Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MORȚII

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 574 pentru MORȚII.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Mater Dolorosa

... de noile idei; Dar mamă e Măria... ce-i pasă unei mume De lume și nelume, când piere fiul ei? Tu mori, Cel-făr'de moarte, căci alte cruci Te cheamă În alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia. Ești Dumnezeu, Isuse, Măria însă ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Vornicul Iancu Moțoc

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Vornicul Iancu Moţoc Vornicul Iancu Moțoc de Bogdan Petriceicu Hasdeu (Baladă din secolul XVI) Răsturnător în curs de douăzeci de ani, vornicul Iancu Moțoc alungă pe Alexandru-vodă și aduce la locu-i pe un străin din Germania; dar mai la urmă, dând jos și pe acesta, pen- tru a pune pe tron o nouă creatură, poporul nu-l mai ascultă, ci primește înapoi pe gonitul Alexandru. Vornicul fuge în Polonia, unde însă, după stăruința Porții otomane, piere decapitat în capitala Galiției. Testamentul acestei triste celebrități se află până astăzi la Lemberg, în Tabula Municipală, Liber Testamentorum, t. 2, ab anno 1554 ad 1578, p. 225. La cetate Leov, în țara leșească, Va tăia calăul p-un român fugar: Curge tot poporul, lacom s-o privească Lacom s-o privească, că-i un lucru rar. Solul din Moldova, trimis ca să ceară Marfa cumpărată: capul cel tăiat, Stă cu nerăbdare mai curând să piară Mai curând să piară omul vinovat. Mii și mii de glasuri se pornesc d-odată, Ca și când orașul izbucnea de foc; Vine! vine! vine! și-n sfârșit s-arată Și-n sfârșit s-arată vornicul Moțoc. Dânsul alungase pe ...

 

Cezar Bolliac - Speranța în ziua de mâine

Cezar Bolliac - Speranţa în ziua de mâine Speranța în ziua de mâine de Cezar Bolliac Mâine și iar mâine; și de mâine, mâine; Astăzi e durerea, mâine fericirea: Astfel crede-acela care n-are pâine, Astfel și bogatul: Toată omenirea Crede și așteaptă mâine-ntr-ajutor! Dar ast mâine oară când se ispravește? O, ce rătăcire! Mâine, e vecia. Astăzi, este viața, cât omul traiește: Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia: Viața, este vrajbă; Moartea, e

 

Cincinat Pavelescu - Egiptul

Cincinat Pavelescu - Egiptul Egiptul de Cincinat Pavelescu Egiptul, țara basmelor albastre, Enormul ieroglif nedescifrat, În care numai Nilul e-mpărat Și magul care vede soarta-n astre. Pământ ce-a fost un teatru de dezastre, Mormânt în care doarme îngropat Trecutul unei lumi ce s-a luptat Și-a-nvins chiar ale Romei mândre castre. Imens ocean gălbui, ce-adesea pare, Deși e doar nisip, mai mult o mare, Pe care moartea-a-ntins a ei hlamidă. Și ca să lase urmă triumfală, ,Nalță spre cer eterna piramidă, Far trist pe un ocean de

 

Cincinat Pavelescu - Impresii de toamnă

Cincinat Pavelescu - Impresii de toamnă Impresii de toamnă de Cincinat Pavelescu Pădurea vestejită în stânga mea coboară, Și-n dreapta, o colină se suie către zări, Sub roșul ce amurgul pe culmile-i strecoară. E toamnă pe sfârșite. Pe drum și pe cărări Zbor frunzele mânate de vântul ce le poartă Cum valul poartă barca pe zbuciumul de mări. Trosnește câte-o cracă și-n umbră cade moartă; Săracul o să aibă la iarnă uscături: Natura se-ngrijește cu milă d-a lui soartă. O, fire nențeleasă, cum inima ne-o furi Cu moartea ta, sub care s-ascunde renviere, Tu, care, dintr-un mugur, dai viață la păduri! Știi, oare, ce duioasă și tristă mângâiere E ordinea eternă, pe care-o-ntrezărim În frunza care naște și-n frunza care piere? Doar ea mai ne adoarme durerea că

 

Cincinat Pavelescu - Lied (Pavelescu, 4)

