Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 1521 - 1530 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Zadarnic, artiste
... cuvântul, Zidirea întreagă ne-aduce cu ele în lumea mirată. O, te cufundă, poete, în noapte, te-mbracă-n tăcere, Veșnic fii singur și orb ca Homer și surd ca Beethoven, Auzul din suflet mai tare încoardă-l și văzul din suflet. Și precum la un foc a scrisorii de taină ascunsele rânduri Îndată răsar, așa răsări-vor de-odată priveliști ...
Alexei Mateevici - Zadarnic, artiste
... cuvântul, Zidirea întreagă ne-aduce cu ele în lumea mirată. O, te cufundă, poete, în noapte, te-mbracă-n tăcere, Veșnic fii singur și orb ca Homer și surd ca Beethoven, Auzul din suflet mai tare încoardă-l și văzul din suflet. Și precum la un foc a scrisorii de taină ascunsele rânduri Îndată răsar, așa răsări-vor de-odată priveliști ...
... să fii Pallas Athena! O, fetiță, fii cuminte... Tu ai pierde din frumsețe Dar n-ai câștiga la minte. * E vinul de-azi mai rău ca cel de ieri, amicii mei  Mai bun ca orice vin băut e cel pe care-l
Alexei Mateevici - Hristos după cina cea de taină
... de taină Hristos după cina cea de taină de Alexei Mateevici Cu mâinile Sale sfinte Hristos picioarele au spălat Acelui ce mergea a-l vinde... Îndată L-au înconjurat Apostolii Lui în tăcere. Cu glasul dulce îi învață Hristos; le dă și mângâiere Și porunciri pentru viață: — ,,Iubiții mei! le zice ... sfintele lui ținte, O, facă-se acuma Voințele Lui sfinte! Amin, amin, zic vouă, Așa îi scris în cer, Căci mâine pentru lume Eu trebui ca să pier. Și chiar și voi, ce astăzi Atâta mă iubiți, Cu toți în noaptea asta, Cu toți mă părăsiți!" — ,,Și eu! îi zice ... Și tu, o, Petre!" — ,,Doamne! Aceasta nu se poate!" — ,,Mă-i lepăda, o, Petre, De trei ori în astă noapte! Nu credeți că ca morții Eu intru în mormânt: În locul tot și vremea Eu între voi sânt; Puterea cea cerească În tot locul domnește Și ochiul Providenței Pământul ... Prin sângele meu astăzi Pe om îl mântuiesc!" Apostolii rămas-au în mâhnire, Hristos de ei s-au despărțit, Spinosul drum spre răstignire Pe ei, ca
... zid. Și era prin șanț pierire și văzduhul tremura, Iar dincolo, prin redută, moartea cea de veci era. Tropot de picioare multe, fum și abur ca-ntr-un iad, Vuiet cum îl fac prin baltă cei ce-alunecă și cad. Dar roiau mereu flăcăii răsăriți ca din pământ, Valuri ce-necau reduta, scufundându-se-n mormânt. Unul singur în roirea de viteji, un dorobanț, Zăbovea trudit pe-o scară, răsărit și ... i își făceau în grabă rost Și treceau, urmându-i alții, iar el tot pe unde-a fost. Apucase strâns cu dreapta parapetul, ca-n asalt, Dar era prea slab, pesemne, zidul lunecos și nalt. Iat-un căpitan, din urmă, aducând în foc pe-ai lui, Dă de el ... sârg, băiete! Ce-ntârzii de nu te sui? El abia-și întoarce capul. N-am putere să mă urc. Mă trudesc cu stânga numai! Bată-l Dumnezeu de turc! Ții la sân, se vede, dreapta! Pune dreapta! N-o ținea. Cum n-aș pune-o, și-i sub scară! Uite-o ... Ajutându-i căpitanul, el se nalță-ncet, încet, Dă un chiot și se nalță, răsărind pe parapet. Vede jos încăierarea luptătorilor voinici, Un amestec orb ...
... să dea a înțelege că poezia nu se poate defini. Tocmai acest lucru pare să fi supărat mai mult pe Paul Souday. Probabil, ca frances de veche observanță și ca ziarist, el nu rabdă obscuritatea, oricât ar fi de prestigioasă, și s-a necăjit rău când Bremond a spus că poezia ... să căutăm a ne înțelege cât mai bine când vorbim, măcar dacă nu e în discuție decât un subiect așa de puțin vital ca teoria poeziei. Poezia este un cuvânt foarte vechi, și lesne se întâmplă ca înțelesul cuvintelor care durează prea mult, care trec adică peste marginile în timp ale societății în care s-au născut, să se încurce astfel, încât ... a unui cuvânt, cu atât mai îndărătnic și mai neinteligent, firește, rezistă publicul la critica acelei stări de confuzie, pe care el n-o simte ca atare. Când Bremond vorbește de poezie pură, el vrea mai întâi să definească nu un gen ori stil literar, ci o stare interioară specifică. El ... continua nemărginit ceea ce i se oferă în forme inevitabil mărginite. Psihologii au atras de mult atenția asupra acelor momente stranii în care sufletul simte ...
