Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru S��L����LUI
Rezultatele 1501 - 1510 din aproximativ 1547 pentru S��L����LUI.
Dimitrie Anghel - Schimb de vești
... Anghel Publicată în Luceafărul , 1 decembrie 1904 Sosește vîntul peste ziduri, sătul de flori de cîmp, să vadă Ce fac stăpînele grădinei, și-n urma lui, sclipind în soare, Un zbor de foi de pretutindeni a prins încet-încet să cadă: Ca niște vești trimise-n taină de pe ... în curcubeie fărâmate Să spuie-nfrîngerile morții și biruințele vieții. Iar florile uimite-atuncea, de-atîta dor încet se-nclină, Și la un semn ce-l face crinul, ca printr-un farmec, fiecare Își scutură pe vînt o foaie — și vîntul pleacă din grădină, Cum a venit, plin ...
... nuiaua. Eram voioși că sta s-asculte Și ne spunea ce e, ce nu-i. Dar cum era puțin năprui Făcea ca din cioc-pocul lui Să nu-nțelegem multe. —"Da’ roata carului ce face? Se-nvârte?" —"Da." —"Ba cum, ehei! Se-nvîrte ea de capul ei?" â ... fuge crezi? Ba nicidecum, Fug numai roțile pe drum"— Ei, zi: nu-i prost morarul? Și ne temeam să nu se bată, Că prea l-am zăpăcit de tot. Păi carul stă? Minciuni de-un cot! Ba carul fuge ca netot Cu roatele deodată! —"Am zis că nu? Ba ...
Ion Luca Caragiale - Decadență
... să mă'ncălzească. Oratorul trebue să vină la tribună fioros ca un leu, și când o striga odată Fraaților ! să mă facă pe mine, fratele lui, să sar din loc. El n'are voie să spună nimic dela tribună; dar trebue să mă'nfierbinte; să mă asude; să nu-mi dea ... a împlântat cuțitul până'n prăsele în sânul nenorocitei Românii, iar cadavrul ei sângerând s'a aruncat la picioarele tigrului negru pe care-l
... de colb ce zboară-n vânt De mii de ani în sânu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă, Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor Și iarna se deșteaptă sub crivăț în fior. Acolo floarea naște și moare-n primavară, Acolo piere umbra în zilele de vară ... n acest loc! Mult vesel va fi câmpul când vecinica-i tăcere Va dispărea deodată la glasul de-nviere Ce scoate zmeul falnic din gura lui
Ion Luca Caragiale - A zecea muză
... Cum s-au ridicat ele la pătrat de au ajuns nouă? Se zice că odinioară într-un oraș din Pelopones trebuiau, pentru un templu al lui Phoibos, statuele celor trei muze. Ctitorii templului au comandat la trei sculptori cu renume să lucreze cele trei statue până la un termen anume, rezervându ... A venit apoi Esiod și a fixat pentru urmași, se-nțelege după credințele contimpuranilor săi, numărul celor nouă surori divine. Ele erau fiicele lui Zeus și ale Mnemosinei, zeița Memoriei. Iată cam ce zice bătrânul autor al Teogoniei, după ce le-a spus pe nume și le ... Dar dacă este peste putință a mai crește părul acolo unde ar fi să crească, ce greu trebuie să fie a-l face să crească acolo unde nu crește niciodată. La călcâie, de exemplu, or în palmă, or pe cerul gurii... De unde știm însă? Închipuiți-vă ...
Alexei Mateevici - Fie voia ta!
... veni pe mâine, Știi că totdeauna fost-am Fără milă și cruțare: Țipetelor dureroase Nu le-am dat eu ascultare. Am smuls soțul fără milă L-am trimis la vecinicie, Fără grijă că îi tată, Fără milă de soție. Câte suflete iubite Despărțit-am fără veste, Câte mame, frați, surori Și ... slavă Luminoasă, lucitoare, Primprejur luciri de aur Mai frumos decât în soare! El privește mersul vremii, Taina de puțini pătrunsă Și zidește viitorul Cu-ntocmeala lui ascunsă Și ia-n seamă isprăvirea, Veacurilor trecătoare, Ce se pierd în vecinicia Care-i este la picioare. Câte taine ne-nțelese Are firea cea ...
