Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA ÎN
Rezultatele 1531 - 1540 din aproximativ 1575 pentru DA ÎN.
... Alexandru Vlahuţă - No. 2 No. 2 de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 28, 14 iulie 1891 Mișu iese la plimbare Parfumat și sclivisit, În costum ușor de vară, Vesel, mîndru, fericit. Nalt și mlădios pășește. Legănându-se ușor, Și salută-n dreapta,-n stînga, Grațios, surîzător; Căci, băiat purtat ... Ce surpriză, ce noroc ! Iute-și scoate pălăria, Intră-n vorba lor pe loc; Și mustața răsucindu-și, Spune hazuri fele de fel, Rîd cocoanele în hohot, Cu ochi dulci cătînd la el. "M-am trezit din somn în friguri; Cine mi-a bătut în geam ?... Uite cum vă prinde movul ! Nici nu vă mai cunoșteam... Știți că doamna X, aseară, După ce ne-am despărțit, De mustrare-a ... O-ntîlnii adineaorea Și-mi fu frică s-o salut. Apropo, știți că Margulis Cu nemțoaica a fugit, Și-a uitat, în grabă, birtul Și otelul neplătit... Ia priviți cum șade domnul, Ca un iepure-mpăiat..." "Ah, ce mucalit e Mișu, I-o grădină de băiat !..." A ... Pîn' și la garçoni dator Nici aicea nu-mi priește... Haide, ia-o la picior !" Și incognito dispare, Luînd cheia-n buzunar, Va mai ...
George Coșbuc - Cântecul redutei
... George Coşbuc - Cântecul redutei Cântecul redutei de George Coșbuc Publicată în Albina , 1898, nr. 10 (6 dec.) În redută numai lei; Uite-i, mă, bașibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii ! Dar mai mare peste ei Cine-mi e? Vrun Strâmbă-Lemne? Cică ... Dete-Osman porunci să-i puie Tălpilor la cizme cuie, Și-apoi, ce-o fi fost, ce nu, Că sări pe băț călare Și-alergând în fuga mare Drept la Vadin s-abătu. Strig-Osman: — "Păsat vă fac ! Încurcați pe-aicea treaba, Și-mi mâncați pilaf degeaba — Vă tai ...
Gheorghe Asachi - Cânele orbului
... murmură o rugă ce adânc te umilește, Și-ntr-o noapte nesfârșită pășind e rătăcitori. Dar, vai, cesta nu-i tuneric-unei nopți posomorâte Ce în inimă dișteaptă misticoasele plăceri, Care tristele deșerturi de a lunei raze-umbrite Le-umple de-a melancoliei suvenire și dureri. Asta ... ți răpiră ochii, triste osândite, Razele dulci a luminei pentru tine nu-s urzite, Nici plăceri... strein e ție acel foc fermecători Ce în loc de fericire însoțesc pre muritori, Nici, aleu, pre lângă tine lațul lor nu se întinde, Și când nobila simțire pre vrun om duios cuprinde ... ban. Tu nu-i vezi ghețosul suflet, dar desprețul îți rămâne, Ș-aspra soartă ți s-alină de-un prieten, de-al tău câne. Când în mijlocul mulțimei, pe pământ chiar părăsit, N-asculți alta decât glasuri de streini, neauzite, Atunci cânele simțindu-ți întristarea, prin miite Chipuri inima-ți alină ... a lui urme și-l oprește din pășire. De-a sa rugă s-umilește și cel mai nepăsător La bordei cu el în urmă când te-ntorci încetișor, Este plin de bucurie și prin săltări înmiite De-a lui vie mulțămire inima-ți trerăsărind, ...
... lumină pe frumoasa ei fiică; ia fierul de frizat de dasupra flacării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și-l vâră apoi în cârlionții rebeli. — Ești nebună, soro! țipă madam Piscopesco, ce dracu! chioară ești?... m-ai fript! — Daca te miști! daca bâțâi mereu din picior ... grăsulie a lui madam Piscopesco și o scuipă, pe de o parte să-i mai potolească ustureala, pe de alta să n-o deoache: în adevăr, are de ce să se mândrească o mamă. Apoi, cu mai multă atenție, supune și aranjează cârlionții rebeli așa de frumos că madam Piscopesco ... ca să ne aștepte, mai ales întâia oară! Dar madam Piscopesco, fără s-asculte vorbele domnului Zefir Piscopesco, și încovoindu-se de talia ei elegantă în fața oglinzii, așa ca să-și poată vedea turnura, întreabă: — Sunt bine la spate, mamițo? — Ești surdă, soro? zbiară cu severitate d. Piscopesco ... — Uite-le! strigă coana Lucsița. — Haide odată, soro! că te las și merg singur! Sunt douăsprezece și jumătate. Încă o privire-n oglindă. În sfârșit, madam Esmeralde Piscopesco suie în ...
Vasile Alecsandri - Dragoș (Vasile Alecsandri)
... vis, ca o părere; Iară Dragoș înfocat O gonește nencetat. Zi de vară cât de lungă, Vânătorul o alungă, Ș-amândoi se perd de vii În codri merei pustii! II Iată, mări, că deodată O poiană se arată, Înverzită, înflorită Și de lume tăinuită. Iar pe iarbă-n poieniță Cântă-o ... fiu a ta ursită!â€� „O, Moldovo-ncântătoare, Gingașă fărmecătoare! Iată, arcu-mi vitejesc Lângă tine-l răsădesc, Ca să deie pân-în zori Crengi cu frunze și cu flori, Și cu-acele crengi frumoase Să-mpletim cununi voioase, Una ție, una mie, Pentru-a noastră ... IV A doua zi ei plecară Și prin codri apucară, Amândoi îmbrățișați, Cu flori mândre-ncununați. Dealuri multe ei suiră, Multe dealuri coborâră, Pân-în valea ce-nverzită, De-un râu luciu răcorită. Copilița-nveselea Și din gură-așa grăia: „Dragoș, Dragoș, frățioare, Lasă ochii tăi să zboare Peste ... coame ca de leu, Și cu coarne oțelite, Și cu aripi la copite. Fiara cruntă și turbată Pleca fruntea lui cea lată Și sărind, mugind, da zor Peste mândrul vânător. Iară Dragoș s-ațintea Și, cel zimbru cum venea, Ghioaga-n frunte-i arunca, Fruntea-n două-i despica! Apoi capul
... și cum ar fi vrut să-și ascundă întunecatele gînduri ce dormeau în limpezile safire ale ochilor, potrivnicul îl privea pe dedesubtul foii mari deschise, în lături, făcîncîu-se că nu-l vede, și cetea înainte interesantul cotidian al cărui partizan era. În umbră însă, de multe ori, lăsîndu-și jurnalul pe genunchi, mîna lui păroasă de asasin la orice țipăt strident se crispa, și două licăriri, una ... hohot de glasuri îi izbi auzul. Subt lumina prietenoasă ce se răspîndea de subt globurile lămpilor, coana Adela, ca să sărbătorească ziua noului amfitrion, adunase în sindrofie prietenii. Siluete cunoscute lui Coco se mișcau de ici-colo; gesticulau în vastele jețuri, guri mari, deschise, aruncau nouri de fum, bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de ... Tudorachi... Ca o gheară se întinse mîna parazitului spre el, căutînd să-l descleșteze după marginea vestei, dar ghearele lui Coco țineau dîrz de ea ; în drăgostiri se potoli furia mînii, în vorbe domoale și prietenoase se îndulci mînia stăpînită a glasului celuia ce se vedea dat pe față, dar neîndurata pasăre, ca și cum ... ...
Mihai Eminescu - M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire
... a îmbrăcat. Și Dumnezeu te știe... Tu ai un sân frumos, Tu ai o gură plină și roșă voluptoasă; Și părul tău cel negru în unde de-abanos Ajunge pân- la șale în unde luminoase; Și vorba ta e vie și ochiul lănguros Și mâna ta cea fină e dulce, mângâioasă; Și totuși mi se pare că-n ... pieptul, singurătatea mea. Dar am lăsat eu iute al ființei tale cerc. Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit îndată... Prezența ta vrodată în viața-mi n-am să cerc  Căci de o dureroasă beție mă îmbată. Nu știu nici ce gândiri am, nu știu nici unde merg ... mai bine. Cuvântu-mi pentru tine nu avea înțeles, Cuvântul tău pe mine mă înciuda adânc. Cu cât-amărăciune îți răspundeam ades, Cum îmi plăcea în suflet ca să te fac să plângi Și printr-o nedreptate părea că mă răzbun Dacă din a mea cauză plângeai tu vreodată ... de doruri și suspine S-au dus ca un vis negru, sălbatec și urât! Azi iarăși capu-n visuri eu îl cufund prin cărți Și în tăcere îmblu prin norii cei deșerți. Și ...
