Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1521 - 1530 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Vasile Alecsandri - Frații Jderi
... De mult ne spală cerul cu ploaie de obraz! Mâni, când s-a face ziuă, Jder Neagu, fără veste, Frumos a să ne-apară cât Albul din poveste.“ „Urât, frumos, alb, negru, eu nu știu, dar ce știu, Știu că halal de turcul ce-oi întâlni de viu.“ „Și ce-ai să-i faci, măi Neagu?“ „Să-l hăituiesc, fărtate, Pân' mi s-a usca bine cămeșa de pe spate.“ ... un zmeu de dorobanț.“ „Să-i spunem, să nu-i spunem că i-a murit frățiorul?“ „Ba să tăcem mai bine, să nu-l ucidă dorul.“ II În capătul din dreapta al șanțului, în tină, Stă singur la o parte un om care suspină, Căci are ... păgâne, aice-n șanțul meu? Ți-au fost urât de viață? ... Amar de capul tău!“ Și aprig, cu mănie ridică stratu-n aer, Să sfarme peptul dușman ce scoate-un jalnic vaier, Dar când să dea: „Stai, frate! îi zice-un glas iubit, Nu ...
Constantin Negruzzi - Uriașul Daciei
... Constantin Negruzzi - Uriaşul Daciei Uriașul Daciei de Constantin Negruzzi Eu sunt născut, ostașe, în Dacia mănoasă. Unde odinioară moșii mei lăcuia, Ei nu mai sunt acuma! numai ale lor oasă. Și naltele morminte să mai văd înc-în ea! Acolo eu lumina văzui întâia dată. Cum m-am născut, îndată tatăl meu m-a luat În vânoasele ... a scăldat. Tatăl meu p-acea vreme era vârtos și tare, Slăbi însă acuma, căci a îmbătrânit Și desrădăcinează cu anevoie mare Stejarul ca să-l facă un băț de sprijinit. Eu acum îi țiu locul, eu am armele sale, Baltagul lui cel mare, arcul cel ostășesc; Eu, care stând ... picioarele pe vale Îmi pui de m-odihnesc. Când eram copilandru, mergeam adeseori P-a Carpaților vârfuri, pe Pion mă suiam, Capul meu ca un munte, îmi făcea drum prin nori Și cu a mea suflare fulgerile stingeam. Atuncea iubeam foarte să merg la vânătoare, Ursu-n brațele mele, înădușit murea; Prindeam în fugă cerbii, ciutele, căprioare Asta mă mulțămea. Și apoi în deseară mă răcoream în ... vro apă să-ntâmplă
... cel mal vuia; Costea, el tăcea, tăcea. —„Alelei, tu Costeo, frate, Spune-ne, ce gând te bate?“ —„Măi fărtați, nu-mi aflu rost; Vesel eu ca voi am fost. Mă gândeam la maica, biata, Eu în foc, sub cruce tata— Și deodat’ așa din drum M-a prins jalea ... Costea, el, pe rîu în sus. Singur și pustiu ce-i malul! Și-ndemna cu vorbe calul: —„Zboară, murgule, cu mine! Zboară, că să zbor îmi vine! Tânăr ești de patru ierni, Câmp ai larg să mi te-așterni! Nu te-opri, fărtate drag, Până la maicuța-n prag!“ Și cu murgul el vorbea, Murgul treaz înțelegea. Gândul fulgeră ca zborul, Dar mai fulger zboară dorul, Zboară calul rândunel— Costea tot cu jalea-n el. Când a fost pe la răstoace, Ochiul stîng ... a fost nici mângăiată De-a-l vedea măcar o dată! Și prin noapte-n capul gol, Costea-n mijloc de ocol. Să-și mai stingă-n vânt afară Capul foc și gândul pară. El sub tunetul de tun S-a bătut ...
Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu
... sub stejarii tăi măreți Găzduiai și dedeai umbră obosiților drumeți. Astăzi fiarele și moartea stăpânesc cuprinsul tău. Vânt cumplit de pustiire a trecut ca un duh rău Și te-ai stins. Al putrejunei vierme roase-a tale ramuri, Sub care prielnic dat-ai adăpost atâtor neamuri!... Totul ... l nalt stejar... Ridicându-și a lui ramuri sus, deasupra codrului. Și un glas atunci puternic s-auzi din vârful lui Răsunând: O, nu! un codru ce de veacuri stă-n picioare Ca o strajă neclintită nu atât de lesne moare. Fruntea sus! Din piroteală te deșteaptă. Vei trăi, Căci menirea ta e mare! Să luptăm! Așa grăi. El, stejarul-Eliade, către codrul-Românie, Și un freamăt lung străbate toată pacinica domnie. Ca prin farmec toți copacii își ridică cu mândrie Fruntea, deșteptați ca dintr-un vis amarnic, și sfâșie Mohorâtul giulgiu în care lângezeau înfășurați Și-și îmbracă iar vestmântul înverzit... Dar ascultați Drăgălașa armonie... Freamătul adormitor. Grai ... Fruntea-ți plină de lumină și privește din trecut Cum te-adoră viitorul, fiii tăi cum au făcut Într-o marmură eternă umbra-ți sfântă să ...
