Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LUMEA

 Rezultatele 1481 - 1490 din aproximativ 2033 pentru LUMEA.

Iacob Negruzzi - Presimțire (Iacob Negruzzi)

... ale visurilor unde Văd sbucnind cu violență gemeri și oftări profunde- Dar zardarnic te vei plânge și vei geme în zadar Căci nimic, nimic în lume n-a să curme-al tău amar Și atunci în desperare, plecând fruntea spre pământ, Eu te văd gândind la mine și la ...

 

Iacob Negruzzi - Prigonire

... Iacob Negruzzi - Prigonire Prigonire de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Prigonire 'nverșunată Ah! ca mine niciodată Om pe lume n-a simțit De-un chip mândru și iubit De m'afund în cugetare Înainte îmi apare — Nesfârșit îl văd în gând ...

 

Iacob Negruzzi - Prolog

Iacob Negruzzi - Prolog Prolog de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 6:17 →→ azi noapte sfârșitul lumii a-nceput cu biserica prăbușindu-se cerul s-a-ntunecat brusc și cutremurele nu mai conteneau cu huruitul lor asurzitor mi-am făcut bagajele cu răbdare mi-am împachetat cărțile toate mi-am ascuns pisicile în rucsac apoi m-am așezat în genunchi și-am început să râd ca un dement rămăsesem de unul singur eu care iubeam singurătatea într-o jumătate de cameră cu o jumătate de lumânare aprinsă pe jumătate ceasul se oprise la jumătate pe o jumătate de șifonier (jumătatea mea

 

Iacob Negruzzi - Sonet (Iacob Negruzzi)

Iacob Negruzzi - Sonet (Iacob Negruzzi) Sonet de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție În somn grădina pare cufundată N'auzi pe ramuri nici o păsărică, Încet din flori parfumul se ridică Și al meu suflet dulce îl îmbată. Și gândul meu se 'ntoarce 'n vremi trecute Imagini vechi nainte-mi se arată Atât de vii precum au fost odată Și ce credeam din minte-mi dispărute. Văd oare dulci și seri încântătoare Văd zile negre, chin și desperare Și printre ele-un chip de mândrie Zâmbesc acestor visuri de juneță Ș'apoi m'afund cu 'ncetul în tristeță Gândind l'a lumii

 

Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)

Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu) Adevărul de Iancu Văcărescu VI     Nimic nu e nou,     Nimica neștiut     Din cîte arăt vouă :     Lumina nouă nu e,     Dar ea desființează     Grămada-ntunecimei.     Cercarea am pornit-o,     V-am dat făgăduială ;     Dar n-alerg să vă-mbăt.     Precum fac demagoghii,     Ce, îmbătați de fumul     Atotputerniciei,     Umblă ș-înșală lumea     Cu jertfe, mîglisire     Sub fățăria     Blîndeței, omeniei     Și facerii de bine,     Cît izbutesc d-ajunge     Aleși să stăpînească ;     Îndată dau de față     Cumplita tiranie,     Cheamă pre înțeleșii     Ministri să slujească.     A lor deșertăciune.     Adun, ascund comori     Din biruri înfocate,     În sfaturi tot greșite,     Mii izvodiri fac nouă ;     Vor să dezgroape morții,     Cînd nu le mai ajunge     A viilor avere.     În lupta desfrînării     Iubirii de domnire,     Se-nșală între dînșii,     Se rod în vicleșuguri,     Se luptă să apese     Strigarea pătimirii !     Stau pînă cînd vîlvoarea     Odată-i prididește ;     Atunci tiranul vina     Descarcă pre ministri,     Ministrii pe tiran ;     Cuvinte de-ndreptare     De joc, de rîsul lumei !     Întărîtînd norodul     Pînă cînd se deșteaptă,     Și cere socoteală,     Și răzbunare cere,     Groaznică-n sfîrșit vine,     Nu de la cer pedeapsa,     Ci de la harnici oameni :     Oameni ce s-înțeleg     Ca dumnezeii vieții !     Vrednici de închinare,     Dar prea ...

