Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 3430 pentru CA.

Dimitrie Anghel - Cedrul

... poartă pe trunchi, cu inscripția anului cînd a fost smuls din pămîntul țării lui și peste care se înclină curiozitatea trecătorilor, îl arde ca un stigmat... Cercuri rotunde, ca undele unor vibrații, i-au pornit din inimă și i-au scris viața an cu an. În cele mici dorm amintirile care se trezesc și ... vîntul și-a îndreptat aiurea aripa, și glasul leului domolit s-a amestecat cu alte zvonuri și a amuțit ca o părere... În locul galbenului pustiu peste care vîntul aleargă mînînd la infinit mișcătoarele valuri de nisip, o mare uriașă de coperișuri îl împresoară. Zădarnic ... colțurile lumii, mii de ființe străine, care născute pe un mal de mare, care venite din tropice, care odrăslite sub nordice ceruri, tînjesc și suferă ca și dînsul ; dureri minuscule, alături de durerea lui uriașă. Anii vor curge însă, și cercurile, tot mai multe și mai mari, îl vor cuprinde, pînă ... i alba pulbere care, ridicată poate de vînturi, va mai întoarce măcar o parcelă din el, în țara lui. Mari, bătrîni și aproape de cer ca

 

Dimitrie Anghel - Dantura

... prindă o formă, golul a început să răspundă cu un sunet, inerta dihanie să devie mișcătoare, mult nebăgatul în seamă să se afirme ca un centru din care pornesc toate razele. O limită are însă și el și, odată plin, trebuie să se reverse, ca un corn de abundență a cărui formă aproximativă o are, și din acea zi gloria lui încetează. Severă și rece, impunătoare și mai ... pachetele de bancnote ce-și luară zborul, sfioasă se rostogoli și se dete de-a dura arama, cu regret urmară bonurile și dispărură ca prin farmec. Două mîni avusese harpagonul ca să adune și sute parcă îi crescuse acum din umeri ca să risipească. Lumini și muzici întîmpinară amorul, mătăsuri îl îmbrăcară și miresme îi parfumară drumul, pînă ce mîinele tremurătoare, dibuind într-o seară lada, nu ... întindeau fălcile, murmurătoare deveni concurența de regrete, și toți, ca la un semnal dat, ridicară pumnii strînși în aer, laolaltă... Hilară însă, în umbra lăzii, ca pe marginea unui mormînt, sinistra gură urma să-și rîdă rîsul ei mut ca ...

 

Dimitrie Anghel - Moartea narcisului

... încet-încet... Nu și-a fărmat viața petală cu petală, Ci a murit cu fața din ce în ce mai pală, Ca un bolnav ce-ngroapă cu dînsul un secret. Așa s-a stins în taină, și nimeni n-a știut, Căci în ... de față la muta-i agonie, Și singur mi-am dat seama atunci ce s-a pierdut.   Iar cînd a fost ca toate aceste să le scriu, Asemeni unui suflet de moarte dezlegat, Un blînd parfum în aer ușor s-a strecurat, Și a ... totuși te văd încă, năluca mea, ș-acuma... Se-nalț-un braț în aer, și iat-o că apare: Într-un veșmînt ce-o-nfașă ca un potir de floare, Purtînd în mîna dreaptă Narcisul alb ca spuma. Mlădie apoi brațul, ș-asupra mea se-nclină, Ca un vlăstar ce-l pleacă un vînt de primăvară, Și o mireasmă dulce deodată mă-mpresoară, De parc-ar fi deschisă fereastra spre grădină. Și ... mine-aproape... — Ah ! pale mîni, tot răul vă fie-ntors în bine — Ce duh își poartă lampa arareori în mine De pot vedea ...

 

Dimitrie Anghel - Tata (Anghel)

... sub el. Ce urmăreai tu, de ce te-ai zbuciumat, de ce flacăra vie a minții tale a ars fără preget, ca vîlvătăile de foc ce le aprindeau și le hrăneau necurmat întîii oameni în vremuri obscure, ca să se apere de dușmănia fiarelor ? După perdeaua de foc a minții tale, ai stat tu ascuns toată viața, apărîndu-te. Vie, puternică ... orbitoare. Vînturile întîmplărilor o înălțau și o coborau și ghearele lacome așteptau cu răbdare să te sfîșie ; sclipitorii ochi pîndeau din umbră stingerea marelui incendiu, ca să poată prin drumul de cenușă să ajungă pînă la tine. Ce te împingea pe tine, căci din înfrîngeri și dureri, ca la mulți alții, a crescut energia ta. N-ai avut amoruri triste de uitat, nici patimi care să te dezguste. Ți-ai dat ... a cărui casă era schimbată într-o bursă, unde o goană eternă de jidovi venea împinsă necurmat de dimineață și pînă seara, cu dreapta întinsă ca să ofere și cu stînga ca să ia înapoi. Un potop întreg de hîrtii timbrate, de citații și de poliți, de proteste și adjudecări au curs cît ai trăit. Trăsurile au ...