... voioasă, Și mâine dez-de-mânecate Într-o căruță amândoi Ne vom porni noi mai departe. Vrun meșteșug trebui să știi; Fierar bun, sau scripcar să fii, Sau poartă ursul tu prin sate. Alecu Prea bine. Zamfira Vom petrece noi Tot împreună, amândoi; Dar e târziu și nu-i nici lună, Să ne culcăm cu seară bună. Lumina cea de zi răsare; Moșneagul s-a sculat îndată. Trezind și pe iubita fată: — Zamfiro, scoală ... a ta plecare. Și visul meu de astă-noapte Îmi prevestește grele fapte. Zamfira În visuri crezi, om luminat? Un lucru foarte de mirat! Alecu Nu cred în visuri, nici nu vreu Să cred întru nimica eu, Și tu de-acum nu ai crezare; Iar visul meu fiind cumplit În suflet a întipărit O prea urâtă așteptare, Dar mai ales simțirea me Îmi prevestește oarece ... femeie! Tu iubești; Tu porți o dragoste cumplită, Statornică, nemărginită. Iar inimile femeiești Prea înfocat ne îndrăgesc Și iar degrabă ne urăsc. De-aceasta tu să nu te miri, Că uită-te-n albastrul cer Prin nouri luna cum plutește Ea tuturor împărtășește A sa lumină mângâioasă, Dintr-un oraș ... ...
... voioasă, Și mâine dez-de-mânecate Într-o căruță amândoi Ne vom porni noi mai departe. Vrun meșteșug trebui să știi; Fierar bun, sau scripcar să fii, Sau poartă ursul tu prin sate. Alecu Prea bine. Zamfira Vom petrece noi Tot împreună, amândoi; Dar e târziu și nu-i nici lună, Să ne culcăm cu seară bună. Lumina cea de zi răsare; Moșneagul s-a sculat îndată. Trezind și pe iubita fată: — Zamfiro, scoală ... a ta plecare. Și visul meu de astă-noapte Îmi prevestește grele fapte. Zamfira În visuri crezi, om luminat? Un lucru foarte de mirat! Alecu Nu cred în visuri, nici nu vreu Să cred întru nimica eu, Și tu de-acum nu ai crezare; Iar visul meu fiind cumplit În suflet a întipărit O prea urâtă așteptare, Dar mai ales simțirea me Îmi prevestește oarece ... femeie! Tu iubești; Tu porți o dragoste cumplită, Statornică, nemărginită. Iar inimile femeiești Prea înfocat ne îndrăgesc Și iar degrabă ne urăsc. De-aceasta tu să nu te miri, Că uită-te-n albastrul cer Prin nouri luna cum plutește Ea tuturor împărtășește A sa lumină mângâioasă, Dintr-un oraș ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Fiastrii
... făcut unire; Dar fiastrii umblă pentru despărțire. La Pătrașcu domnul, al lui Mihai fiu Într-o zi s-arată și-ăst limbaj îi țiu: — ,,Nu mai vrem unire noi cu țara voastră; Căci ea ne dărâmă neatârnarea noastră!" Dar răspunde unul din cei cinci boieri Ce Mihai numise mari consilieri ... cugetare, Căci unirea face neamul nostru tare; Și ei vor să vază pe acest popor Slab, ca să-l supuie lanțurilor lor. Sfântă Românie! Oare nu suspini? Carnea ta se vinde la barbari străini? Sângele și viața-ți sunt puse-n vânzare, Și tu, dragă țară, stai în nepăsare! A ... tare-ar sta, Când cei mari lucrează la robia sa? Când cârmaci molateci vasul duc spre stâncă, Altui vas, tăria ce-i ajută încă? Voi nu vreți unirea vechiului popor, Căci stăpânii voștri încă nu o vor. Dacă cu robia ce vă umilește V-ați dedat, cât viața, fără ea lipsește; Cereți neamul vostru a se despărți!... Mergeți ... lipovenii a vă stăpâni!... Țările române ori vor fi unite, Ori vor fi în parte la străini robite; Dar vor fi unite de nu ...
