Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTIUT
Rezultatele 1471 - 1480 din aproximativ 1963 pentru ȘTIUT.
George Topîrceanu - Demostene Botez: Prohod
George Topîrceanu - Demostene Botez: Prohod Demostene Botez: Prohod de George Topîrceanu În orașul nostru putrezit în ceață Unde toată ziua cântă catirinci, Au murit cinci oameni într-o dimineață Și i-au dus la groapă, morți, pe câteșicinci. După-aceea alții s-au pornit să moară, Care mai de care, câte doi pe ceas. Din locuitorii vii odinioară Nu se știe bine câți au mai rămas. Dar așa se-ntâmplă regulat când plouă, Moare ici o babă, dincolo un domn. Ceilalți îl îngroapă pe la ceasul două, Ca să nu-l trezească liniștea din somn. Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie, Nimenea nu-l roagă să mai stea un pic. Și pe strada lungă trec trăsuri, tramvaie, — Rudele, spăsite, calcă după dric. Ceilalți, pe de laturi, toți își văd de treabă, Unul la catedră, altul la proces. Rareori din treacăt se oprește-o babă, Și pe urmă pleacă după interes. Doar în deal, departe, la Eternitate, S-a pornit un clopot ca să-i indispună... Bate-a deznădejde și-a pustietate, I-auzi cum mai bate, I-auzi cum mai sună... Ca un glas de moarte singur în furtună, Sună lung să ...
George Topîrceanu - Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul și turcii
George Topîrceanu - Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul şi turcii Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul și turcii de George Topîrceanu Oștile păgâne pasă la hotare. Mihai-vodă șade la o masă mare. Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc, Când deodată-n sală intră-un sol turcesc. — Padișahul nostru m-a trimis la tine Să-i plătești tributul ce i se cuvine!... Mihai-vodă tace. Oaspeți, mare-mic, Cu onor din teacă spedele-și ridic. Luna varsă raze dulci și auroase, Căpitanii-și scutur coamele pletoase. Iat-acum se scoală doamna-i tinerică Rumenă, suavă ca o zambilică. Sub hlamidă-i saltă rotungioru-i sân, Crini și garofițe pe-al ei chip se-ngân, Părul pe-a ei frunte joacă grațios, Ochii cu tristețe cat-acum în jos: — Unde este timpul cel de altădată Când Mihai Viteazul știa să se bată? Cela ce-n primejdii stă și se gândește Inamicii țării jugu-i pregătește. Pentru tron, mărire, dulcea-i soțioară Gata-i să se ducă și-n locu-i să moară! Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi, Dar nu ai pe-acela plângând ca s-o vezi, Du-te, mori în luptă, dulcele meu mire, ...
George Topîrceanu - Epitafuri Epitafuri de George Topîrceanu pe mormântul: Unui bețiv De sărăcie și necaz Întâia oară doarme treaz. Unui soț iubit Ici doarme Niță Busuioc, — Și nu mai sforăie deloc! Unui vardist Ce te-ai oprit la criptolog? Hai, circulați, mă rog! Unui prost El doarme țeapăn, doarme drept, — Dar știți voi: când a fost deștept? Lui A. C. Cuza Hei, trecătorule, -napoi! ...Să nu-i miroși a usturoi. Iubitei S-a stins. Dar să n-o plângi, străine, Mai mult pe ea decât pe
George Topîrceanu - Fata tristă
George Topîrceanu - Fata tristă Fata tristă de George Topîrceanu Firul gândului frumos Un suspin mi-l taie, Că de-atâta vreme cos Singură-n odaie. Și doar mâna mea, cu greu, Flori de fir împarte. Flori aleg, — dar gândul meu, Gândul mi-e departe! Uneori, când țin la piept Strânsă cusătura, Închid ochii și-l aștept Să-mi sărute gura. Iar când umbra serii vine Dorul crește-n mine Și tristețea mă doboară Grea, ca o povară... O, știu bine că-n zadar Dragostea mă mână Să-l aștept cu lacrimi iar Nopatea, la fântână. Nu mai vine să-i șoptesc Dorurile toate Și la sân să-i încălzesc Mâinile-nghețate! Ci doar vântul nopții rece Fruntea mi-o sărută, Peste codri luna trece Galbenă și mută. Lung suspină-n freamăt greu Fagii de pe coaste... Noapte dulce, dragul meu A plecat în
George Topîrceanu - L. Rebreanu: Golanii
George Topîrceanu - L. Rebreanu: Golanii L. Rebreanu: Golanii de George Topîrceanu Subiectele schițelor dlui Rebreanu sunt simple și originale. În prima bucată a volumului ( Golanii ), asistăm la zbuciumul unui „întreținutâ€� care și-a făcut o carieră din josnicia lui și care, ajungând în pragul bătrâneții, se vede părăsit pentru întâia oară de amanta întâmplătoare care-l hrănește. Tot atât de impresionantă e criza sufletească prin care trece acest tip, țesută din gelozie, tristeță sfâșietoare și spaimă pentru viitor, pe cât sunt de interesante viața pe care o duce și „concepțiaâ€� lui asupra acestei vieți. Căci tipul filozofează pe alocurea. Cu această schiță (ca și cu alta, Culcușul ) dl Rebreanu ne duce într-un mediu neexplorat încă de prozatorii noștri. Întreținuții aceștia, de speța cea mai de jos, ca Gonea Bobocel, alcătuiesc un fel de breaslă aparte, certată cu morala și aproape întotdeauna și cu legile societății. Pentru ei lumea e împărțită în „șmecheriâ€� și „fraieriâ€�. Șmecherii sunt acei care au înțeles rostul acestei vieți (!), au înțeles adică, din vreme, că trebuie să trăiască fără muncă pe spinarea altora, să tragă chiulul vieții. Iar „fraieriiâ€� sunt proștii de oameni cinstiți, care ...