George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu)
... interes articolele lui din Adevărul literar . Cu tot fondul lor ideologic, adesea naiv și uneori confuz, articolele lui Istrati, prin căldura sincerității lui impresionante, atrag ca orice manifestare liberă a unui viguros temperament de scriitor. Până și vocabularul lui cam plebeian sau jemanfutismul și fudulia cu care-și narează ... că nu cunoaștem încă opera literară a lui Panait Istrati. Cuvântul lui Rolland și mai cu seamă succesul larg și spontan, pe care l-a obținut în Occident, sunt însă chezășii mai presus de îndoială că ne aflăm în fața unui mare talent de povestitor și-a ... mărunți care vor avea norocul să poată prezenta străinilor altceva decât ceea ce străinii aveau deja la ei acasă. Iată pentru ce, în loc să-l îndepărtăm definitiv de la noi prin zeflemeaua de vulpe care nu ajunge la struguri sau (breaslă păcătoasă ce suntem) prin graba cu care-i aruncăm ... mai bine să-i trimitem lui Istrati salutul nostru unanim de dragoste și încurajare și să-l revendicăm, cît mai e vreme, literaturii franceze care l
George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul
... mistere... Dar dacă mintea noastră se coboară în mijlocul relativităților care ajută să ne înțelegem unii cu alții, atunci chibritul devine iarăși un obiect, banal, ca oricare altul. Tot astfel și femeia e o enigmă, întocmai ca bărbatul. Sufletul feminin, în opoziție cu celalt, nu e însă mai enigmatic decât el. Același determinism le stăpânește deopotrivă. Fondul amândurora e același. De la ... literaturism și de orice sugestie grosolană. Pe Bianca Porporata, autoarea o plasează vag în timp și spațiu, dar în condiții de viață destul de precise, ca s-o putem înțelege. Claustrarea în care trăiește Bianca Porporata, ca orice femeie iubită, iubită cu legitimă pasiune de un don Camillo prevenitor și cuminte, lipsa ei de ocupație propriu-zisă, temperamentul vibrant și, în sfârșit ... nu poate merge la vot...) Dar dreptul la viață al naturii individuale este imprescriptibil. Nefiind plăsmuită cu mintea, ci oarecum impusă de însuși complexul temperamental ca o expresie simplistă a lui, această concepție nu e nicăieri formulată direct, în mod discursiv, în opera dnei Papadat-Bengescu, dar străbate întotdeauna ... mult semnificația, îngustează și întunecă teza — dacă e una. Eroinele dnei Papadat-Bengescu au despre viață o concepție păgână. Când însă viața îți apare ca ...
... Îmi sare-n gând și le repet mereu. Atât de crud ești tu, ș-atât de moale, Furtună-i azi și linu-i glasul tău; Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe Și-nveți un ev cum poate să te-nvețe. De-aș fi trăit când tu trăiai, pe tine ... este rău sau bine,  Destul că simt  tot ție-ți mulțumesc. Tu mi-ai deschis a ochilor lumine, M-ai învățat ca lumea s-o citesc, Greșind cu tine chiar, iubesc greșala: S-aduc cu tine mi-este toată fala. Cu tine da... căci eu am trei ... și totuși foarte mare. Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie La nebunii  tot înțelept îmi pare. Și vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie. Nici el nu vrea să-l
... „Toți sfințiiâ€�, Și din bătrâni e obicei În cinstea sfinților să bei — Iar legea n-o știrbesc părinții. Al legii trup în două-l frânge Paisie, starețul, apoi Desfundă dintr-un vechi butoi Al legii celei nouă sânge. Diaconul citește-n carte, Iar frații beau și cinste fac În ... Petru, Paul. Și pentru alte fete sfinte Din Capadokia și-Anadol — Și cât ce-aveau păharul gol Le mai venea un sfânt în minte. Ca să nu facă supărare, Ei beau de suflet, beau cuminți: Nici un păhar pentru doi sfinți, Nici pentr-un sfânt două pahare. Sfârșind toți sfinții ... mai sânt! Să nu poți bea, căci n-ai un sfânt, Și-n gol să bei nu se prea cade ! În timp ce capul și-l frământă, Paisie gerne scurt și-apoi El cade mort lângă butoi — Toi frații sar și se-nspăimântă. — „Stați, fraților ! ia Chir cuvântul ...
Grigore Alexandrescu - Șarlatanul și bolnavul
... Alexandrescu La un neguțător mare Cărui vederea-i slăbise Fără nici o invitare Un doctor vestit venise. Cînd zic vestit, se-nțelege că nimeni nu-l cunoștea, Însă avea atestate Numai în aur legate, Diplome ce-n academii luase, cum el zicea, Prin țări care niciodată Nu au figurat pe hartă ... el nici le-ar fi părăsit, D-ar fi mai avut acolo vrun bolnav de lecuit. Bunul pătimaș îl crede, Doctorul vreme nu pierde, Ci-l unge c-o alifie, apoi la ochi l-a legat, Apoi după ce îi spune din partea lui Ipocrat Că are să șază astfel o săptămînă deplin Întinde mîna… pe masă ...