... a tale suvenire în inima-mi săpate, Îmi zic că-s june eu. Subt ale tale poale sunt și voi fi tot june, Căci tu nu-mbătrânești, De mii de ani atâta te-nalți ca o minune, Subt boltele cerești. Tu ai văzut în juru-ți popoare felurite, În lupte furnicând; Românul însă singur cu inimă fierbinte Stătu te admirând ... devine A fi în veci unit. Sunt sigur că acuma te uiți cu bucurie La frații din Carpați, Bucecii, Caraimanul**, închinăciune ție Trimit ca niște frați. Ei speră ca și tine, că vreodineaoară Tot va suna o oară Ca munții României de dânsa răzlețiți Să fie toți uniți. * Tu stai de cer aproape și poate câteodată Pe Panaghia*** ta, Vin îngerii să vază Moldova lăcrimată: Atunci nu ne uita. Spune c-acele lacrimi sunt numai o mânie De Iași și București, Căci nu-i român să zică, că nu e România, Că nu sunt căi cerești. Unirea României a fost predestinată De-al cerului decret, Ea trebui să trăiască, ea este ordonată De-a prospera cu-ncet. Vom trece poate faze de plângeri și de ură, Dar cei adevărați Români cu ...
Ion Luca Caragiale - %E2%80%9EMoftul%E2%80%9D făcător de minuni
... nu este, ea nu poate fi atribuită decât norocului nostru. În adevăr, vinerea după amiazi apare foaia noastră. Ce se-ntâmplă vineri după amiazi? Începem să facem paginile: încep să se strângă norii. Isprăvim corectura paginilor: începe să fulgere și să tune. Dăm paginile la mașină: începe să pice. Se trag o mie de exemplare și-ncepem să dăm în vânzare: potop! Suntem siguri că dacă acum trei ani, când, cu toate moaștele lui sfântul Dumitru Basarabov și ale sfintei Paraschive, a ... aceea îngrozitoare, care ne-a nenorocit, dacă ne dedea prin gând să scoatem la vreme Moftul român, s-ar fi spart ursuzlâcul și nu era să cază țara în așa cumplită criză agricolă, economică și financiară. Iată puterea credinței, pe care nu o aveam atunci, dar pe care o avem astăzi! Ce mai sf. Dumitru și sf. Paraschiva? Vrea statul, vor agricultorii să potrivească mersul regulat al robinetelor cerului, n-au decât să intereseze foaia noastră, asigurându-i o convenabilă situațiune cu o modestă subvențiune. Plouă prea mult? Să se trimiță redactorii noștri în vilegiatură cu oarecari misiuni; să
Gheorghe Asachi - Ștefan cel Mare înaintea Cetăței Neamțu
... adăpată; Monastiri, cetăți și sate fumegau aprinse, Cu bătrâni, gemeau și fete și obeze strânse. Dar nenvins era păstorul moldovan, Că țara-și apăra chiar ca un aprod oștean! Încruntat ca leul, Ștefan, voind să răzbune, Înc-o dată pre oșteni merge să adune; Mai întăi însă pre muma va să-mbrățoșeze Și pre fiul său de bine vra să cuvinteze. Că pe atunci a fost oricare moldovan, Duios părinte, fiu, barbat și aprod oștean! Când de zi se luminase, cu a ... muri i zice: Fără triumf să nu intre fiul meu aice! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A fost și la femei, ca la aprozi, d-oștean! Fiule, întâia oară te văd fără vântă; Totdeauna tu învins-ai cu dreptate sfântă! Eu nu pot astăzi deschide a cetăței poarte, Pe eroi în câmp așteaptă glorie sau moarte! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A ... cădea, și eu urma-voi pe a morței cale! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A fost și la femei, ca la aprozi, d-oștean! Ștefan, răzbătut la suflet, pre ai săi adună, Se repede ca fortuna,
Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu
... fel de nonsens, pentru cine ar vrea să ia vorbele acestea drept formulă filozofică. Dar vis și neființă țin de același conținut, și ambele funcționează ca imagini ale unui același complex: irealul poate niște reflexe din nihilismul budist: poetului îi trebuia acumulare de imagini, pentru a da substanță cât ... sentimentul irealului. O poemă nu e o expunere coerentă de teoria cunoașterii. Judicios încheie Călinescu: cunoștințele de mai târziu și poate chiar înrâuririle, pe care nu suntem în stare să le dovedim, fiindcă templul a rămas cu zidurile retezate, n-au alterat schopenhauerismul profund al lui Eminescu; în adevăr: cu oricâte abateri, filozofia ... a fost pentru dânsul, pe de o parte, izvor de imagini; fundament pentru o morală și o politică, pe de altă parte. Fără interes, desigur, nu este o cercetare atât de minuțios lucrată ca a dlui Al. Dima, a urmelor de idei și terminologie hegeliană la Eminescu (în Viața românească din 15 februarie 1934), fiindcă ... română Călinescu ne pune sub ochi singura explicare plauzibilă, pe a lui Eminescu: înțelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu ...