Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru IN CASA

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 433 pentru IN CASA.

Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei

Mihai Eminescu - În căutarea Şeherazadei În căutarea Șeherazadei de Mihai Eminescu În mări de nord, în hale lungi și sure M-am coborât și am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima femeii, În stele i-am topit aurul din plete, În poale-am scuturat piatra cameii, Din ochi i-am sărutat priviri șirete, De umeri rezemat am râs cu dânsa Ș-am potolit din gură-i lunga sete De-amor. Apoi m-am dus ­ ea plâns-a. Mi-a deschis marea porțile-i albastre Și Nordul frig durerea-mi caldă stins-a. M-am dus spre Sud ­ und-insule ca glastre Gigantici se ridic din sfânta mare, C-oștiri de flori, semănături de astre. Și și-a îmflat eterna mea cântare Aripele de pară-n cer pornite, Pân-am pierdut pământu-n depărtare, De unde-albastre scândure-s urnite. De gânduri negre-i grea antica-mi navă: Nu știu pe vane căi-s ori menite? Viața mea-i ca lanul de otavă: E șeasă făr-adânc și înălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah, ce văd? E ...

 

Mihai Eminescu - Când amintirile...

Mihai Eminescu - Când amintirile... Când amintirile... de Mihai Eminescu Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Și azi aceleași stele, Ce-au luminat atât de des Înduioșării mele. Și peste arbori răsfirați Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atâta dor În noapte să se stingă, Când valuri de isvor N-au încetat să plângă, Cum luna trece prin stejari Urmând mereu în cale-și Când ochii tăi, tot încă mari, Se uită dulci și

 

Mihai Eminescu - Călin Nebunul

Mihai Eminescu - Călin Nebunul Călin Nebunul de Mihai Eminescu Fost-a împărat odată și trei fete el avea Cât puteai privi la soare, da la ele ca mai ba. Una decât alta este mai frumoasă de poveste, Dar din ele - acuma două mai era cum mai era, Nu că doar ai pute spune cum că - a fost așa ș-așa, Nici o vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseța astor fete de-mpărat. Dar deși nu-ți poți da vorba despre ele cu cuvântul, Mintea tot le - atinge umbra, ochii lor i-ajunge gândul, Dar de cea mai mijlocie nici un gând să n-o măsoare, E o floare de pe mare, cine-i cată-n față moare. Mulți feciori de împărați, de războinici lăudați Le-au cerut ca s-o li-o dee, ca cu chipul de femee Să-mpodoabe c-o icoană viața lor cea năzdrăvană, Da-mpăratul nici gândește să li dee - așa comoară, Ale casei lui mai mândre și mai trainice odoară. Da-ntr-o sară-n drum de țară cine dealul mi-l coboară? Trei feciori voinici de frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin ...

 

Mihai Eminescu - Călin nebunul

Mihai Eminescu - Călin nebunul Călin Nebunul de Mihai Eminescu Fost-a împărat odată și trei fete el avea Cât puteai privi la soare, da la ele ca mai ba. Una decât alta este mai frumoasă de poveste, Dar din ele - acuma două mai era cum mai era, Nu că doar ai pute spune cum că - a fost așa ș-așa, Nici o vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseța astor fete de-mpărat. Dar deși nu-ți poți da vorba despre ele cu cuvântul, Mintea tot le - atinge umbra, ochii lor i-ajunge gândul, Dar de cea mai mijlocie nici un gând să n-o măsoare, E o floare de pe mare, cine-i cată-n față moare. Mulți feciori de împărați, de războinici lăudați Le-au cerut ca s-o li-o dee, ca cu chipul de femee Să-mpodoabe c-o icoană viața lor cea năzdrăvană, Da-mpăratul nici gândește să li dee - așa comoară, Ale casei lui mai mândre și mai trainice odoară. Da-ntr-o sară-n drum de țară cine dealul mi-l coboară? Trei feciori voinici de frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin ...

 

Mihai Eminescu - Din Halima

Mihai Eminescu - Din Halima Din Halima de Mihai Eminescu Harun-al-Rașid prin Bagdad adese Tiptil pe uliți cu vizirul iese, Pe când prin frunza verde de platane Seninul nopții luminos se țese. Prin umbra neagră-n strâmte ulicioare Ei pe ferești se uită, prin pridvoare, Colo aud râzând cu veselie, Dincolo suspinând vreun om ce moare. Și-astfel sultanul singur cercetează Orașul lui, pe când în somn visează. Durerea toat, adâncu-ntreg al vieții Va s-o pătrunz-a minții sale rază. Giafer vizirul l-asfințitul serii I-arată ale vieții vii mizerii. Nu de războaie, chin și crudă moarte ­ De-adâncul gol al inimei te sperii. Deci într-o seară-ajung mergând departe, Pe uliți strâmte și prin pieți deșarte, Sub zidul unei case vechi și negre, Cu trepte scunde și cu ușe sparte. Aud din întru țipăt și suspine, Aud cum unul bate pe-oarecine, Iar cel bătut țipa strigând mai tare: ,,­ Te rog, bătrâne, dă, mai dă în mine." Ei stau uimiți. Giafer pe scări se suie, Încet cu mâna ușa o descuie, Se uită-nluntru și-o minune vede, Cum ca să vadă n-a fost dat altuie. ...

