Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE��IN

 Rezultatele 1471 - 1480 din aproximativ 3997 pentru PE��IN.

Grigore Alexandrescu - Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion

... Grigore Alexandrescu - Răzbunarea şoarecilor sau moartea lui Sion Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion de Grigore Alexandrescu Pe Dealul Mitropoliei, În Arhiva României, Unde statul grămădește Tot ce nu-i mai trebuiește, Unde s-află aruncate Secături nenumărate, Hârtii, condici osândite, Judecăți nenorocite ... cuiburi din vechime Numeroasă șoricime, Seminție roditoare Și de literi rozătoare; Șeful ei, un ghiscan mare, În dosare locuiește, Nume de Rozon el are Și pe polițe domnește: El e strănepot de frate Lui Raton, care odată Trăia de zgomot departe, Într-o cameră privată. Într-o zi ­ nu, era ... vrednic cu nedrept a câștigat: Mergeți dar și-n astă noapte picerile vă gătiți, Și când s-o ivi de ziuă cu toții pe drum să fiți. Ca prin marș repede, grabnic, la Moldova să-l călcăm, Cine sunt șoarecii noștri și Rozon să-i arătăm. De veți găsi ... un țipăt îngrozitor: Țârcovnicii cu lungi plete alerg întru ajutor; Departamentul Credinței, la care fu mădular, Cu toți darabanii vine... însă târziu, și-n zadar: Pe patul lui de odihnă Sion zăcea sângerat, Ca un cașcaval de Parma pe ...

 

Grigore Alexandrescu - Ursul și lupul

... omenească, Statornicie vecinică n-are: Toate supuse sînt la schimbare!    Din mînă-n mînă sceptrul se plimbă. Cel de ieri mare astăzi e mic; Leu pe urs bate, urs pe leu schimbă, Dintr-o întîmplare prea de nimic.    De curînd ursu pe leu schimbase, Și pe domnescul tron înălțat, Cîrma în labe tare-o luase, Și cu verzi tufe sta-ncoronat.    Dator eu însă sînt a vă spune Că ... miei.    Într-o frumoasă precuvîntare, Îi dovedește c-ar fi avînd Niște hrisoave arătătoare Ce-au făcut urșii, zău nu știu cînd.    C-aste hrisoave, pe piei de oaie Scrise cu apă, spun lămurit Cum au mers urșii la o bătaie, Și cîte mure ei au jertfit.    Cu plecăciune apoi i ... lor prieten toți l-au lăsat.    Taurii numai, ce niciodată A-i fi prieteni nu s-au jurat, Peste cinci sute veniră-ndată, Pe crai și țară ei au scăpat.    Prea cu lesnire omul se-nșală! Dar foarte mare face greșală Cine la vorbe dă crezămînt. Faptele numai ne ...

 

Heinrich Heine - Vedenia

... pomenesc într-o grădină Fantastică, de farmec plină, Cu multe flori în multe fețe, Neasemănate-n frumusețe... Îmi ciripesc atîtea neamuri De paseri mici, săltînd pe ramuri; Măreț se-ngînă zorile, Stropind cu aur florile. Mă-mbată mîndre buruiene, Adie vînturile-alene... Umblam și nu știam anume De-s pe pămînt ori pe-altă lume. La mijloc sta o minunată Fîntînă-n marmură curată ; Alăturea, o fată dalbă Clătea mereu o pînză albă... Obraji duioși ; în ochi â ... pînza mea de in ! Spre dînsa pașii-mi abătui Și-ntreb : — O, n-ai putea să-mi spui, Minune de copilă dalbă, Pe seama cui speli pînza albă ?... Ea repede-mi șoptește : — Iat-o Cămașa morții ți-am spălat-o !... Și cum grăi, cum ai clipi, Ca ... topi. Părăgini, veștede cîmpii S-aștern în jur pustii, pustii... Eu nu pricep cum s-a făcut : Stam aiurit, cătam pierdut... Pornesc încet pe calea lungă : Departe văd o albă dungă... Alerg spre ea, alerg — și, iată ! Dau iar de preafrumoasa fată. Cum o zăresc, mă prinde-nghețul ...