Cincinat Pavelescu - Lied (Pavelescu, 4) Lied de Cincinat Pavelescu S-a dus și parcă trandafirii Pe care-în treacăt mi i-a dat, Parcă și ei s-au întristat În suferința despărțirii. I-am sărutat și i-am privit Până-n minutul veștejirii. Și moartea lor mi-a deslușit Ce scurt e farmecul iubirii! Și azi cătând cu drag la ei Cum s-au uscat uitați în carte, I-asemuiesc cu anii mei Ce vor muri de ea

 

Cincinat Pavelescu - Lui Emil Isac

Cincinat Pavelescu - Lui Emil Isac Lui Emil Isac de Cincinat Pavelescu I Întorcându-mă de la șezătoarea literara din Tulcea, cu Galaction, Locusteanu și alții, aflam în Galați de moartea marelui Caragiale. Atunci cineva amintind că de curând Emil Isac plecase la Berlin, ca sa obție un certificat de la maestru, am exclamat Deși momentul prea e tragic, Cu neputință mi-e să tac: Mai bine-ai vrut să mori, maestre, Decât să-l lauzi pe Isac! II Și, cu toată simpatia ce o am pentru poetul Isac, l-am mai bombardat cu încă patru versuri Și destinul ăsta Prea ades greșește: Caragiale moare, Și Isac

 

Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu)

Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu) Mamei de Cincinat Pavelescu Astă-seară simt în mine Clocotind trecutul mort: Lacrimi, visuri, tot amarul Ce în gând și-n suflet port. Astă-seară moartea rece Mi-e atâta de aproape... Ca și lacrima ce-mi trece Arzătoare printre pleoape. Obosit de râsul farsei Și scârbit de plânsul dramei, Văd cum alb, din întuneric, Se desprinde chipul mamei. Numai ea pricepe zborul Sufletului meu, ce strâns-a Într-o lacrimă tot dorul De-a fi iarăși lângă dânsa, Și de ce iert, în tăcere, Anul stins care mă-ndreaptă Și spre noaptea ce mă cere, Și spre mama ce

 

Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu)

... acea singurătate Ce frica-ncepe s-o propage, Că-s niște mici arhipelage! Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei moarte... E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor, O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departe Aprinde-o ... Dar ele sună-așa de-ncet, Ca din apuse veșnicii Că, de le-auzi sunând, să știi Că nu-i semn bun, e semn de moarte

 

Cincinat Pavelescu - Pe o cruce de marmură

Cincinat Pavelescu - Pe o cruce de marmură Pe o cruce de marmură de Cincinat Pavelescu Cu toții prin lume purtăm câte-o cruce: Mai grea, mai ușoară, precum ne e partea, Și nu ne dăm seama cum timpul ne-aduce Și vara, și toamna, și iarna... și

 

Cincinat Pavelescu - Seară turbure

Cincinat Pavelescu - Seară turbure Seară turbure de Cincinat Pavelescu Coboară seara peste câmpuri Cu ceața ei de toamnă. Mie Îmi clocotesc în minte gânduri De umbră și melancolie. Cu ochii umezi, de la muncă, Spre sat vin boii în cirezi. Ce searbădă și goală-i viața, Ce van e visu-n care crezi! Ce de mai zbuciume și ură, Ce chin, ce lupte fărde rost! Dar într-o clipă moartea ninge Uitare peste tot ce-a fost. Nimic din tot n-o să rămână, Din gând, din visul tău gigant... Ce-ai plăsmuit a fost țărână, Părere, umbră și neant! Și tu, fantomă de o clipă, Privind la lună, stele, cer, Te-nalță-n ura ta și țipă Blestemul celor care pier! Dar pe când sufletul meu geme În prada groaznicei torturi, Senină, noaptea se așterne Pe deal, pe câmpuri și păduri! Iar taina stelelor te-mbie La gânduri pașnice și clare; Și-ncet, încet îți schimbă ura În umilită adorare. Și-adânc pătruns de sfânta lege Ce-aprinde aștri-n golul boltei, De-odată sufletu-nțelege Deșertăciunile revoltei. Și trist, dar liniștit, ascultă, Setos de vraja mângâierii, Cum cade dulce peste câmpuri Armoniosul imn ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>