Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE TOT
Rezultatele 1531 - 1540 din aproximativ 1670 pentru DE TOT.
Grigore Alexandrescu - Privighetoarea și măgarul
... Grigore Alexandrescu - Privighetoarea şi măgarul Privighitoarea și măgarul de Grigore Alexandrescu Nenorocita privighitoare Cînta-n pădure a ei durere, Natura-ntreagă da ascultare, Tot împrejuru-i era tăcere. Alții în locu-mi ar descri poate Acele tonuri neimitate, Glasul acela-nmlădiitor, Ce c-o-ntorsură lină, ușoară, Treptat se ... nelegiuirea Era sujetul cîntării sale. Un măgar mare ce-o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise, sau rîdicase Cîte-o ureche,-n semn de favor, Ieși-nainte să-i dea povață, Și c-o neroadă încredințare: „Am fost — îi zise — aci de față, Dar, zău, nu-mi place a ta cîntare. Cu toate-acestea, am nădejdi bune, De nu îți pare lucru prea greu, La niște reguli a te supune, Luînd de pildă cîntecul meu.“ Atunci începe cu bucurie Un cîntec jalnic și necioplit, Încît de aspra lui armonie Toată pădurea s-a îngrozit. Privighitoarea, fără sfială, Zise: „Povața e în zadar; Căci d-aș urma-o, nu ...
Cincinat Pavelescu - Vulturul (Pavelescu)
... Cincinat Pavelescu - Vulturul (Pavelescu) Vulturul de Cincinat Pavelescu Pe lângă râul ce se pierde în umbra sălciilor sure, Pe când amurgul întristează singurătatea din pădure, Se duce-alături o pereche de ... ca răsăritul blond de soare, Cu fruntea ca petala albă a unui crin abia în floare; El, melancolic ca amurgul, cu ochi adânci, de visător, Părea că urmărește-n treacăt al visurilor sale zbor. Dar nu ești fericit? răspunde! îi zice ea învăpăiată; Când vezi ce farmec împresoară iubirea ... copilă, e cel mai mare împărat, Căci țării lui, dumnezeirea hotare strâmte nu i-a dat. El are-un cuib pe-un vârf de munte și-n zori de zi îl părăsește, Căci setea lui de libertate, când stă în loc, îl chinuiește. Și cuibu-i pare o-nchisoare; de-aceea, pururi solitar, El cată lumi nețărmurite și-mpărății fără hotar... Tot ca și el sunt visătorii, copil frumos cu ochi de zână, Și pe-al lor suflet doar o clipă iubirea poate-a fi stăpână. E drept că au și ei nevoie adeseori de ...
Dimitrie Bolintineanu - Zina-Doamna
... Dimitrie Bolintineanu - Zina-Doamna Zina-Doamna de Dimitrie Bolintineanu Zina-doamna se coboară Pe-ale serii dese scări, Scuturând din aripioară Ale lunii sărutări. Printre valuri fugătoare De lumină ce treceau Și sub albele-i picioare Crini de aur se spărgeau. Pe cosițele-i râzânde Mii de raze s-aninau Și în aurele blânde Grațios se legănau. Mii de păsări poleite Cântă-n arbori înfloriți, Unii-n roade aurite, Alții încă-abia-nverziți. Iar pe unde ea se duce, Unde pașii-i rătăcesc, Păsările ... Răsunând cu desfătare Printre pomi și printre vânt? — ,,Stele dulci și drăgulițe! Unde este zina mea, Ce vă poartă în cosițe Și vă are tot cu ea? Spuneți mie, viorele Care-n ochii-i străluciți! Spuneți, mărgăritărele Ce sub buze-i înfloriți! Cosicioara-i strălucește Ca-arcul ploaiei printre nor ... Scutură-ale vieții flori." Zina-doamna se uimește; Turnă chipu-i rumenel; Alba-i mână rătăcește Printre păru-i aurel. — ,,Du-te! Du-te de la mine! Du-te! Eu nu te iubesc!" Și se-neacă în suspine. Lacrimile-i râuresc. Și c-o vorbă înfocată — ,,Vino! vino! zise ... din viața mea te-mbată, Tu ești fericirea mea!" Zice și cu răsfățare Îi dă scumpele-i comori, Sânul ei ...
