Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��I
Rezultatele 1471 - 1480 din aproximativ 2247 pentru DE��I.
Gheorghe Asachi - Cântecul unui giune român din Anovlahia
... Gheorghe Asachi - Cântecul unui giune român din Anovlahia Cântecul unui giune român din Anovlahia de Gheorghe Asachi Nu-n politie, ci la sat, Care-i zic la noi Vlahor, De români împoporat, M-a cuprins duios amor, Fiica unei văduvi bune, Între fete chiar minune! Zis-am: Mamă, o dulce stea Luminează-n ... A românului soție. Ah, nu știți în ochi, în față Câtă grație și frum˘seață! A ei buze erau scrise Chiar cu roș de trandafir, Sărutarea ei văpsise Ș-a mea buză de profir. În trei râuri limpegioare Spalai roșul buzei mele, Însă unde roșioare A văpsit râuri trustrele, Roș văpsis-a mărei prund ...
Grigore Alexandrescu - Încă o zi
... Grigore Alexandrescu - Încă o zi Încă o zi de Grigore Alexandrescu Încă o zi cu tine, o zi de fericire, În dulcile extazuri ce simt, când te privesc: Încă un ceas... un zâmbet... Adânca mea iubire Izvoarele nădejdii mai mult nu o hrănesc. Și ... pierdut: Din ceața veșniciei, stea blândă, luminoasă, Te văz lucind departe, departe în trecut: Și tot ce e-n natrură, obiecte și ființe, PanĂ³rama de umbre, se-ntunec, se strecor; Iluzia mă lasă: ... și artă și silințe Sunt stăvile zadarnici l-al sufletului zbor? Aș vrea numai, blând înger, ca ... rodul ce eu am semănat? Apoi dac-al tău suflet l-am bănuit vreodată, Dacă nemulțumirea-mi adesea te-a mâhnit, E vremea de iertare: ...vecia nempăcată Mă cheamă... cerul iartă acelor ce-au iubit. De ce să plâng viața? în trista-i prelungire Ar fi văzut ea poate amoru-ți apuind: Minciuna, calomnia dau tainică izbire, Lumina, adevărul în inimi înnegrind. Dar când ia însăși moartea a ...
Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei
... Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei Apa Bârsei de Dimitrie Bolintineanu Ca un fluviu d-aur, splendidă lumină, Peste patru taberi, varsă luna plină. Turcii și tătarii somnului se dau; Ungurii, la mese, grijile ... Armele răsună; Tremură pământul... Muntele detună, Soarele pălește... Apele roșesc... Păsările-n aer zborul lor opresc. Omul se îmbată d-omenescul sânge... Muma către sânu-i copilașul strânge. Ungurii rezistă furiei cei vii, Dar cum în suflarea negrei vijelii Arborii rezistă, câteva minute, Apoi își sfărâmă crăcile bătute, Astfel stau maghiarii ... cu plânsul celui ce se stinge, Astfel cum bacanta, l-al plăcerii loc, Vine despletită și cu ochii-n foc, Și cu voluptate, și nesăturată, De plăceri sălbateci și de vin se-mbată. Secheli s-abate. Zilele-i se curmă, Patru mii de
Mihai Eminescu - Ce s-alegea de noi, a mea nebună...
... Mihai Eminescu - Ce s-alegea de noi, a mea nebună... Ce s-alegea de noi, a mea nebună... de Mihai Eminescu Ce s-alegea de noi, a mea nebună, De ne-ntâlneam demult cu-așa iubire? Sau nebuneam mai mult încă-mpreună, Sau eu muream de-atâta fericire. Viața mea cea strălucită De ochii tăi cei de copil Era cu zgomot și-nflorită Precum e luna lui april. Și-n astă înflorire zgomotoasă Noi ne-am fi fost atât ... atât de dragi... Cu toane multe, tu, ca o crăiasă, Iar eu  de tine lacom  ca un pagi. Acum ca-n toamna cea târzie Un istovit și trist izvor, Asupra-i frunzele pustie A noastre visuri cad și mor. Și de nimica astăzi nu-mi mai pasă, Nu cer nimic din lume, nici aștept. Mă mir de ce cu strângeri dureroase Sărmana inimă mai bate-n piept. În văduvire și eclipsă, Eu anii mei îi risipesc, Simțind în suflet pururi lipsă De ...
Mihai Eminescu - Colinde, colinde!
