apoi și un glas nehotărît, neîncrezut în sine, parcă a răspuns, iar mîinile albe, ca și cum sîngele tot s-ar fi retras din ele, au rămas locului pe clape. Tristă și cu ochii aproape plînși, fața celui ce cînta s-a întors și a ... ridicată juca în sulul de raze și mrejele de păianjen ce stau prin unghere păreau niște hîrzoburi de argint. Jos pe podele, notele mărunte ai fi spus că urcă și coboară portativele, chemate de atracția asta nevăzută, că vor să treacă dincolo de marginea hîrtiei și să-și ia zborul în ...
Andrei Mureșanu - Un rămas bun de la Brașov
... pustii s-așează. Rămâneți, baști învechite, Ce ades vă cercetam, P-a voastre ruini turtite, Doamne, mult mai cugetam Că asemenea ursită Va fi mie rânduită! Tâmpă, frumoasă Sioane! P-al tău vârf când mă suiam, Ca în nescari vii icoane, Tot ținutul revedeam! Oar, lăsa-m-a ... la moarte? Oltule, vale frumoasă! Mult voi fi ție dator, De mi-i trece cătră casă, Ma, trecând , să nu m-omori! Că dușmanii vor fi
Grigore Alexandrescu - Prieteșugul și amorul
... întristată, Grațiile s-ar desprinde Când odată și-or lua zborul Tinerețe, bucurie, De-i pofti atunci amorul, L-om numi o nebunie: Îți voi fi prieten, frate, Îți voi fi
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Lăsatului de brânză
... pricĂ©pere, fieștecarele să se ferească, că în ce zi îl va face, cu moarte va muri. Că mai rea moarte, decât a fi neștine prin păcat despărțit de Dumnezeu, nu iaste alta. Că zice Ioann, la 3 capete, că: Cel ce face păcatul de la diavolul iaste, că ... pentru căci că calcă porunca lui Dumnezeu și mai rea moarte, decât a călca neștine porunca lui Dumnezeu, nu iaste alta; că va fi izgonit de dânsul din grădina besĂ©ricii, ca și Adam din raiu. Și dintr-acĂ©ste puține cuvinte ce am zis să poate înțelĂ©ge ... Dumnezeu, dând cu dragoste milă, din agonisitele noastre cĂ©le drĂ©pte, lipsiților, săracilor, streinilor, bolnavilor și celor ce sunt întru închisori. Și atunce vom fi și noi miluiț de Dumnezeu, după cum zice la cĂ©le zĂ©ce fericiri; iar de vom da milă din jafurile ce facem, mai multă ... cu inimă înfrântă și cu gând ca acela ca să nu mai faci după acĂ©ia strâmbătate nimănui, nici să jăfuiți și apoi, atunce va fi acea milostenie priimită; care lucru să poate încredința și de pe Zacheu, că au zis: Iată, jumătate de avuțiia mea o dau săracilor și de
Gheorghe Asachi - Convorbire nopturnă
... unde. Amar! Mult mai grea fortună împregiurul meu domnează, Ce amenință a patriei viitorul s-acufunde, Dacă Tu, o, îndurate, neputinței nu-i fi
Constantin Stamati - Tânguirea
Constantin Stamati - Tânguirea Tânguirea de Constantin Stamati Ah, lacomă moarte, gelat mult cumplit, Mi-ai răpit soția mult mie amată; M-ai lăsat nemernic, în suflet rănit, Și mi-ai dat o rană prea înveninată! Vrând să-mi spui durerea, nu pot de suspin, Vrând să-mi plâng soția, lacrimi mă îneacă, Inima îmi sfarmă al durerii chin, Și suspinuri cearcă pieptul să-mi desfacă. Ah! cu dânsa poate pieri la un loc Jurământuri sânte, ce pe soți îi leagă, Fragede expresii, sărutări de foc, Care numai moartea putu să le șteargă... Zile fericite, toate ați trecut, Ați pierit ca umbra, v-ați stins ca o pară, Bucuria voastră au fost un minut... Ce acum răscumpăr cu lacrimi amare. Cu-așa triste gânduri în lume trăiesc, Dar, scumpă soție, eu sunt tot cu tine, Și-n somn, și-aievea, și când mă trezesc, Ș-al tău amat nume nu-ncetez a-l spune. Uneori îmi pare că te văd umblând, Îți aud și pașii, ce-i cunosc prea bine, Te chem lângă mine, dar tu, negrăind, Te uiți întristată... și nu vii la mine! Tu nu vii la mine! Doar de ai uitat Că a ...