Nicolae Filimon - Schițe trase din viața și scrierile muzicale ale celebrului maestru G. Verdi
... o viață fără speranță și fără proiecte, o viață, zicem, de apatie și melancolie, în care nu îndrăzni a cere nici o distracțiune de la artă, pentru că cunoștea neputința ei de a-i alina o durere atît de mare. În fine, după acest period de timp, plin numai de memoria pierderii consoartei sale, d-l Merelli prezentă lui Verdi un libret ce fusese declarat de nemuzicabil de către un maestru, al cărui nume de delicateță îl vom ține secret; acel libret era opera Nabucodonosor . Plăcu prea mult lui Verdi acest grandios argument, îl învesti numaidecît cu o muzică briliantă ... Atunci Verdi dete pe I Lombardi , care, deși fu reprezentată în timpul unor rivalități artistice ce făcuseră din scena Teatrului de la Scala o armă de lupte, tot avu unul din cele mai brilante succese. Cu Nabucodonosor și I Lombardi , fama compozitorului nostru deveni populară, numele său dobîndi în prea scurt timp o ... mediocru subt un punct de vedere favorabil și pe cel superior în tot splendidul și putintul avînt al inspirațiunii sale, făcîndu-l să dispuie liber de
Alecu Donici - Satire și alte poetice compuneri
... Alecu Donici - Satire şi alte poetice compuneri Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Prefața autorului Satiră se poate numi acea compunere care prin un stil vesel, luând în râs demoralizația ... cu orice altă alcătuire morală, dar stilul ei fiind mai simplu și vesel, se citește cu plăcere, și dezvălirile ei sunt mai nimerite pentru că de luarea în râs noi ne temem mai mult decât de orice pedeapsă. Satira și-a luat începutul său în priveliștile populare unde între actele tragediilor se vâra, pentru înveselirea privitorilor, reprezentații comice, în ... pre Orație și pre franțezul Boileau de la carii multe am împrumutat însușindu-le cu obiceiurile noastre. Las pre cititorii mei a judeca de izbutirea ce am făcut într-o asemenea nouă cercare pentru limba noastră. Noutatea întreprinderii poate că-mi va ierta greșalele stilului; iar acea ferită dezvelire ... Satira III Satira IV Satira V Satira VI Satira VII Satira VIII Oda I Oda II Oda III Oda IV Fabula I Focul și statuia de ceară Fabula II Șerpele și matca de albine Fabula III Cămila și vulpea Fabula IV Uliul, păunul și cioful Fabula V Șoarecul
Constantin Negruzzi - Satire și alte poetice compuneri
... Constantin Negruzzi - Satire şi alte poetice compuneri Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Prefața autorului Satiră se poate numi acea compunere care prin un stil vesel, luând în râs demoralizația ... cu orice altă alcătuire morală, dar stilul ei fiind mai simplu și vesel, se citește cu plăcere, și dezvălirile ei sunt mai nimerite pentru că de luarea în râs noi ne temem mai mult decât de orice pedeapsă. Satira și-a luat începutul său în priveliștile populare unde între actele tragediilor se vâra, pentru înveselirea privitorilor, reprezentații comice, în ... pre Orație și pre franțezul Boileau de la carii multe am împrumutat însușindu-le cu obiceiurile noastre. Las pre cititorii mei a judeca de izbutirea ce am făcut într-o asemenea nouă cercare pentru limba noastră. Noutatea întreprinderii poate că-mi va ierta greșalele stilului; iar acea ferită dezvelire ... Satira III Satira IV Satira V Satira VI Satira VII Satira VIII Oda I Oda II Oda III Oda IV Fabula I Focul și statuia de ceară Fabula II Șerpele și matca de albine Fabula III Cămila și vulpea Fabula IV Uliul, păunul și cioful Fabula V Șoarecul
Dimitrie Bolintineanu - La Danubiu
... Dimitrie Bolintineanu - La Danubiu La Danubiu de Dimitrie Bolintineanu I O, râu de timpuri mândre, Danubiu maiestos! Tu ne rechemi cu fală trecutul glorios Cum un bătrân ce timpul îl uită să răpească Recheamă celor tineri mărirea strămoșească ... în noi! II În aurora timpului, În zile mai senine, Nu cunoscuseși fiarele Popoarelor străine. Pe malurile fragede Creșteau flori parfumate, Eroi și blânde vergine, De grații cununate. Iar undele cu vasele Se-ncununau voioase Ca valurile câmpului Cu flori primăvăroase. Când armele străinilor Tunau p-a ta câmpie ... Florile născute se și veștejesc. Vasele se leagăn peste valuri, line. Dar cu fericire nu le pot vedea, Căci aceste vase toate sunt străine Și tot pare-n lacrimi la vederea mea! Astăzi ca-n vechime, când p-aceste maluri Armele străine tună când și când, Tu tresări pe patu-ți ...
