Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CASĂ
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 802 pentru CASĂ.
Ion Luca Caragiale - Poruncă domnească
... de oaspeți, tot nu putea zice altfel. Mai întâi că nu e frumos... și apoi de ce a dat Dumnezeu patru pereți la casa omului? Soldații intrară în casă ca pe moșia lor — erau de-ai stăpânirii, și cu stăpânirea nu te joci! — iar Maria, fata mamii ...
... și-ncepe să-și caute prin săliță pe țigan. Un om al poliției, care doarme dejurna pe o laviță, sare buimac și caută-n toată casa, și caută, și caută, și-n sfârșit peste zece minute aduce pe țigan. — Unde mi-s straiele și ciubotele, mișelule? strigă conul Mihalache. â ...
Ion Luca Caragiale - Termitele...
... milă ?...Firește, nu pot gândi alta decât: - Ia uitați-vă la sălbaticii de oameni ce vrăjmășește s'au pornit toți cu toții să ne distrugă casa
Ivan Andreievici Krâlov - Bătrânul țăran și moartea
... Biata babă, copilașii, goi, de foame hămesiți, Nu am pentru dânșii hrană, nu am cu ce să-i îmbrac. Iar zapciii făr’ de milă din casa mea nelipsiți Cer birul, cer boierescul și în multe părți mă trag, Încât de când m-am născut pân’ ce am îmbătrânit Nici de-o ... răspuns: „Eu, soro dragă, Te-am chemat ca să-mi ajuți, să pui sarcina în spate, Căci mă grăbeam să mă duc, fiindu-mi casa departe, Și atunci, Poți să te duci Dumneata unde poftești.â€� Dintr-aceasta noi vedem că de-i urât să trăim, Însă când sosește moartea ...
Ivan Andreievici Krâlov - Mincinosul
... aceste, Măcar că tu ai văzut castravete cât un munteâ€�... „Ca muntele să nu fie, însă cât o casă mare.â€� „Și cât casa nu se poate, Însă orișicum să fie, Dar tot, mi se pare mie, Podul mai curios este decât minunile toate, Căci el nu poate să ...
Marius Marian Șolea - Ai de peste Olteț
... grele, de după Războiul întâi. tatăl lor murise la Turtucaia, iar Lina nu s-a mai măritat, în urmă. Aurică stătea singur la casa lui din deal, vedea și el de-o vacă, treabă-rost. ne întâlneam ori de câte ori mă duceam pe la Drușu, văr de-al ...
... Un părete-a stat să cadă, Nu mai e defel zăpadă, Codrul tremură-nfrunzind, Izvoarele-ntinerind Și ea vede mândru tei Ce umbrește casa ei, Că-nflorea bătut de vânt Cu crengile la pământ; O cântare sună lină, Iar în zare lună plină, Iar băiatu-n somn, el, râde ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect
Mihail Kogălniceanu - Ştefan cel Mare arhitect Ștefan cel Mare arhitect de Mihail Kogălniceanu Ștefan cel Mare, eroul Moldaviei, când vroia să răsplătească pe vitejii tovarăși ai strălucitelor sale biruințe, dăruindu-le moșii, el nu-și bătea capul să le măsoare cu odgonul numărul fălcilor și al stânjinilor, ci, nou inginer, se suia pe un deal și de acolo le hărăzea cât vedea cu ochii, însemnându-le de hotar zările și râurile. Precum era curios inginer, el nu era mai puțin curios și arhitect. La anul 1466, el hotărâse să ridice mănăstirea Putna, în aducere aminte a două campanii slăvite ce făcuse în Ardeal și în Bugeag, pe care-l smulsese din mâinile turcilor; această mănăstire fu asemene menită să slujească de lăcaș rămășițelor muritoare ale eroului. Când, dar, veni vremea ca să se aleagă locul unde era să se înalțe această frumoasă zidire, Ștefan cel Mare se sui pe vârful unui munte ce este lângă mănăstire, împreună cu doi copii din casă și cu vătavul lor, poruncindu-le să tragă fieștecare din arc. Săgeata celui întâi slujitor ajunse într-un delușel ce se cheamă până astăzi Sion și este lângă mănăstire. Acolo, după porunca domnului, se făcu ...
Panait Cerna - Mama (Cerna) Mama de Panait Cerna I Din vârsta fericirii fără minte Icoane dragi mi-apar mereu-nainte : De lume răzlețită și sfioasă, În ramă de salcîm zăresc o casă. Și-n casă, într-un colț întunecat, Văd un copil de mama lui certat. El mâinile și-ntinde spre iertare, Dar ea-i tăcută și nendurătoare. Din toți câți trec, nu-i nimeni să-l aline! Și plânge-năbușit copilul – Ș-adoarme în suspine. Dar peste noapte-o biruiește dorul – Din somnu-i sare muma, Și spre ungherul unde-i doarme-odorul Pășește-n vîrful degetelor numa. Pe somnul lui cel fin Duioasă se-nclină ; De-al vieții sale chin Un zâmbet i-animă. Zbucnește fără’ zăgaz Iubirea ei mută – Și plânsul lui obraz Plângând îl sărută. Și mii de mângâieri Pe creștet i-adună – De ziua cea de ieri Ce dulce-l răzbună! El simte cum s-apleacă peste dânsul O umbră bună ce l-ar dezmierda – Și-ntr-un suspin, pe cînd ea-i șterge plânsul, Întinde brațele lui mici spre ea. De gâtul ei s-atârnă în neștire – Toți îngerii din ceruri îi sînt frați! Învăluiți de- ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Planuri de prisos
... Ce mă legănase mic? Și-mi veniră sumedenii De gîndiri frumoase-n minte ! Vremea parcă se oprise... Carul doar fugea-nainte... Și-am intrat în casa
Vasile Aaron - Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase
... rod și ce folosire? Dorul, para, focul, ațâțat în fire. Cu toate acestea a lui iscusință Cinste, îndrăznire, veste și știință Îi deschise casa lui Aristef (Timpul, Prilejul și alte câte face, ghimpul!) Cu zisa Harite avu întâlnire Însă spre mai mare a sa năcăjire Mai rău ...