Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA UN PALAT
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 246 pentru CA UN PALAT.
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... plin. Sărmanul crai! Când l-a văzut Și, când de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strânși, fără de glas, Ca un pierdut. Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să-nalțe dreapta lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier mișeii dacă pier Cei buni așa? Dar mâne va ... Cu făclioara, pe-unde treci, Dai zare negrilor poteci În noaptea negrului pustiu, Iar banu-i vamă peste râu. Merinde ai colac de grâu Pe-un drum de veci. Și-ntr-un coșciug de-argint te-au pus Deplin armat, ca-n ceruri sus Să fii întreg ce-ai fost mereu, Să tremure sub pasu-ți greu Albastrul cer, la Dumnezeu Când vei fi dus. Mirați ... mila ei, și sta-ngrozit. Și-atunci un sfetnic a venit Și-n fața doamnei s-a oprit, Privind la ea. Un sfânt de-al cărui chip te temi Abia te-aude când îl chemi: Bătrân ca ...
... să nu poci vedea pre pămînt, Lui fără de voie-mi ca un supus sînt. Auzind Gherlanul pe soare asfel Cum că să supune de un nuor și el, De a-i cere fata nici nu pomeni, Ci-ndată să-ntoarse și la nuor veni. Pe carele nuorul dacă ... vede nu e de ascuns. Drept, eu sînt puternic, după cum ziseși, De sting și pe soare eu aburii-mi deși, Dar cum să ivește un cît de mic vînt, Eu trebuie-ndată să fug d-unde sînt. Suflă, mă gonește să nu-i stau în drum, Și mă răsipește tocma ... chiar Altuia mai mare este supus iar, Să pogorî-ndată la marele vînt, Care atunci groaznic sufla pe pămînt. Primindu-l vîntul într-al său palat Și d-a lui venire fiind întrebat, Începu Gherlanul și la dînsul iar Să-i zică întocma ca si la nuor chiar, ÎI făcu că este puternic în duh, Încît răsipește nuorii din văzduh. Vîntul îi răspunse : -Așa este, sînt Tare și puternic ... de la el, Zicînd întru sine mai bine să ia Pe fata cetății, că-i mai tare ea. Mergînd dar la dînsa, fu iar priimit ...
Ion Luca Caragiale - Partea poetului
... mers într-un oraș foarte mare. Umblând de colo până colo, cum umblă omul fără treabă, a intrat, către seară, pe gangul unui palat, s-a suit pe scări, pe unde se-mbulzea fel de fel de lume, și a nemerit într-o sală mare ... militari împrejurul unei mese, pe care, sub lumina a o sumă policandre strălucitoare, stau întinse hărți, documente, tractate; iar în capul mesei, într-un jeț mai înalt, aromea dulce un împărat bătrân, cu toate că toți ceilalți făceau gălăgie strașnică, strigând înfierbântați, unii pace, alții război, alții cine mai putea înțelege ce. Poetul a ... sus, și au pornit cu toții înainte, să ridice târgul cu nebuniile lor. La o respântie, iată că se întâlnesc, în bătaia unui felinar, cu un bătrân gros și pântecos, roșu ca morcovul și cam prea-foarte vesel — un fel de negustor provincial, d-ăi de care se-ncurcă bucuros la petreceri pân orașele mari, mai ales în toiul câșlegiului. Cum dau de el ... — Doamne — zice Petre — eu stiu ce i-ar trebui lui... — Ce? — Nu-i vreun lucru mare: o cutie cu penițe, ...