Constantin Stamati - Tânguirea
... Constantin Stamati - Tânguirea Tânguirea de Constantin Stamati Ah, lacomă moarte, gelat mult cumplit, Mi-ai răpit soția mult mie amată; M-ai lăsat nemernic, în suflet rănit, Și mi-ai ... Și suspinuri cearcă pieptul să-mi desfacă. Ah! cu dânsa poate pieri la un loc Jurământuri sânte, ce pe soți îi leagă, Fragede expresii, sărutări de foc, Care numai moartea putu să le șteargă... Zile fericite, toate ați trecut, Ați pierit ca umbra, v-ați stins ca o pară, Bucuria voastră ... i cunosc prea bine, Te chem lângă mine, dar tu, negrăind, Te uiți întristată... și nu vii la mine! Tu nu vii la mine! Doar de ai uitat Că a mele brațe au fost leagăn ție, Unde cu priință șezând ai aflat Dezmierdări o mie, scumpa mea soție. Dacă ... zile triste, Va veni și ora de se vor săpa Și pe a mea groapă aceste cuvinte: Aici zace soțul ce se săvârși De-amară întristare și de
Dimitrie Bolintineanu - Elegie (Bolintineanu)
... Dimitrie Bolintineanu - Elegie (Bolintineanu) Elegie de Dimitrie Bolintineanu De lacrimi înfocate, vai! genele-mi sunt pline Și mâna-mi acum rece pe harpă a-nghețat; Străină mi-este lumea d-acuma pentru ... o tânără suflare, O floare matinală ce crește surâzând, Ce fără să adune în viață-o sărutare În dimineața vieții a încetat cântând. Tot ce-am iubit în lume a încetat din viață, Și iarba primăverii sub pașii-mi s-a uscat; Al vieții mele ...
Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului
... Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului Câinele soldatului de Grigore Alexandrescu imitație (după Casimir Delavigne) După poetul francez Casimir Delavigne (1793 Â 1843) Rănit la războaie, soldatul căzuse, Și-n puține zile chinuit muri ... iubi! Sărman, fără rude, pe țărmuri străine, N-avea nici prieteni, nici un ajutor; Nu era ființă care să suspine Pentr-un trecător! Singurul tovarăș de nenorocire, Singura-i avere, un câine iubit, Ședea lângă dânsul și-n mare mâhnire Părea adâncit. Acum tot e gata pentru îngropare, Acum ridic trupul pe mâini de soldați, Cinste hotărâtă acelora care Mor pentru-mpărați. În fruntea paradei câinele pornește, Din ochii lui pică lacrimi pe pământ, Ca un iubit frate el ... să-l strige, crede c-o să-l vază Când s-o deștepta! Câteodată cearcă piatra s-o ridice, Câteodată latră după-un călător, Cuprins de durere: Vino, parc-ar zice, Să-mi dai ajutor. Apoi când străinul de milă voiește A-l trage deoparte și hrană a-i da, El își pleacă capul, în pământ privește, Și nimic nu ... câine din locul de jale A fost nelipsit! Dar în dimineața acea viitoare, Pe când se deșteaptă omul muncitor, Zăcea lângă groapă, mort
Ștefan Octavian Iosif - Apa morților
... Ştefan Octavian Iosif - Apa morţilor Apa morților de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește Lăsat de-ai săi pieirii, pe căi necunoscute ?... Părăgini fără țermuri se-ntind pustii și mute, Și-adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. El s-a răznit din ceată, și-a alergat spre ele Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1 ... așteaptă... Tîrziu își vede-acuma nebuna rătăcire : Puterea nu-l mai iartă s-ajungă pe tovarăși Și n-o să mai se-ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește ! Dorind să cucerească mirajul tău ... visători nu fură ademeniți departe De blestemata apă a morților, și-acolo Ca el căzură pradă iluziei deșarte !... ↑ În Poezii (1908), eroare de tipar : mîntuia în loc de mistuia . ↑ Ibid. , prejma în loc de