Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FIR (AL VIEȚII)
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 337 pentru FIR (AL VIEȚII).
Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea
... al Ruxandei; al uneia Safta, strănepoata Ruxandei, fata unui Toader Buhtea (Grozovanul, pentru că pârjolise niște tătari ce-i călcaseră moșia însemnase postelnicul), și pe al Marghioalei, mătușa postelnicului Mihai. Boierul Iorgu apucase dar nu mai ținea minte pe cea din urmă femeie din neamul lui: pe Savasta, o soră mai ... știrbească nimic din ce-și puseseră dânșii în gând. Toți rămăseseră foarte mulțumiți; numai mulțumirea unuia nu prea era din inimă. Dar ochiul cel ager al boierului băgă de seamă: Ce e drept, mia dumitale de lei n-am pus-o la socoteală. Ocârmuitorul, care se gândea tocmai la miișoara ce ... palmă, nici nu crâcni, dar se înroși până-n albul ochilor. În clipe de acestea, cuvântul lui tăia ca sabia. Vânător vestit, un sfert de viață o petrecuse prin munți; îndrăzneț și ochitor ghibaci cum era, își atrăsese pe socoteala vieții lui de vânător povestiri de necrezut. Când le auzea, Buhtea ... pus câte un măr pe cap, apoi au tras cu pistoalele amândoi deodată și au luat merele cu gloanțele fără să-și atingă măcar un fir de păr. Boierul, plictisit, răspunse: — Vezi că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Astăzi au vrut să facă tot astfel, dar au ...
Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis
... adesea surâdea. Surâsul său era foarte inocent, dulce l-am putea numi, și totuși de o profundă melancolie. Melancolia în vârsta lui este semnul caracteristic al orfanilor; el era orfan, o existență -cum sunt multe la noi — fără de speranță și, afară de aceea, determinat prin naștere la nepozitivism. În ... un băiet sărac. Prin natura sa predispusă, el devenea și mai sărac. Era tânăr — poate nici optsprezece ani — cu atât mai rău... ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur... și această libertate de alegere în elementele de cultură îl ... sa sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet — e minune oare că pentru el visul era o viață și viața un vis? Era minune că devenea superstițios? Adesea își închipuise el însuși cât de triști, cât de lungi, cât de monotoni vor trece ... sorbituri zgomotoase câte-o gură din cafeaua și berea ce le sta dinainte — semn de triumf! Dincolo unul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului; unul cu pălăria naltă pe ceafă și cu mâinile unite pe spate, c-o țigară lungă în gură a cărei independență era
... au plăcut, Că avea și o figură Plină de învățătură. Castoreasă, cu mirare, Cătr-a ei bărbat au zis: Papagalul mi se pare Al său plisc când au deschis Că așa au răsunat Ca mentorul din palat. Buna soarte mi-l trimete Pentru fiii mei și fete; Să luăm ... Învoiala au urmat Ș-un contract s-au iscălit, Unde chiar s-au lămurit: Datoria Și simbria Celui ce pre fii învață, Hotărându-i pe viață Și o pensie prea bună De castană și d-alună. Iată curs-acum începe În principii să-l adăpe Guvernorul papagal, Dizvălind a lui ...