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... și dânșii duc lumea cum vor ei. « Nainte de a pune pe brunele lui plete Coroana mea de aur, — eu voiu ca să-l încerc. Nu voi ca să se lase plăcerilor șirete Ce strâng în lanț de roze a cugetărei cerc; Nu voiu ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg— Să vadă 'n cartea lumii un înțeles deschis, Căci altfel viața-i umbră și zilele sunt vis. « De-aceea înainte de-a morți-mi sântă oră V'am ... cerului câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se 'mbină în lungă reverie Și buzele-i se mișcă c'un zâmbet blând, amar Și sufletul îl împlu dorinți nemărginite Ca marea de adânce cu valur'le uimite. Ce sufletu-i dorește se 'ntreabă și nu știe, Se uită 'n stele, 'n lună, ce ca un vis de-argint Cu fața ei cea blondă lungi nourii sfâșie Și visuri lungi gândirea i-o 'mbată și i-o mint. Aripa unui înger ... Când mor ea cade stinsă 'ntr'a caosului vale De ce de-a mea viață o lume e legată, De ce ...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... frâiele și dânșii duc lumea cum vor ei. Nainte de a pune pe brunele lui plete Coroana mea de aur  eu voi ca să-l încerc. Nu voi ca să se lase plăcerilor șirete Ce strâng în lanț de roze a cugetărei cerc; Nu voi ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg  Să vadă-n cartea lumii un înțeles deschis, Căci altfel viața-i umbră și zilele sunt vis. De-aceea înainte de-a morții-mi sântă oră V-am adunat ... cerului câmpie Și cugetul lui zboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie, Și buzele-i se mișcă c-un zâmbet blând, amar, Și sufletul îl împlu dorinți nemărginite, Ca marea de adânce cu valur'le uimite. Ce sufletu-i dorește se-ntreabă și nu știe, Se uită-n stele,-n lună, ce ca un vis de-argint Cu fața ei cea blondă lungi nourii sfâșie Și visuri lungi gândirea i-o-mbată și i-o mint. Aripa unui înger ... n cartea veciniciei e-unită cu-a lui nume, Că pentru el s-aprinde lumina ei de nea; De-aceea-ntreb gândirea-mi ...
George Coșbuc - Somnul codrilor
... și-a-ncercat departe prin alte țări norocul Cu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc. Așa dori Hatursa: bărbatul ei să fie Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie. Și Arnulf de dragul fetei, când fata i-a jurat, Vândutu-și-a palatul ... â€� Arnulf aude glasul, voinică-i este firea Și râde, râde-n hohot s-alunge nălucirea. Atunci bătrânul Codru, de hohot deșteptat, Încet deschide ochii, ca două sălcii crunte, Iar pletele-i cu freamăt îi tremură pe frunte Și-i tremură-n mânie sprâncenile cărunte; El mii de brațe goale le ... și-l întoarce și drumul îi arată, Același drum spre codru, o goană desperată! Cu gândul morții-n suflet, cu nopțile de veci În suflet, ca o umbră pe apă tu să treci Sub brazi la rădăcină bolnavul cap să-l pleci! Sărac, pe căi să-ți mântui visarea ta nebună ...
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele Fata cu pieze rele de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat. El avea doisprezece feciori. Când se punea la masă, copiii stau împrejuru-i cunună deplină. El era totdauna cu voie-bună, fiindcă vedea că ... în pădure, stete căruța mai d-o parte la o potecă, luară cu dânșii coșul și urciorul, și plecară prin pădure după vânat. Stând la un colnic, fata se dete să culeagă niște floricele, să-și facă un mănunchi; iară credincerul împăratului umbla razna prin pădure după păsărele, și, încet, încet se depărtă o bucată bună, ajunse la căruță, se puse într-însa ... cu urciorul de apă într-alta, târâș după dânsa, merse drept la lumina ce zărise. Aci daca ajunse, dete peste o colibă, în care ardea un opaiț în ciob. Bătu la ușe și-i deschise. Acolo ședea o bătrână cerșetoare. Fata se rugă ca să o adăpostească și pe dânsa. Săraca o priimi; dară îi spuse că n-are ce să-i dea de mâncare fiindcă tot avutul ei ... ...
