Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru VEZI FUSE

 Rezultatele 1491 - 1500 din aproximativ 2012 pentru VEZI FUSE.

Mihai Eminescu - E împărțită omenirea...

... lor când vede, Căința văd urmând greșelii, Căci omul tot în tine crede. Al răului geniu arate-mi Un om din viță pământească, Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi Naintea ta să-ndreptățească; Căci buni și răi trăiesc în tine, Cuvântul tău e calea lor ­ De-a lor ... luptă. Asupra ta ei nu se-ntărât Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii, Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire ­ Minune-i pentru dânșii ...

 

Mihai Eminescu - E împărțită omenirea

... lor când vede, Căința văd urmând greșelii, Căci omul tot în tine crede. Al răului geniu arate-mi Un om din viță pământească, Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi Naintea ta să-ndreptățească; Căci buni și răi trăiesc în tine, Cuvântul tău e calea lor ­ De-a lor ... luptă. Asupra ta ei nu se-ntărât Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii, Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire ­ Minune-i pentru dânșii ...

 

George Coșbuc - De pe deal

... A răsărit dintr-un tufiș Și râde-acum mirată. —"Tu ești pe-aici? Eu te-am crezut Cu oile prin vale! De-aș fi știut că ești în deal, Mergeam pe altă cale!" Subțire-n trup și blândă-n grai, Și-n port așa isteață, Pe urma ei în ... ea! Dar știu și-aceasta bine, Că m-a cătat de mult prin văi Pierdută-așa cu gândul; Și dacă nu m-ar fi găsit, Umblat-ar fi de-a rândul Întreaga zi din deal în deal Ca cerbul după apă— Cu greu te scapi de-un lucru drag, Și prost ...

 

Alexei Mateevici - Cumătriile

Alexei Mateevici - Cumătriile Cumătriile de Alexei Mateevici În zorile vieții, ca și la apusul ei, sunt la românii țărani o seamă de obiceiuri și credințe, vrednice de luat aminte. În ceasul nașterii niște ființe nevăzute, numite ursitoarele, sunt de față și menesc copilului soarta vieții lui. De aceea, în cursul vieții, când sosește cineva la o primejdie de boală, îi fac bătrânele satului de ursită pe o frigare nouă; tot asemenea mai fac și fetelor de măritat, ca să le sosească ceasul mai curând. Când intră tatăl în casă, baba (moașa), pe a carei zbârcită față, deprinsă cu posomorât, se vede o rază de senin, îi sare înainte sprintenă, ca o copilă, și-i spune voioasă veste că are un băiețel sau o fetiță. Dacă noul-născut îi băiat, atunci baba se repede și-i smulge căciula din cap, vestindu-i prin aceasta, înainte de a-i spune vreo vorbă, că are un fecior, căruia-i trebuie astfel de lucruri. Tot asemenea face și cu alți bărbați ce se ivesc în casă. După ce s-au vestit în sat de naștere, încep a veni, una câte una, megieșele și prietenele lehuzei, aducându-i, ...

 

Constantin Negruzzi - Dervișul

... ciolane omenești, Ceasul ți s-a apropiat. Capul tău cel fârdelege în Ianina va cădea, Norodul pe care-l sfâșii, vesel, râzând, va vedea Mormântul ce ți s-a gătit. Și în iadul de a șaptea subt copaciul lui Seggin, Va sta ferecat în lanțuri ... și de chin Sufletul tău afurisit. Iar lângă tine un demon nericetat îți va citi Izvodul jărtvelor câte mânia ta omori, Și tu de vei vedea curat Urâte și sângerânde înainte-ți dănțuind Și înfruntându-ți păcatul și aminte-ți aducând De muncile care le ai dat. Acestea-i să le ...

 

Gheorghe Asachi - Caminul

Gheorghe Asachi - Caminul Caminul de Gheorghe Asachi Fabulă Pe când frigul domnea-afară, Vizitele merg și vin, Toată ziua, pănă-n sară, Focu-ardea în un cămin, [1] Dar salonul fiind mare, Era încă tot răcoare. Oaspeții, deci, boieri, dame, Bătrâni, tineri, fiice, mame, Să se încălzească vin Mai aproape de camin. Cel ce nu-ncape se-mpinge De-a-l pute macar atinge, Și caminul împreună Mai mulți curtezani ș-adună. Șoptituri, străine zise De la ii deș-auzise, De-nteres au de amor, Și de intrigi multe ori, El, discret [2] , da vorbei drum Pe-unde ieșea al său fum. Înmândrit caminul dar De-așa post de secretar, Și căldura, har străin, Socotind spirt de camin, Cu dispreț el tot privea Peste scauni, canape, Ca pojâjie de casă În ungherul ei rămasă. Dar a lui orbire ține Pănă primăvara vine. Cald fiind în orice loc, Nu se face-n camin foc; La ferestrile deschise Oaspeții se-ndesuise, Și caminu-acum răcit Se văzură părăsit. Atunci, târziu, înțălege Cele ce favorul drege, Că acii ce-l cungiura Focului se închina. Când vei pierde-un har străin, Vei păți c-acel camin! Note ^   Camin, franțuzește ...