 

Iancu Văcărescu - Buna vestire

... nobili a fi din fire. Iubiți mărirea de români, cinstiți acest sfânt nume, Și a-l cinsti îndatorați prin fapte mari pre lume, De neamuri câte sunt greșeli vedeți în istorie, De nedreptate vă feriți, de lene, de mândrie, Pravili temeinice clădiți, fiți Bruți spre a le ...

 

Iancu Văcărescu - Stanțe la List

Iancu Văcărescu - Stanţe la List Stanțe la List de Iancu Văcărescu I     Cum va-ndrăzni poetu     Să cerce să te cînte,     Ș-a-ți nemeri portretu     Văpsele să frămînte ? II     Cînd însuți ți-ești cîntarea,     Zugravu și sculptoru,     În inimi sapi mirarea     Și lauda-ți și-amoru ? III     Dar lumea ce te știe     Mult să se-nveselească !     Talentu-ți se descrie     Prin limba românească : IV     Acum l-a ei rostire     Dă adevăru biru ;     Prin a virtute-ți fire,     Tu list, cînți cu claviru V     Tu cînți ca melodia     De glas, susur, murmură,     Tu cînți ca armonia     De stele, de natură. VI     Tu cînți și ca lumina,     Ca fulgeru, ca tunet ;     Cînți d-aure, zefiri lina     Suflare și răsunet. VII     Tu cînți ca libertatea     În inimi împilate ;     C-amoru, ca dreptatea     Cînți ; răni sînt alinate. VIII     Tot tonu-ți din simțire     Românul nu-și mai scoate ;     A ta întipărire     El a uita nu poate. IX     Adu-ți și tu aminte.     Oriund-ei fi ferice,     D-aceste dragi cuvinte,     Ce dragostea-i îți

 

Ienăchiță Văcărescu - Zilele ce oi fi viu

... Iscusit aș trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată, păn' nu merg pe lume-ailaltă, Măcar pe scurt să-ți vorbesc, să vezi cum mă chinuiesc? Oftările-mi sărcinează pieptul, viața-mi scurtează, Răpaus, viaț-oi avea numai Stixul ...

 

Ioan Cantacuzino - Cîntec bețivesc

Ioan Cantacuzino - Cîntec beţivesc Cîntec bețivesc de Ioan Cantacuzino Informații despre această ediție     Nimic nu-i ca vinu[ l ]     El ne dă hodinu[ l ]     Lumea sfîrșit n-are,     Cînd golim pahare     Cli, cli, cli, cli, cli.     Mîhnirea n-o vedem,     Cînd cîntăm și mult bem,     Nici frica ne-adapă,     Că-n vin pic nu-i apă.     Suge, măi fîrtate,     Cît ai sănătate,     Că nu știm prea bine     D-om fi vii și mîine     Cli, cli, cli, cli,

 

Ioan Cantacuzino - Răsuflare

... Ioan Cantacuzino - Răsuflare Răsuflare de Ioan Cantacuzino Informații despre această ediție     Ver ce neam ce-n lume vie     Are îndemn la stihurghie,     Și sălbatec încă cîntă,     Firea însă lui cuvîntă.     Iar noroade pricepute     Au fățat cu multe cute.     Chibzuirea lor ce-naltă ...

 

Ioan I. Ciorănescu - Ades mi-aduc aminte

Ioan I. Ciorănescu - Ades mi-aduc aminte Ades mi-aduc aminte de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție     Ades mi-aduc aminte, iubito, că stăteam     În cețele gălbui de toamnă, în odaie     Să despletesc reci chipuri pe aburitul geam     Din linii frânte, fine ca firele de paie.     Acuma, când trecutul l-aud ca un refren     Și-n gânduri mi se-nfige ca-ntr-un oștean o schije,     Figura ta, iubito, o văd ca pe-un desen     Ce-l însemnai odată copil, cu sârg și grije.     Cum aș privi în lumea de-afară liniștit     Prin chipu-ți cu reflexe de solzi ușori de mică !     Dar geamul iar se face în minte-mi aburit     Și nu mai văd nimica, și nu mai știu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>