Ion Luca Caragiale - Deslușire
... organ de publicitate, prin profesia sa de credință, arătase dela început, că va ieși la lumină meteoric, adică în restâmpuri neregulate; apoi, dupe cum se vedea, chiar pe scoarță-i se îndatorise către cititori să apară când va ieși de sub tipar. Cu toate astea, își făcuse obiceiul să nu lase ... pe arena publicității. Afară de asta el știe toate fără să fie 'nvățat nimic, și are ferma convingere, că pentru România, pe câtă vreme va fi rău nu va fi bine. Cu așa brutari de treabă, bagă oricine de seamă cât de bine trebue să fie îngrijit stomahul opiniei publice la noi. Acestea dară ar ...
Alexandru Vlahuță - Eternul cântec
Alexandru Vlahuţă - Eternul cântec Eternul cântec de Alexandru Vlahuță E vechi de când lumea, dar celui de-l cântă Ce nou i se pare!... S-ascultă uimit. În el i-o legendă frumoasă și sfântă, Și vorbele-o sfarmă cu zgomotul lor: E cântecul inimii care-a murit, Ș-al primului nostru amor. E noapte, sunt singur, și iar mi-aud gândul Cum, notă cu notă, mi-l cântă în taină. Ce dulce-i... Îmi vine să plâng ascultându-l... De ce nu se poate o dată s-aștern Săraca și aspra cuvântului haină Pe-al gândului cântec etern! Ah, iată grădina... văd urmele mele Pe prundul aleii. Pământul miroase, Ș-albasrtu-i de cele dintăi micșunele. Curg valuri de raze din cerul deschis; E liniște-n aer, și toate-s frumoase, Și toate le văd ca-ntr-un vis. Și crăngile-atârnă-ncărcate de floare S-atingă pământul ai crede că-s ninse Sub alba podoabă ce tremură-n soare; Iar tu, ca din basme, deodată mi-apari, Înaltă și zveltă, cu brațele-ntinse, Cu ochii tăi limpezi și mari... Și ce-a fost pe urmă? Zadarnic! Cuvintele-s tulburi și grele. Se-ntunecă- ...
Vasile Alecsandri - Olteanul Astă vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele, Că din naștere-s muntean, Iar din botez sunt oltean. Căprioare surioare, Sculați în două picioare, Roadeți poala codrului Să văd matca Oltului. Oltule! pe malul tău Crească-ar iarbă și dudău Ca să pască murgul meu. Oltule! câine spurcat, Ce vii mare tulburat Și cu sânge-amestecat? Aduci plăghii și butuci Și căpestre de cai murgi Și chiar trupuri de haiduci! Oltule! rău blestemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? Seca-ți-ar izvoarele Și toate pârâiele, Să-ți rămâie pietrele, Să le calce fetele, Că tu n-ai ținut cu noi Și te-ai vândut la ciocoi! Pe unde-a trecut luntrea, Înalță-se pulberea, C-ai fost rău de oltenași Ș-ai fost bun de poterași Oltenași ai înghițit, Poterași ai
Vasile Alecsandri - Șoimul și floarea fragului
Vasile Alecsandri - Şoimul şi floarea fragului Sus, în vârf de brăduleț, S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare Tot mișcând din aripioare. Jos la trunchiul bradului Crește floarea fragului. [1] Ea de soare se ferește Și de umbră se lipește. ,,Floricică de la munte, Eu sunt șoim, șoimuț de frunte, Ieși din umbră, din tulpină, Să-ți văd fața la lumină, C-au venit până la mine Miros dulce de la tine, Cât am pus în gândul meu Pe-o aripă să te ieu Și să mi te port prin soare Pân' te-i face roditoare Și de mine iubitoare." ,,Șoimuleț duios la grai, Fiecare cu-al său trai. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare, Am menire-nfloritoare. Tu te legeni sus, pe vânt, Eu mă leagăn pe pământ. Du-te-n cale-ți, mergi cu bine, Făr-a te gândi la mine, Că e lumea-ncăpătoare Pentru-o pasăre ș-o floare!" [2] [1] În Carpați pădurile sunt pline de fragi ce cresc mai cu seamă la rădăcina brazilor. Acel soi de fragi sunt lungăreți, roșii și foarte parfumați. [2] Cugetare ...