 

Antim Ivireanul - Aceasta o am zis când m-am făcut mitropolit

... sufletesc, rugător cătră Dumnezeu pentru buna sănătatea și spăseniia dumneavoastră și a cinstitelor dumneavoastră case purtători de grijă la cĂ©le ce ar fi spre folosul mântuinții și să vă fiiu de mângâiare la scârbele robiei cei vavilonești a lumii aceștiia, ca Ieremiia norodului lui Dumnezeu și ... și fericitul Pavel, la 13 capete cătră ovrei: Fraților, plecați-vă povățuitorilor voștri și vă cuceriți lor, că ei priveghiiază pentru sufletele voastre cum ar fi să dea cuvânt ca cu bucurie aceasta să facă, iar nu suspinând, că nu iaste de folos voao aceasta. Și mă rog bunătății lui și ...

 

Ștefan Octavian Iosif - E mult de-atunci...

Ştefan Octavian Iosif - E mult de-atunci... E mult de-atunci... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E mult de-atunci... e mult, nepoate, Și ca prin vis le văd pe toate... Hei ! să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost nainte vremuri...   Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate ! Intrase sabie în țară... Zaveră... ciumă... jaf și pară ! S-au prăpădit ai mei cu toții, Și tot ce-aveam prădară hoții   Și turcul stăpînea în țară... Cum am scăpat și eu cu zile Nici aș putea să-ți spun, copile... Pesemne pronia cerească, Voind ca să mă pedepsească,   Mi-a dăruit pedeapsa-n zile... Că, uite, vremurile-acele De-au fost amarnice și grele, Dar inimi drepte, credincioase, Vin bun și cîntece frumoase   Erau pe vremurile-acele... Azi cat nedumerit, nepoate : Cum toate se schimbară, toate ! Din cîntece azi n-ai ce-alege, Nici vinul nu e vin în lege,   Nici inimi nu mai sunt,

 

Antioh Cantemir - Șerpele și matca de albine

Antioh Cantemir - Şerpele şi matca de albine Fabula II - Șerpele și matca de albine de Antioh Cantemir , traducere de Alecu Donici Otrăvitorul șerpe văzând pe-un teișor O matcă de albine, ca un lingușitor Începe să îi spuie: că este preafrumoasă, Că are multe daruri, că-i lumii prețioasă. Îi laudă puterea, așezământul blând, Cu care chibzuiește albinele la rând; Apoi folosul mare ce lumii se aduce Prin grele ostenele din fagurul cel dulce. Adăogând a zice: Tu foarte vrednic ești A ta împărăție că o învecinești; Dar îți lipsește arma acea de apărare, Cu care să-ți ții slava la orice întâmplare. Pre răi mai mult ațâță un bun decât un rău. Deci roagă să-ți dea ghimpe pre bunul Dumnezeu; Cruzia foarte prinde la fețe domnitoare. Albina la aceste cuvinte-nșelătoare Răspunde cu blândețe către acel viclean: — Nu-mi plac a tale sfaturi. Eu trebuință n-am De veninosul ghimpe, căci sunt încredințată, Că dușmani înăuntru nu pot avea vrodată; De cei pe dinafară copiii mă păzesc, Și eu prea mulțămită pre Dumnezeu slăvesc Că-n chipul meu arată cum trebuie să fie Un împărat pe lume: el răul să ...

 

Veronica Micle - Pe-al meu gând...

Veronica Micle - Pe-al meu gând... Pe-al meu gând... de Veronica Micle Pe-al meu gând să fiu în stare Eu cu lanțuri l-aș lega, Și de voie, de nevoie, Poate s-ar astâmpăra. Căci el fără de-a mea știre Pururea este pribeag, Iar de-l cât văd ca la tine A zburat iară cu drag. Și ce simt atuncia nu știu, Însă eu gândului meu De-aș putea aripi i-aș pune Să-l ajut în zborul

 

Dimitrie Anghel - Scînteia

... lăsase să recadă peste el un giulgiu de cenușă, privea cum fiecare se lumina acum cu focul lui, cum dornici de a mai vedea crestele luminate și transparența negrelor adîncuri făcute oglindă aprindeau pretutindeni incendii pe care nu aveau cu ce le hrăni. Și noapte s-a făcut ... s-au strîns ca o pleoapă în jurul unui ochi licăritor și apoi covîrșitoare și compacte s-au întins pretutindeni. Visătorul însă visa și nu vedea deznădejdea celor ce rămăseseră afară, așteptînd la poarta casei lui, făcută din întunerec, cu fărașurile în mînă. El visa ținîndu-și scînteia lui coperită sub ... e un văl ce poate să cadă peste toate gesturile lașe, cînd noaptea e o pată atît de ocrotitoare tuturor micimilor ! Să știi că poți fi un fluture de foc cu incandescente aripi, o fantastică ființă făcută dintr-o umbră de aur luminoasă, o ciudată ființă urzită din clare transparențe, un ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>