 

Ion Creangă - Păcală

... — Ei! cum să nu-l știi; e satul nostru, și eu de acolo vin. — Nu așa, măi prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui moșie este și cum îi botezat? — Doamne! da' nu știi că moșiile sunt boierești și asta-i a cuconului ... cu apă, cum îi scrie lui în cărți. Negustorul, privindu-l lung, zise în sine: Mă!... aista-i chiar Pâcală. — Dar cum te cheamă pe tine? — Iaca!... ce mă întreabă. Mă cheamă ca pe oricare: vină-ncoace, ori vin-aici! Negustorul începu a-și face cruce ca de naiba și iar îl întrebă: — Dar cu chemarea ... eu: iei banița ori dimerlia și pui în ea pân-o umpli cu vârf, apoi cu coada lopeții o razi ș-o torni în sac, pe urmă iarăși o umpli și tot asemine faci. — Eu nu te-ntreb asta, om fără cap ce ești! — Dar ce fel mă-ntrebi ... ajungi cu mâna la umărul său. — Bre!... proastă lighioaie mai ești! Nu te-ntreb așa. — Dar cum? zise Pâcală. — Eu îți zic: pe ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Dulcamara

... O, mare virtute-a leacului meu! Părul negrește, Pielea albește Și rumenește!... Dinții... -ntărește. Dă și avere, Oricât ai cere, Chiverniseală Fără tocmeală; Pe șarlatanul Face om mare, Pe calpuzanul -- Om de onoare, Pe ucigașul -- Diregător, Pe fur de frunte -- Judecător. Pe sceleratul Reîntregește, Pe cotoroanța Întinerește!... Glorie mare Leacului meu!!! Cum bei, îți ia cu mâna, Căci el este fântâna, Sorgintea tinereții, Sorgintea frumuseții, Mehenghiul de candoare, Patentă de ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Muștele și albinele

... pân' la mie, Că se trag din carne vie Și că tabăra le-e leagăn Și botezul lor în sânge, Că-ntrețin și bărbăția Supărând pe cel ce linge, Căci ele ciupesc eroii Și-i deșteaptă la rezbel Și-i invită la măcel; Ele-mpung și-ndeamnă boii La cărat, la ... însă , fără poate , Musca este coconeață, Că se pune poponeață Peste tot ce-a viețuit, Peste tot ce s-a mâncat, Pe orice s-a cheltuit Și-n colibă, și-n palat. Prin deci dar argumentau Și așa învederau: Cum că mierea, din dreptate, E ... Și prin câte alea toate. Și zbierau la lumea-ntreagă Ca să judece, s-aleagă, Nimănui nu mai da pas, Zbârnâiau Și se puneau Avocaților pe nas. Timpul muștelor venise Ca și timpul la ciocoi, Căci natura se stârpise, Producea tot la muscoi. Și era-n dispreț laboarea, Artele, știința,-ardoarea ... zburau și zbârnâiau, Se-ndesau, se repezeau, Unul p-altul se-njurau; Și la luptă când erau, Piept la piept nu cutezau, Ci dau tot pe dinapoi, După legile mai noi. Și în mierea ce furau, Acolo se și-necau. Iar albinele tăcute, Ca oricare muncitor, Erau toate prevăzute Dinapoi cu ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Odă la pavilionul grecesc

... nației grecești Norod războinic, fii ai libertății! A ta credință ș-a ta statornicie Și-nalț-a lor colore pe pavilionul tău. Crucea întraripată p-a vânturilor aripi Prin mii și mii de glasuri zboară într-a ei slavă. Pavilion fericite ... Vivat! o însoțește. Scoală-te, Doamne, scoală-te, împărate! Trăiască numele tău, trăiască mântuirea! Trăiască mântuirea, mântuirea cea sfântă Evangheliei tale care-ai binevestit-o! * * Pe când a ta credință născândă și fecioară Prin duhul mângâierii în lume se vestea Și pieptu-umplea de flăcări, iar inimi de nădejde ... crucea-n frunte disprețuiesc și chinuri, Și foc, și însăși moartea, ca să surpe puterea Celui în desfrânare ticălos al ei tată. Un râs grozav pe buza-i cochet se rătăcește, Un foc de răzbunare din ochii-i scânteiază Dar, fără nici o urmă d-epresie fatală, Dodată a ei ... tine preursită. Nu cu de fier toiege, ci cu-nsăși a ta lege Fă-ne ca să ne paștem sub umbra crucii tale. Pe dâns-a ridicat-o norodul ce cânt astăzi, Și chiar după povața-ți iată-l în mântuire. Fă-l, Stăpâne, de pildă la ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Serafimul și heruvimul