 

Emil Gârleanu - Părăsită

... nu se apropie de dânsa. În grajd, un grajd părăsit în care numai ea stă, într-o încăpere singură, își găsește întotdeauna fânul. Iarna e ca într-o pivniță; și noaptea, când viscolul geme la ferestre ca un uriaș rănit, ea se culcă jos între paiele moi, și, neliniștită, așteaptă să audă a doua zi glasul unui om... În dimineața ... câmp, în nemărginirea înecată de flori dese, aerul parcă era mai greu; se înăbușea, vroi să pască, smulse câteva fire de iarbă și se așeză, ca niciodată, jos. Întinse botul, adulmecă, o greutate parcă o apăsa deasupra creștetului, apoi soarele începu să ardă din ce în ce mai puternic. Semințele florilor ... îngrijată, când cele dintâi picături căzură plescăind pe trupul ei. În câteva clipe ploaia o înecă, nu putea să răsufle, din coamă apa se scurgea ca dintr-un izvor. O apucă un tremur. Un tropot înăbușit îi izbi auzul: herghelia se întorcea în fugă; și prin vuietul ploii un glas răsună ... a doua oară: „Martaaa!â€� Apoi nu mai auzi nimic. Atunci, dibuind, înfricoșată, sub potopul ce se revărsa de sus, luă drumul înapoi, pășind ca

 

Garabet Ibrăileanu - Înrâurirea artei

... prin urmare, ne sugerează simțirea sa. Este întrebarea: artistul poate sugera, poate captiva pe oricine? Poate avea înrâurire asupra oricui? Desigur că nu, căci pentru ca să-ți sugereze simțirile sale trebuie ca tu însuți să fii sugestibil de aceste simțiri, adică să ai o stare sufletească asemănătoare cu a artistului. De aicea nu urmează că ... cu care să steie "pe prispa cea de brazde", cu care să se consoleze de decepțiile vieții. Închipuiți-vă acuma un țăran, destul de cult ca să înțeleagă arta, care muncește pământul 16 ceasuri pe zi și care nu poate ține slugi acasă. El va admira pe acel artist care va ... viață trândavă și pentru care relațiile sexuale nu-s singura ocupație, dar ceva secundar. Dar arta e o armă admirabilă în lupta de clase, și ca atare înrâurirea ei este foarte însemnată, de aceea voi mai aduce câteva pilde. Așa, aceste romane ale lui Zola sunt, chiar fără s-o vrea ... căci, contribuind la putrezirea și degradarea ei morală și chiar fiziologică, îi grăbește pieirea: burghezii înșiși contribuie la căderea lor, lucru dealtmintrelea simplu și întocmai ca ...

 

George Coșbuc - Patru portărei

... III 4 IV 5 V I Din larguri de palată ies patru portărei: Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. Nebun s-aruncă roibul, ca viforul pe luncă, Trei cai cu el alături p-același pas s-aruncă. Și zice portărelul, al cărui cal e corb: Ca pajură pe Surgă, zdrobit, am eu să-l sorb! Ți-l strâng, până ce-mi urlă că nu-i mai trebe fete. Vorbește cel ce ... zestre. Să pleci orbiș la moarte, când zestrea-i lumi deloc, Când ai pe Veta doamnă, să prinzi cu gura foc. E țara toată șesuri, ca ploaia-i de mănoasă; Și n-are-n lume seamăn Saveta de frumoasă. Ca malura de negri sunt ochii ei duioși, Obrajii ei molateci ca zmeura de roși. E ruptă din zori palizi, căzută e din soare: Căci glia, cât de stearpă, pe urma ei dă floare. III Și patru ... pe-nsărat, În zări, departe-n funduri, un cal s-a arătat: Cu tarnița pe șolduri, cu frânele-n picioare Și galben călărețul ca prinsul de lingoare. Trei cai aleargă-n urmă-i sălbatici de merei; Să-i vezi și să-ți faci cruce de bieții portărei! Ei fug

 