... asta largă. Din balcon, răsuflarea tihnită și ritmată a străjerului urca neîntreruptă, și-acum, stînd așa cu fața în sus între perne, mi-l rechemam înaintea ochilor cum îl văzusem înainte de a mă culca. Cu pușca lîngă dînsul, pe a cărei oțele albul lunii ... de lună, m-am strecurat ușor lîngă cel ce dormea cu mîna crispată lîngă pușcă, am luat-o de lîngă el și, pășind peste somnul lui, și peste moarte, poate, am alergat în curte. Deasupra ogeagului alb, pasărea, ca și cum n-ar fi auzit nici un zgomot, se zugrăvea pe ... pe care îl lăsasem adormit pe scara de piatră a balconului, fioroasa figură chinuită de un gînd rău în timpul somnului, cu fața lui bună și liniștită, pe care i-o cunoscusem totdeauna, și în care ochii ardeau cu licăriri stranii, apăru și întinzîndu-mi pasărea sură și plină ...
George Coșbuc - Muntele Rătezat
... George Coşbuc - Muntele Rătezat Muntele Rătezat de George Coșbuc Muntele și-acum ascunde Între nouri fruntea lui; Trăsnet când prin stânci pătrunde Dintre stânci și-acum răspunde Vulturu-ngrijat de pui. Fiarele și-acum își cată Sus prin codri adăpost, Turme când ... privea, Fier de plug luând în mână, Azvârli spre turn cu el, Și-a izbit așa păgână Zidul cel de-o săptămână. Retezându-l așa fel, Că și culme și cetate, Cu flăcău și fată-n zbor, Toate fost-au spulberate Și prin văi întunecate S-a nălțat ...
Vasile Alecsandri - Pastel chinez
... Vasile Alecsandri - Pastel chinez Pastel Chinez de Vasile Alecsandri dedicat d-lui I.A.C. Pe-un canal îngust ce curge ca un șerpe cristalin Se înșiră chioșcuri albe, cu lac luciu smălțuite. Tot ce-i nobil, avut, mare ... cu șepte galerii, Unde ard în casolete flori de plantă-aromatică. Pe un pod pășește-alene fiica unui mandarin, Sub cortelul de crep galbin care-l pleacă despre soare, Ferind pielița-i de aur și rotundu-i piept de crin, Și gurița-i cu benghi negru ca un gândăcel pe-o ...
Ion Luca Caragiale - Cronica sentimentală
... pe un tron de nuiele de răchită, în mijlocul cătunului, sub un umbrar de frunze de palmier: este capul atotputinte al bieților Tâmpiți. În jurul lui, alți câțiva Beduini, armați cu câte o lanciă 'n mână, un arc și o tolbă cu săgeți la spinare și un cuțit enorm la brâu ... beduinesc pentru mânținerea liniștei și ordinei în spiritele bieților mei Africani. Sărmani Tâmpiți ! Beduin vă trebuia vouă ? Am călătorit odată prin acel minunat ținut, și-l voiu pomeni și morților. Am admirat moravurile bizare ale acestor nefericiți. Am văzut de nenumărate ori repetându-se din ce în ce mai cu furoare ...
Titu Maiorescu - Câteva aforisme
... discrețiune, cumpătare, în genere negațiune și în rezumat abnegațiune. * Când curentul electric se repede dintr-un loc în altul, numai o parte a lui merge pe firele văzute; o altă parte străbate prin ascunsul pământului. Tot așa, în lumea inteligenței cuvântul pronunțat este numai un fragment al raportului dintre ... este istoria în fapte! S-ar putea concepe o istorie a celor neîntâmplate. * Când se află omul în momentele hotărâtoare ale vieții, nu-l