... ți mi-e faț-oriunde, în preajma mea el zboară Din soare se repede, din lună strălucește, După pământ se nalță, din ceruri se coboară. Pe la fântâni m-așteaptă, cu unda se răsfrânge, Cu frunza îmi șoptește, cu zefirul suspină, Cu valea îmi răspunde, cu patima mea plânge, Cu dealul ... în noapte, la umbră și în rază Nu e nălucă,-mi spune, mă mângâie oriunde. Durerea mi-o adoarme, lacrima el mi-o șterge, Și pe pământ, și-n ceruri nădejdea mi-o arată. Cu glasul conștiinței el înainte-mi merge, Blând, dulce, vesel; ș-aspru nu l-am văzut vrodată ... uraște, Tremură l-a ta ivire Și-n adâncul ei se naște O fioroasă cinstire, Un foc arzător, ceresc! Eu văz în tine pe-mplinitorul Acelei drepte urgii cerești, Eu văz în tine pe păzitorul Vechii răstriște cei strămoșești. Astfel al lumii bătrânul Tată Din pomul vieții c-a cutezat, L-a fericirii poartă-ncuiată ... cu groază te privesc. Când marea se răscoală, volbură-ntărâtată, Când undele-i muginde se nalță spumegând, Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată Pe ...

 

Ion Luca Caragiale - "Spitalul amorului". O prefață

... a lui Alecsandri ne-a spus așa de bine cum se făceau ziafeturile și curtea în vremea veche și ce rol important jucau pe atunci glasul și cobza lui: societatea înaltă de atunci, negustorimea și poporul se nebuneau după lăutari, cari le cântau de la naștere și până la ... de ahturi. În mijlocul acelei mode stupide, acelui curent de erotism trivial, de sentimentalism grețos și de galanterie ridiculă, cari au târât și mânjit chiar pe mulți oameni de spirit și de adevărat talent, Anton Pann, vestitul nostru poet popular, a publicat, pe lângă atâtea admirabile lucrări originale și traduceri, și o colecție de cântece și poezii la modă pe acea vreme. Minunatul poet și povestitor, care era în același timp un excelent cântăreț și cunoscător al Psaltichiei, publică acea colecție însoțind fiecare bucată cu ... unde se inspiră el a găsi acest titlu? Să-l lăsăm să ne-o spună el însuși în următoarele spirituale rânduri de critică, pe

 

Ion Luca Caragiale - În ajunul crizei

... sa, să fi ascultat glasul care-i striga să nu ne ducă 'n răsboiu și în prăpăstioasele lui consecuențe. Strâns d'aproape de presiunea diplomației, pe lângă care s'a condus din capul locului într'un chip cu totul fals, iar pe de altă parte în fața unei Camere de revizuire, nestrămutată în hotărîrea ei d'a nu ceda la aceea ce ni se cere ... multă abnegație, mult devotament patriotic pentru a lua asupră-și, fără beneficiu de inventariu, moștenirea ministerială a d-lui Brătianu. De pe acuma, foaia ministerială radicală începe a pregăti tărâmul opoziției de stradă și de cafenele. Țara, zice numita foaie, va vedea și va fi ... de gașcă. Buna credință și modestia caracteristice ale patrioților subliniați din ulița Doamnei ! Nu ne mirăm de loc; ceva mai mult, pare că-l vedem pe Românul apărând, cu ocazia căderii d-lui Brătianu, în chenar negru cu un articol jalnic, intitulat Necrologul Patriei. Nouii miniștri, odată cu depunerea jurământului, vor ... cari, grație unor împrejurări internaționale, s'au cocoțat la cârma țării spre a ne duce unde ne aflăm azi. Cestiunea israelită ne stă ...

 

Ion Luca Caragiale - Arendașul român

... măi Ioane, așa? — Păi?... eu știu că le-am făcut. — În doi ani de când sunt aici, numai tu nu te-ai dat pe brazdă, așa? — Păi, cocoane, am casă grea... — Apoi eu n-am casă grea, măi Ioane? Vezi bine, patru copii aci, două fete la ... partizani, pierde și el funcția și... are familie grea. Deci, recomandă subprefectului plângerea țăranului. Și subprefectul, având de regulat oarecare interese private cu arendașul, trimite pe țăran acasă, spunându-i că-l ajunge pe drum. Și-l ajunge în adevăr și-l și lasă. Sosind în comună, trage firește la arendaș. Mănâncă, bea bine, doarme un ceas, două, vine ... cu hârtia la cercetare. Îndată ce țăranul se ivește, arendașul, roșu de furie, începe să-i strige: — Opincarule, mămăligarule, țopârlanule, să mă dai tu pe mine în vileag?!... Se apropie încet de el și începe să-i care la pumni în cap. Subprefectul zice cu blândețe: — Cocoane Arghir, cocoane ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>