... Mihai Eminescu - Colinde, colinde! Colinde, colinde! de Mihai Eminescu Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheața se-ntinde Asemeni oglinzilor Și tremură brazii Mișcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele. Se bucur' copiii, Copiii și fetele, De dragul Mariei Își piaptănă pletele, De
Mihai Eminescu - Colinde, colinde
... Mihai Eminescu - Colinde, colinde Colinde, colinde! de Mihai Eminescu Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheața se-ntinde Asemeni oglinzilor Și tremură brazii Mișcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele. Se bucur' copiii, Copiii și fetele, De dragul Mariei Își piaptănă pletele, De
Vasile Alecsandri - Dorul (Alecsandri, 3)
... Vasile Alecsandri - Dorul (Alecsandri, 3) Dorul de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri Vine dorul despre seară, Despre zori el vine iară Și-mi grăiește și mă-ntreabă De ce sunt cu fața slabă? Eu zic dorului cu jale C-am iubit fără de cale, Eu zic dorului plângând C-am iubit fără de rând. Dorul râde și se duce, Bate-mi-l-ar sfânta cruce. De-ar fi dorul vânzător Și badea cumpărător, Eu pe dorul vinde-i-aș, Pe badea cumpăra-l-aș, Ca să-mi fie de-ajutor Să mă apere de
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești
... rec iaste, precum și mie acum să întâmplă a veni, vrând, cum am pomenit mai sus, a istori ale țării, ce-i zicem noi astăzi: rumânești. Cu greu, zic, foarte-mi iaste, de vrĂ©me ce nu aflu eu pănă acum, măcar cât am ostenit, cât am cercat, cât am întrebat și de știuți și de bătrâni domiriți și înțelepți și în tot chipul m-am trudit și pentr-alte părți și cu cheltuială am nevoit, ca doar aș fi aflat ... Și trebuie să știm ca pre cei buni și vrednici, carii vor fi fost bune faptele lor, să le pomenim bine, și pre ei să-i lăudăm. Iar pre cei răi și făcători de rău, să-i blestemăm și să-i ocărâm aceea parte alegându-și în lume, cât au trăit, ca să-i rămâie. AcĂ©stea dară și ca acĂ©stea lăsându-le, că cine a le scrie n-au fost, nici alții au purtat grijă ... ște lucrurile. Ci puțin folos și acĂ©lea mi-au dat, pentru că risipit și foarte pe scurt zic și fără cap povestesc și numai de un lucru vorbescu, adecăte au de cela cui să dă, au
... fără stele, Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturând, Și prin ele crunt deodată O fantasmă se arată, Se arată blestemând. Călător nenorocite, Fugi de-acele căi pocite De ți-e calul de bun soi, Că-n mormântul fără pace Și sub cruce-acolo zace, Zace singur un strigoi! * Într-o noapte-ntunecată Dulce șoaptă-namorată Prin văzduh ... vale, Ce, cuprinse-n dulce jale, Amor vecinic își jura. Iar pe-o culme-n depărtare Se vedea mișcând la zare Un cal alb, copil de vânt; Coamele-i erau zburlite, Ș-a lui sprintene copite Săpau urme pe pământ. Nu te duce, nu, bădiță! (Zicea blânda copiliță Cu ochi plânși, cu ... a răspuns; Ci, strângând-o cu-nfocare, După-o dulce sărutare, Repede s-a depărtat Și, sărind cu veselie Pe-al său cal de voinicie, În văzduh s-a afundat. * Cine-aleargă pe câmpie Ca un duh de vijelie Într-al nopții negru sân? Cine fuge, cine trece Pe la ceasul doisprezece?... Un cal alb, cu-al său stăpân! Vântul bate, vâjâiește, Falnic ... iată, iată Că lucesc pe câmp deodată Mii ...
Ion Luca Caragiale - Smărăndița
... s-o guste. Subțirică de se-ncovoia ca o nuia de corn verde, când o fluieri în vânt cu putere, și răsărită ca o ramură de garoafă bătută, căreia stă să i se deschiză-n vârf bobocelul ascuns, care de-abia așteaptă să-i plesnească gogoașa ca să te îmbete cu mirosul său din destul, arătându-și vesel frunzulițele catifelate și crețe ca o horboțică de borangic subțire de poți să-l spargi cu limba. Așa era copila Ilinchii, a Ilinchii, o gospodină bătrână, cinstită, harnică, vioaie, cuminte, neobosită și neodihnită, care ... se deșteaptă cântând cu glasul ei de zână îi stă împrejur și-i luminează zilele ei veștejite și ofilite, care seara adoarme ca un copil de țâță pe prispa de pământ în poala mămuchii sub mângâierile mâinilor ei bătrâne, fără să poată afla vreodată cum s-a isprăvit basmul ce-i povestește mămuca — cine a biruit: Făt-Frumos ori Zmeul? și a putut Făt-frumos să deschiză lacătul de aur și de diamant al palatului de cleștar cu iarba fiarelor, pe care
Gheorghe Asachi - Restaurarea școalelor naționale în Moldova
... Gheorghe Asachi - Restaurarea şcoalelor naţionale în Moldova Restaurarea școalelor naționale în Moldova de Gheorghe Asachi la 1828 Epitropiei învățăturilor publice Imitat EDUCAȚIE Copăceii încă tineri, ce de tot s-a părăsit La voință și-ntâmplare în salbatica pădure, Mai nainte de a crește, vor să piară nesmintit De a fiarelor calcare sau de barbară secure, Zăcând pedecă în codru dărâmate pe pământ. Dacă însă îngrijerea, cu o mână îndurată, Îndrepta-v-ar a lor viță, atunci ... Sau, format vas de resbele, cu străinii s-ar lupta, Fulgerând pe luciul mărei ca un nour ce detună. Se asamănă și fiii cu copacii de pe plai, Fii ce cresc în rătăcire și răpun în răutate, Și-n loc moartea să le plângem, suspinăm de a lor trai, Ce-i spre dauna și rușinea familiei întristate! Dacă timpuriu moralul mintea lor ar fi-nzestrat, Atuncea din sânul meser ar ieși genii mărețe. Cela ce pe ... femeiei câte rele-n lume vin. Când ea cumpără și vinde ale sale frumusețe, Mestecând înșălăciunea ș-a plăcerilor venin! O asemenea femeie, de putea virtuți să-nvețe, Putea fi matroana Romei sau vestală la altar. A lui Colatinus soață sau de