Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DIN ACESTA

 Rezultatele 1481 - 1490 din aproximativ 1822 pentru DIN ACESTA.

Anton Pann - Însoțirea

... viețuiesc. Nu pot ei cînd să desparte Să petreacă mulțămiți, Și o parte ș-altă parte Ummlu și șed mîhniți. Nimic nu-i mai veselește Din cîte sînt pre pămînt, Lumea toată le negrește Amîndoi dacă nu sînt. Inima lor ia plăcere Ochi în ochi cînd să privesc, Atuncea simt mîngîiere ...

 

Mihai Eminescu - Antropomorfism

... cată fire de-orz și coji de jimblă. Dară cine să admire a ei nuri și tinereță? Boul chior, ce vede numai jumeta din a lui paie? Ah! în inima-i fecioară simte-o tainică văpaie Pentru cucurigul dulce din cântări de dimineață. Pierde gustul de mâncare, scormolește, de ți-i milă, În pământ ca să găsească chipul cel dorit într-una, Sau se primblă ... privire Galișă poate să prindă pe pașaua ce-și alese. Ș-astfel ea făcând la planuri se-nvârtește prin ogradă Și trezește-n bucuria-i, din gândire somnoroasă, Pe-un clapon, mâhnit călugăr, cu-arătare pântecoasă, Fără creasta de mândrie, fără glas și fără coadă. Și făcând un paa! angelic, îl ... s-ucidă; El iubește ­ ea socoate cum portița să-i deschidă, Dar rușinea-i virginală de la scopu-i o abate. ,,Nu, nu! Ca din întâmplare, ca dincolo rătăcită, Să mă afle cumva noaptea și să-mi caute chichiță." Și când luna împle noaptea, trist, ea urcă o căpiță, Sare ... dulce ca și miros de garofă. Și ca-n vechile tragedii el răspunde-n antistrofă: ­ Tu ești Venus în poiată, ochii tăi cerești lumine. ...

 

Mihai Eminescu - Rugăciunea unui dac

... Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi Au cine-i zeul cărui plecăm a ... căpătâi. Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pân' ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Că chinul și durerea simțirea-mi a ...

 

Cincinat Pavelescu - Dnei N. Titulescu

... Cincinat Pavelescu - Dnei N. Titulescu Dnei N. Titulescu de Cincinat Pavelescu care m-a rugat să-i aduc de la Paris o poșetă din piele de șarpe În punga făurită din

 

Gheorghe Asachi - Învățătorul și urmașii săi

... gre! Altul șede peste-o piatră Cugetând la a sa vatră, Unul pe iarbă s-întinde, Altul gustă a lui merinde, Din drum alții se abat, Însă Domnu-i neschimbat; În tunericul pământ Nici le zice vrun cuvânt Apoi când s-a luminat, Fața sa ...

 

Ion Luca Caragiale - Iarăși promisia D-lui Fleava

... cât de naivi au fost aceia cari le-au acordat oarecare încredere. În adevăr, ni se spune că ministrul de interne ar fi dat afară din serviciu pe un vechiu rândaș al d-sale, sub ridicolul și meschinul pretext că acel nenorocit, bănuit de a avea principii conservatoare, ar ...

 

Mihai Eminescu - Adio (Eminescu)

... pasă Că cea mai dulce-ntre femei                               Mă lasă. Căci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele, Să mă îmbăt și de scântei                               Din stele, Când degerând atâtea dăți, Eu mă uitam prin ramuri Și așteptam să te arăți                               La geamuri. O, cât eram de fericit Să mergem împreună ... Sub acel farmec liniștit                               De lună! Și când în taină mă rugam Ca noaptea-n loc să steie, În veci alături să te am,                               Femeie! Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc                               Aminte. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi ...

 

Ion Luca Caragiale - Gheorghe Baronzi

... Ion Luca Caragiale - Gheorghe Baronzi Gheorghe Baronzi de Ion Luca Caragiale Alaltăieri a încetat din viață, în etate de 83 de ani, Gheorghe Baronzi, cunoscutul veteran al literelor române. În lunga lui carieră, publicist neobosit, a scris de ...

 

Vasile Alecsandri - Muntele de foc

... Vasile Alecsandri - Muntele de foc Muntele de foc [1] de Vasile Alecsandri Legendă din Munții Apenini Pe cei munți pustii, sălbatici, Din Lombardo-Veneție, Unde noaptea în orgie S-adun demonii lunatici, Hoți de moarte doisprezece Stau în rond sub vântul rece Care șuieră și trece! Focul ... răsunet Printre văi adânci se-ntinde. Hoții râd cu voie bună. Șeful lor, purtând cunună, Cântă astfel în furtună: Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează Și mă-mbată, mă turbează, Ca sângele roș pe taur. Toarnă, drege tot aice, Și când eu destul voi zice, Pe-al ... și Filigare, aproape de satul Petra Mala, există un fenomen vulcanic foarte curios de observat. Pe suprafața vârfului unui deal, numit Munte de foc, ies din pământ nenumărate limbi de foc care ard necontenit, răspândind noaptea lumini fantastice pe stâncile și pădurile de pe împrejiur (vezi în Salba literară articolul intitulat ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Copilașii

... mare tot aude Și cu-aceste gânduri crude — ,,Împărate, zise ea, Dacă mâine n-ăi tăia Cei doi brazi ce fruntea-nclină Pe fereastra din grădină, Casa ta voi părăsi Și-n deșerturi voi fugi." Doamna zice și pe loc Brădiorii cad în foc; Dar prin iarba cea-nflorită Și ... mărgăritărele S-au schimbat în lăcrimele. Împăratu-a cunoscut Copilașii ce-au pierdut, P-a lor maică doritoare El o scoate din

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie

... de lumină sub roșu-oranisc, S-oprește, o clipă, pe verdele pisc, Privindu-și orașul în roza idilă... S-oprește, o clipă, pe verdele pisc... Din ochiul său mare o lacrimă pică, Pe când, de sub dealuri, al soarelui disc În gloria-i de-aur încet se ridică...     Și lacrima, clară ... curg. Și tot nu s-arată năluca sublimă... Și apa, în foale, descrește mereu... Când calul, când omul, s-abate victimă, Iar mersul se face din greu și mai greu... Cu trei și cu patru, mor toți plini de zile, Dragi tineri, cai ageri, și mândre cămile. Și tot nu s ... aruncă pe leșuri cu ciocuri deschise, Cămile, cai, oameni, cad, pier, se răresc... Doar negrele paseri mereu se-nmulțesc Și tot nu s-arată cetatea din vise. Cetatea din vise departe e încă, Și vine și ziua cumplită când el, Rămas din toți singur, sub cer de oțel, Pe minte își simte o noapte adâncă... Când setea, când foamea, — grozave la fel, Pe piept, ori pe ... Cu pasuri ce-n fundul de zări o răpesc, Și albele ziduri, lucesc, — strălucesc! Ca gândul aleargă spre alba nălucă, Spre poamele de-aur

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>