... șoapte. Râzi cu hohot la privirea Neguroșilor Buceci? Uite-acum cât ești de mare, Uite ce frumoasă ești! Tu, sălbatico-ntre fete, Iată sate-acum în zare, Prahova, să fii cuminte! Ține cumpăt la cuvinte, Stăi și pune-ți flori în plete, Mai frumos să te gătești. Potrivește-ți părul bine; Strânge mijlocelul tău, Pieptul plin ca să-ți răsară! S-or uita flăcăi la tine ... la cotituri, Te azvârli vuind la vale Dar așa ești mai frumoasă! Ochii negri ți-i întuneci; Și sălbatică aluneci; De-al tău vuiet gem în cale Luniștitele păduri. Stai! Tu simți un tremur rece! Caraimanul, până-n nori, Stă pândind în cap să-ți cadă Pe sub el dacă vei trece! Uite, parcă-l mișcă vântul! Să ne-ajute Domnul sfântul! Uite-acum, să nu ne ... Iată. Câmpina pe colnic, Și Doftana-ți iese-n cale Și noi tot călătorim. Și-acum trenul când mai vine Nu te temi! Cu el în pas Fugi alături, salți nebună, Râzi de el, și el de tine! El ușor și tu ușoară Dar el zboară, zboară, zboară, Și prin văi ... ...
Alexandru Vlahuță - Dormi în pace
... Alexandru Vlahuţă - Dormi în pace Dormi în pace de Alexandru Vlahuță Dormi, iubito, dormi în pace. N-am venit să-ți tulbur somnul, Nici să plâng... La ce-am mai plânge pe-adormiții întru Domnul! Am venit să cuget. Uite ... i buze un surâs încremenise. Cum părea de-mbătrânită-n nemblânzita morții gheară! Când, sub galbena lumină a unei făclii de ceară, Își da duhul, liniștită, ca un Mesia pe cruce, Am simțit atuncea, Doamne, că din suflet mi se duce Pân și drojdia credinței ce-o purtam ființei ... mi-am zis: Desigur, pasul pe-a vieții noastre cale Nimeni alt nu ni-l îndreaptă: dumnezei ne suntem noi. Lumea asta-mbătrânită în mizerii și nevoi Singură se cârmuiește. Piatră, floare, astru, om, Toate-au izvorât, în noaptea vremilor, dintr-un atom, Rând pe rând, una din alta, fără știrea nimănui. Tot ce Biblia ne cântă decât o poveste nu-i. Iehova ... mic, și ce netrebnic m-am simțit atunci-naintea Marii străluciri ce-n raze-i inima-mi scălda și mintea! Și adânc smerit, cucernic, pocăit în
Ion Luca Caragiale - Bene-merenti
... adunări, la rigoare ale unei adunături — aceea încă și mai suverană; al treilea, mai puțin politic, suspină după un trandafir de la o fată în mijlocul atâtor alți dănțuitori... Unul doreșre a fi distins de cei mai mulți; altul, de cei mai puțini; acesta, de unul singur; acela ... rușine, căci e inevitabil uman s-o dorim. E rușinos numai să-ntrebuințăm mijloace nepermise, sau de nemărturisit, spre a o căpăta, și, în orice caz, e ridicul s-o dorim prea mult și s-o prețuim peste măsura cu care o prețuiește acel ce trebuie să ne-o ... a atârna bucuros (ca, de regulă, toți oamenii) de partea aceluia ce-i va ști atinge mai bine partea slabă a lui. În fine, el va putea să distingă altfel decât noi, cari ne credem totdeuna cei mai îndreptățiți la distincția ce dorim de la dânsul, și astfel ... se înșele întrucât ne privește, fie că ne va uita, fie că, și mai rău, va lua în seamă pe altul. Pentru aceea nu e în ...
Alexandru Macedonski - Ospățul lui Pentaur
... Având dreptul fiecare dintre scoica siluită Să ia boaba încleștată în calcariile tari. Plăsmuiți după natură, pești din cărnuri delicate, Ce cu solzi de gelatină în argint se oglindesc, Lângă păsări de tot felul, și întregi, și despicate, Împreună cu vânaturi nencetat se grămădesc. Tot ce e mai bun pe lume ... pe când se schimbă vorbe și se bea cu prisosință, Pe metalice tripede ard parfumuri arăpești. Sirieni cu forme clasici, copilandri prin etate, Dar pișcați în ciuda vârstei de-al plăcerilor tăun, Înmuiați în tinerețe ca-ntr-un lac de voluptate, Peste masa largă mișcă evantalii de păun. Și cum robii vin să cânte din cimbal și din chitară ... mpotrivă, de prisos i se opune, Maiestatea-sa năvală își repede al său car. Calcă, culcă,-mpunge, rupe, taie, spintecă, răpune, C-o mânie trăsnitoare în al ochilor focar. Zeul Month îi dă iuțeala și Baal a lui putere, C-o silință uriașă sparge zidurile vii, Iar în urma lui se scurge sânge roșu din artere, Ca un must de struguri negri de sub teascul unei vii. Și pe când se luptă capii ... ...