George Topîrceanu - C. Hogaș: Note din călătorie

... răsărit, fânațul adânc se mlădia în valuri molatice, pe înclinarea lină a costișei, iar prin rariștea frunzișului mișcător treceau adieri răcoroase și ușoare, ca fâlfâitul unor aripi fantastice și nevăzute. Spre dreapta, munți întunecoși cu piscuri pierdute în negură își topeau în aerul limpede și larg creștetele lor singuratice ... însuflețire a florilor, care-și ridicau deasupra ierburilor subțiri și mlădioase potirele lor strălucitoare, din mozaicul verde-auriu al livezilor revărsate peste coline ca fermecatele grădini ale Semiramidei, se așternea ca un văl străveziu, țesut din fire de lumină, pulberea de argint a lunii. Mă ridicai de pe așternutul meu mirositor de fânaț moale ... și mirata lui persoană, mormăi ceva clipind cu iuțeală dintr-un ochi, apoi dispăru în întregime sub pocladă și numaidecât începu a sforăi ca un cal nărăvaș. Părea că toate lighioanele pământului și toate păsările cerului și-au dat întâlnire și se sfădesc în încăperea neagră și păroasă a ... gaița și ca mistrețul, ca ursul și ca pițigoiul. Aci slobozea o notă ascuțită și plângătoare, ca o primadonă oftigoasă, aci cârâia iute și scurt ...

 

Grigore Alexandrescu - Mănăstirea Dintr-un Lemn

... în Coran==aseme- nea lucrări, s-apucă de tăiat ; dar la cea dintâi lovitură toporul îi sări din mâini și el căzu mort. Căpetenia musulmanilor, ca să răzbune nenorocirea mortului, îndatoră pe maici de-l plătiră cu trei sute lei, căci, deși era bine încredințat că nu l-au tăiat ele ... cu multă devoție, au rupt câteva frunze, s-au închinat, le-au sărutat și le-a băgat în sân. Matei Basarab, prinț religios, ca cei mai mulți din timpii vechi, auzind de aflarea icoanei de care vorbirăm, fondă pe la 1640, în poalele dealului, în josul bisericii de lemn ... vrut să formezi cetățeni, și ai fost din micul număr de prinți începători ai civilizației și fala noroa- delor. Odihnește în pace, măreață umbră, ocolită ca de atâtea diademe de suvenirele faptelor tale; și, când bolta bisericii răsună de gloria dumnezeirii, când credincioșii își fac rugăciunea în limba părinților noștri, când ... la altar suspinuri înecate și patimi osândite? A fi primite acolo femeile care dezgustate de lume și de nenorociri își aleg azilul acesta ca liman de scăpare, sau acelea ce au o aplecare hotărâtă pentru viața din mănăstiri, nimic mai bun ; pentru aceea s-au înzestrat de fondatorii lor ...

 

Ion Creangă - Acul și barosul

... voiesc să iasă din mâna lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare și frumoase. Tu, pentru ce bați ferul cel culcat pe nicovală și ruginit ca și tine? Nu ca să faci din el lucruri mai bune și mai frumoase? — Măi... da' bun ești de gură! — Și de gură, dar și de lucru ... pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, cleștele, vătraiul și nenumărate unelte și mașini de fer, unele de-o mărime urieșă, iar altele mici și bicisnice ca tine, pututu-s-au face până n-au trecut pintre nicovală și ilău? Casa, bisericile, corabia, puștile, tunurile și alte lucruri nenumărate, așa-i că ... faci să te-apuc iar la scărmănat, moșule baros. Haine i-au trebuit omului întâi, căci nu era să umble cu pielea goală și desculț ca gâștele. — Te-ai încurcat cu socotelile, măi băiete. Ba de mâncare și casă i-a trebuit omului întâi ș-apoi haine frumoase ... le-am adus în lume; că bogățiile cele mari, nouă se datoresc. Mi-ai zis ruginit și ț-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca

 

Ion Creangă - Inul și cămașa

... pus copăcel și te-au lăsat la soare ca să te usuci. După aceea te-au culcat pe țol și te-au bătut cu bețe, ca să-ți scoată sămânța; apoi bătut și stâlcit cum erai, te-au dus la baltă și te-au pus în topitoare, unde-ai stat vro ... letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat și te-au învălit pe sulul de dinapoi, punând vergele pintre pături, ca să nu se hrentuiască urzala; și fuscei pintre rost, ca să nu se încâlcească natra. După asta te-au nevedit, trecându-te prin ițe și prin spată; și, cu ajutorul slobozitorului, al zăvorului și al ... câtva timp ai să te faci tearfă, din care se face scamă pentru bolnavii din spitale și pentru soldații răniți în bătălie. Apoi te caută, ca iarba de leac, să facă la fabrică din tine hârtie. — Mare minune mi-ai spus, dragă burueană, zise cămeșa. De-a fi ... țară au cântecul acesta: Puseiu pânza, când da frunza, Ș-o gătiiu în Sân-Văsii Și-mi păru că mă grăbiiu... i de lungă-i ca ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>