... chiar de te-ar vedea... Fereastra se deschise încet, perdeaua se dede într-o parte și dintre creții perdelei apăru, frumos și palid, capul blond al unui înger. Luna ardea drept în față, astfel încât ochii ei albaștri străluceau mai tare și clipeau ca și loviți de razele soarelui. Sub alba ... noastre — un amoriu sunt! Lumea mea nu era decât icoana ei strălucită, lumea ei — fața mea cea palidă încadrată de păr negru. Această viață era un basm strălucit și înstelat. Acolo era, între dumbrăvi verzi și între stânci cenușii, și un lac cu apă de aur. Când ne scăldam ... frumoși, iar noi ne sculam râzând, somnoroși, unul de altul, apoi, spălându-ne fețele în basin de marmură, ieșeam afară în aerul cald și strălucit al
... care stapânia un colț de țară, se scula și el în rÄ•vÄ•rsatul zorilor de zÄ din culcușul luÄ curat, dar la fel cu al târgovețuluÄ modest, îșÄ spăla cu apă prĂ³spătă mâinile și fața, se îmbrăca și se pieptăna, își făcea rugăciunea de diminĂ©ță și Äeșea ... cele ce numaÄ prin’trânsul au ființă. Aerul prĂ³spăt, răcĂ³rea diminețeÄ, adierea ușĂ³ră a vântului, albastrul cerului senin, verdele fraged al câmpuluÄ și florile risipite peste el, valurile limpezÄ ale pârîului, cântecul păsÄ•rilor înveselise, întrĂ©ga lume atât de minunată în alcătuirea eÄ se desfășĂ ... Å nevoie de EvreÄ. CeÄ l’alțÄ, fiind maÄ ca noÄ, aveaÅ nevoe de EvreÄ și li-aÅ deschis drum largih mișlocul nostru. Satana are viață fără de sfârșit și e pretutindenÄ și în tĂ³tă clipa de față. N’a fost între pÄ•rințiÄ noștÄ și nu e ...
Alexandru Odobescu - Doamna Chiajna
... domnești, al căror lat acoperiș de șindrilă se-ntindea jur-împrejur cu ștreșine largi și revărsate, stau adunați, cu o cucernică smerenie, împrejurul trupului împodobit al răposatului, toate căpeteniile țării. Preoții se coborâră mai întâi pe scară și începură, cu obicinuitul viers alene, cântecele de îngropăciune; de două laturi se întindea ... tot norodul orașului, ce umbla cu capetele goale, pentru jălire. Alaiul colindă ulițele povârnite ale micului orășel ce abia atunci începuse, numai pe malul stâng al gârlei [4] , a se împlini ici cu gardul unei colibe de vecin, mai colo cu ulucele unei căscioare de brăslaș ori de scutelnic ... apere de voi! Ochii pribegilor se-ntoarseră către Pătru, pe care Doamna îl arăta cu degetul, zicând acestea; dar când văzură trupul mic și gârbovit al tânărului, un zâmbet de dispreț le înflori pe față, și Badea cluciarul adăugă râzând: – Aolău! vai de biată moșie, dac-o fi să-i ... mândru și plăcut, ieși dintr-o strană afundată, unde el se ascunsese cu inima pătrunsă de o cucernică jale. Un muntean negru cu găitane de fir, cioarici la fel, cu pajeri pe genunchi, o mantie scurtă pe umeri, cizme nalte în picioare, cu pinteni de argint; la coapsă un paloș scurt ...
Paul Zarifopol - Recreația criticului
... dramatic de o tachinantă măiestrie. În fiecare poveste stau, abil învelite, întâmplări violente: un asasinat din gelozie; o rănire cruntă într-un viol; omorul ridicol al unui bărbier care nu vrea să radă pe un moșneag întârziat în prăvălie de ajunul Crăciunului; moartea curioasă a unui bețiv care-și ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella
... sar și scutură din coadă, încep cu toții să cânte, în mijlocul șuietului de peste ape, cântece moștenite de la strămoșii lor. "Eviva! colț fericit al lumii, cu adieri și calde, și răcoroase. Cât vei fi bogat în pește și aurit de soare, vom pluti în copăile noastre până în matca ... meu de cincizeci de ani a uitat să râdă, ca de-l umflu să îndruge Tarantella din Neapole , el plânge întruna, tovarăș trist al inimii mele. Burduful cimpoiului se umflă, ca o lighioaie ce înviază, și țiuitul lui, lung, migălit, îngânat părea ca o veste tristă din capătul apelor ... faguri albi; soarele, în zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin, iar la amiezi sparge și risipește curcubeie care se mișcă în fiece creț al mării. Iată dorul și dragostea mea! — Cella, dacă nici pirat, nici pescar, nici păstor nu ți-a înduioșat inima, pe cine chemi ...
Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)
... într-adevăr și stranie, impunându-se poruncitor luărei aminte. Mă subjugase prestigiul recei trufii a tânărului ce, în deplină frumusețe, pășea singur în viață, nepăsător, cu fruntea sus. L-am crezut, din capul locului, una din acele făpturi exepționale, străine de omenire, pentru cari am resimțit totdeauna o vie ... alta floarea de grădină. Acum, fie că trebuiseră veacuri ca, la asfințitul ei, o înaltă rasă să înflorească așa de strălucit, într-un semeț avânt al sângelui albastru spre tipul ideal, fie că fusese numai o nemereală fericită, în toate chipurile mai mult nu se putea da. Mai era nevoie, e ... muiere nu mi-a fost dat să văd. Să-l fi presupus după asta că era unul din acei deșuchiați cu năravuri rătăcite al căror număr pare a fi sporit, în timpii din urmă, pretutindeni, într-o măsură întristătoare? Nu, nu-mi venea să o cred, căci ... când lumea. Numele lui normand — și până astăzi nu știu dacă astfel se cheamă întradevăr — nu-mi era străin, fiind numele de neam al zvăpăiaților conți de Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerk de Stuarții de mâna stângă, ducii de
Constantin Stamati - Roman din Vrancea în orașul Iași
... a întoarce, Ce întocmai ca poporul de Omir prea lăudat, Care la marginea lumii trăia în eternă pace, Și la care și Zefs însuși al cerului împărat, Pe când de răzbeluri crunte se mâhnea, se supăra, Își întorcea spre el ochii și de el se bucura. În acești munți de ... păstorul tologit pe ierbușoară, În a sa proastă telincă, doine cu mult meșteșug; Sau secerătorul harnic când din câmpi vine-ndesară, Celebrând prin al său cântec a țăranilor belșug. Atunci munții, codrii, câmpii și poienele-nflorite Îl fac să uite Europa, pe părinți ș-a sale ... de tot s-au încântat De a lor lucruri și podoabe, de a lor spirit civilizat. El era frumos minune cu-al său strai simplu și curat, Cu al său păr ca de aur, în plete lungi rășchirat, Pe-a sa frumoasă față ca cu voal coperindu-l; Și făr’ să se ... chiar ca de gheață bucăți, Și cuconițe mândruțe chiar ca niște viorele, Alegând cu vioșie floricele și cordele. Iar văzând domneasca curte și parada ostășească, Al ...
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... mplinit. Lena singură rămase, Fără de feciori în casă: e dor o inimă arsă. Și ea, biata, supărată, De jale multă sfărmată, Se ducea pe-al lor mormânt Și se văieta plângând Și plângea și suspina Și din suflet cuvânta: Dragii mei! D-al vostru dor Stau pe gândul să mă-omor, Fie-vă somnul ușor! De-altă dată blăstăma Și blăstămând cuvânta: Constantine, Constantine! Blăstămat să fii de ... Zboară, murgule, cu mine, Căci zbor alături de tine, Zboară, murgule, pe cale, Căci zbor pe urmele tale! Și murguțul, pui păgân, Duce-se cu-al său stăpân, Încât n-a fost bine seară, Când ei își descălecară, La Lenuța-n altă țară. IV Lenuța cât ce-a ... când răsări, Au zărit și satul lor, Plin de negură și nor. Când aproape-au fost de sat, Constantin a cuvântat: Lenuță! Cu-al tău căruț Vină mai câtelenuț, Căci eu cu-al meu călușor O să merg mai tărișor, Ca să dau mamei de știre Să-ți facă bună primire, Să-ți deschiză porțile, Să-ți aștearnă ...