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... Noaptea tăcea... El se primbla pin umbra trandafirie a sălii în talerul lui negru-strălucit... apoi scoase din sân o fiolă cizelată dintr-un singur ametist, luă o cupă săpată dintr-un carniol mare, pe care o umplu cu apa sântă a Nilului... Destupă fiola È™i turnă trei picături ca cerneala din ea peste apa din cupă È™i apa deveni încet-încet întâi galbenă ca un aur diafan, apoi roză ca cerul aurorei, apoi albastră È™i adâncă ca albăstrimea cerului. El se uită mult în pahar È™i părea că vede lucruri ciudate în metamorfozele colorilor lui... Într-adevăr i se păru că ... trist. Ce am numit eu Rodope ?... o umbră. Regele ieÈ™i È™i trânti uÈ™a după sine... Oglinda singură se-ncreÈ›i ca suprafaÈ›a unui lac... glasuri se certau în fundul ei ca sfada valurilor... Chicot È™i plâns... È›iuit, urlet... suspin È™i un glas mare începu să râdă pin tot haosul de glasuri mici... — O, inamicul meu cel mare... spunea un
... să n-aibă n-ai putea s-o altuiești? — Ba să poate, împărate, — grădinarul a răspuns — Și grădinăria are cîte un secret ascuns. — Nu știu, — împăratul zise — asta este treaba ta, Fă-l ca să-i lipsească ghimpii și un dar vei căpăta. Grădinarul dar să duse, puse-ndată, altui, Să se prinză și să crească îndestul se nevoi; În sfîrșit el cu secretu-i ... măcar! Grădinarul îi răspunse: — Împărate, să trăiești, Orce lucru firea-și schimbă cînd vei sta să-l altuiești, Și nimic iar nu se poate ca să n-aibă vrun cusur, Arburi, plante, flori și oameni, astfel și acest răsur, Care or ca-ntîi să-nghimpe și să fie cu miros, Or nici miros să n-aibă și să fie neghimpos. Fiecare poartă cîte un răvaș în spate. Pe al altuia îl vede și pe al său nu-l vede. Fiecare să ține mai cuminte decît altul. Fiecăruia i se ... n cap o doagă. Om în trup destul de mare Și minte de copil are. Știe vorbe să îndruge Parcă tot la țîță suge. Știe ca calul prost Să ia hamul de rost. E bătut la cap Tocma ...
Mihai Eminescu - Dragoș Vodă cel Bătrân
... Caște mândre, poleite, Și pieptare, obrăzare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin, Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă până-n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte ... șese, colo șese, Pentru boierii alese. La a tronului său scări Șed în două părți boieri Așezați, dup-a lor trepte, Ca poruncile-i s-aștepte. Vornicul Țării-de-Jos Sta în scaun luminos, Un bătrân și blând moșneag Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur împletit Cu pietre acoperit; Iar de-aceasta mai în sus Vornicul Țării de ... stătea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel, jur-împrejur, Șed în blane de samur, Cu pieptare la un fel Și cu mânici de oțel. Cei ce-n lume se înalță Cizme roșie încalță, Cizme roși împintinate Și pieptare-mplătoșate, Cămăși de zale mărunte ...
Mihai Eminescu - Dragoș Vodă cel bătrân
... Caște mândre, poleite, Și pieptare, obrăzare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin, Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă până-n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte ... șese, colo șese, Pentru boierii alese. La a tronului său scări Șed în două părți boieri Așezați, dup-a lor trepte, Ca poruncile-i s-aștepte. Vornicul Țării-de-Jos Sta în scaun luminos, Un bătrân și blând moșneag Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur împletit Cu pietre acoperit; Iar de-aceasta mai în sus Vornicul Țării de ... stătea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel, jur-împrejur, Șed în blane de samur, Cu pieptare la un fel Și cu mânici de oțel. Cei ce-n lume se înalță Cizme roșie încalță, Cizme roși împintinate Și pieptare-mplătoșate, Cămăși de zale mărunte ...