 

Mihai Eminescu - O stradă prea îngustă

Mihai Eminescu - O stradă prea îngustă O stradă prea îngustă de Mihai Eminescu O stradă prea îngustă Părea că se făcea ­ Și case lungi și negre Pe două părți era. Pe dânsa nu lucește Un singur felinar ­ Eu trec încet și fluier În suflet cu amar. Deodată simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fată, Ușor ca de copil. Și simt cum că de brațu-mi Un braț ușor s-anină ­ Și simt că mâna-mi strânge O mână dulce, fină. Răsună miazănoaptea Din turla neagră, veche ­ Suntem atât de singuri Și suntem o păreche. Căci tu ești, tu iubită! Și am dorit, ah, cât! Să fim odată singuri Și iată-ne-n sfârșit! Nici știi, copilă dulce, Câte pe suflet am! De când te întâlniră Ochii mei, te iubeam; Mi-erai atât de dragă ­ Mi-era atât de dor ­ Încât credeam adesea Că trebuie să mor! O, în sfârșit!... Copilă, Și ai venit ­ chiar tu! Am așteptat norocul ­ Norocu-acesta nu . Cum dete preste mine? Cum de-ai gândit să vii, Să simt suflarea-ți caldă D-urechea-mi c-

 

Mihai Eminescu - Sara pe deal

Mihai Eminescu - Sara pe deal Sara pe deal de Mihai Eminescu Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plîng, clar izvorînd în fîntîne; Sub un salcîm dragă, m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfîntă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de gînduri ți-e plină. Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, Streșine vechi casele-n lună ridică, Scîrțîie-n vînt cumpăna de la fîntînă, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stînă. Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la cîmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! în curînd satul în vale-amuțește; Ah! în curînd pasu-mi spre tine grăbește: Lîngă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ți-voi cît îmi ești dragă. Ne-om răzima capetele-unul de altul Și surîzînd vom adormi sub înaltul, Vechiul salcîm. — Astfel de noapte bogată, Cine pe ea n-ar da viața lui

 

Naum Râmniceanu - Rugăciune (Râmniceanu)

Naum Râmniceanu - Rugăciune (Râmniceanu) Rugăciune de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție     Dumnezeule prea sfinte         Cel de toate le privești ;     Adu-ți de mine aminte,         Nu-n veci să mă pedepsești.     Vezi necazurile mele         Că s-au foarte înmulțit,     Dureri, scîrbe, nevoi grele,         Cu totul m-au covîrșit.     Vezi a mea dărăpănare         Că sînt aproape ca să per,     Nu mă lăsa[-n] perzare,         Ajutor la tine cer.     Caută din cer jos, la mine         Și-mi vezi focul cel aprins,     Întoarce-te-acum cu bine,     Că mai cu totul s-au stins.     Eram slobodă grădină         Ver' la cine-ar fi venit,     Cu tot felul de rod plină,         Făr-a fi nimic oprit.     Și-acum am ajuns în stare         Mai de tot să mă sfîrșesc,     Plîng, suspin fără-ncetare,         Din zi-n zi mai rău slăbesc.     Pînă cînd a ta mînie         Să petrec tot în oftat ?     Întoarce-ți a ta urgie     Vezi că m-am dărăpănat.     O tîlhărească pornire         Dodată m-au prididit,     A mea toată moștenire         Foarte rău s-au risipit.     Frică, spaimă, deodată         Peste mine au venit,     Ai mei fii, norod mult, gloată,         Pribegind m-au năpustit.     Toți s- ...

 

Panait Cerna - Cântec (Cerna)

Panait Cerna - Cântec (Cerna) Cântec de Panait Cerna Convorbiri literare, XLIII, nr 2, februarie 1909 O, pasăre, ce-mi vii la geam Și-mi cânți din zori nebună, Ce-mi spui de vremea când plângeam, În nopțile cu lună? Ce mi-amintești de vehiul dor, Cernită zburătoare? De un suspin nepieritor – De-o altă arătare? ... Mai bine cântă-mi de noroc, Suind voios în slavă – Mai bine adu tânăr foc În inima-mi bolnavă... Ori ... ia-mi cu tine dorul greu – Ia-mi sufletul ce moare, Și du-te, du-te-n zări mereu, Măiastră zburătoare … Aleargă-n plaiuri oltenești La mândra fără vină – La mândre case-mpărătești Cu geamul în lumină... Privește-al ochilor ei rai, Surâsul fără nume, Ascultă tânărul ei grai – Și vezi ce pierd pe lume ... Și fă-mi din tot un dulce cânt, Să-l cânți când iese luna – Și-apoi ... coboară-mă-n mormânt Mai trist ca

 

Panait Cerna - Nocturnă (Cerna)

Panait Cerna - Nocturnă (Cerna) Nocturnă de Panait Cerna Convorbiri literare, XLIV, nr 8, octombrie 1910 La casele cu brazi în poartă Zăvoru-i tras, ograda moartă. O candelă-ntr-un colț clipește, Sporind singurătatea grea ... De-acum și candela-ațipește – Adormi și tu, nădejdea mea! Pe plaiuri, sus, un bucium moare Și focurile-s tot mai rare. Departe-n văi adânci, prin pietre, Izvorul glăsuiește-abia ... Dorm toți în jurul stinsei vetre – Adormi și tu, iubirea mea! În bura de lumină dulce Coboara luna să se culce. Tăcerea aripa-și desface, Ținând pământul tot sub ea ... Pământ și ceruri dorm în pace – Adormi și tu durerea

 

Petre Ispirescu - Cotoșman năzdrăvanu

... l învăță cum să se poarte la boierul, plecă cu dânsul. Ajungând, îi ieși boierul înainte și-l priimi cu toată cinstea. Când fură în casă, Mătăhuz împărat se tot uita pe dânsul. Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate, zicând: ori că este prea fudul acest Mătăhuz ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>