George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene
George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene M. Codreanu: Sonete parnasiene de George Topîrceanu Cuprins 1 Scamatorul 2 Pagliaccio 3 Samson și Dalila 4 Testamentul unui poet cunoscut Scamatorul Întinde brațul... Și, din pălărie, Ca prin minune-ncep acum să iasă Un porumbel, un iepure de casă, Cutii, panglici, o-ntreagă florărie. Dar, hocus-pocus, binișor o lasă Cu gura-n jos... E altă boscărie: De sub joben apare-o farfurie C-un șnițel bine garnisit, pe masă. Așa, mereu... Și vulgul cască gura La cel ce pare c-a învins Natura, El concurează pe copiii Muzii. El, din nimic, îți dă fripturi și poame Și, totuși, rabdă uneori de foame... E fabricantul nostru de iluzii. Pagliaccio O zi nefastă m-a adus pe lume În veacul vostru de melancolie. Durerea mea — prilej de veselie, Și cugetarea mea — un lanț de glume... Nu pentru biata-mi inimă pustie Și nici de dragul gloriei postume, Ci pentru voi am făurit anume Strălucitoarea mea filozofie. Eu pretutindeni caut în viață Prilej de râs la fiecare pas — Și-adesea plâng sub fardul de paiață... Dar când tristețea cearcă să mă prindă, Mă-ntorc atunci cu fața ...
George Topîrceanu - Nebunul Nebunul de George Topîrceanu Am îndrăgit, fără nădejde, Pe zâna moartă — Fericirea. Să nu vă bateți joc de mine, Sunt om — ca voi — în toată firea... Și-o văd, în fiecare noapte, Mireasa tânără cum vine; Ca o vedenie ușoară Încet s-apropie de mine. Din creștet, vălul alb, subțire De-a pururi fața i-o ascunde. Prin străvezimea lui, se vede Zăpada formelor rotunde. În părul lung și negru poartă Uscate flori de lămâiță... — Ființă-aievea ori părere, Eu te iubesc de mult, zeiță! Dar ochii tăi, ascunși vederii Nu vor, cu dulcea lor otravă, Să-mi vindece durerea-nfiptă Adânc, în inima bolnavă. O, vino, vino mai aproape, Aruncă vălul de pe față! Să simt fiorul sărutării, Să te cuprind odată-n brațe!... — De la-nceput ți-am fost ursită, Dar o putere ne desparte Și ne-a menit să fim, iubite, În veci aproape și departe. Pierdut ești pentru totdeauna, De-mi ceri să-ți dau o sărutare, Că, dacă mă cuprinzi în brațe, Ca fumul, trupul meu dispare. E vai de cel ce-n viața asta, În suflet, taina mea o poartă. Când ...
George Topîrceanu - Otilia Cazimir: Strofa risipită
George Topîrceanu - Otilia Cazimir: Strofa risipită Otilia Cazimir: Strofa risipită de George Topîrceanu Eu niciodată nu pot fi de vină... Când plouă sau e cerul înnorat Și mor pe straturi florile-n grădină, — Să știi că numai tu ești
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu) Păcatul de George Topîrceanu I Trist vâjâie vântul și crengile-ndoaie, În negură cântă al codrilor glas Și calul străbate, prin pânze de ploaie, Drum fără lumină și fără popas... Un fulger deasupra tresare o clipă, Se văd nouri vineți pe cerul cernit, Și pasărea nopții sălbatică țipă De spaimă, cu glasul prelung, ascuțit. Și țipătul jalnic răsună departe, Ecou-l repetă cu sute de guri. — Adânc răspândește o spaimă de moarte Plutind peste-ntinderi de negre păduri... Noaptea-i oarbă, vântul bate, Ploaia pică-n picuri reci, Fulgerele depărtate Dau lumină pe poteci. La apus, din vreme-n vreme, Tunetul departe geme, — Du-te, du-te, nu te teme! Noaptea-i neagră, — las’să fie, Că-ți arată drumul greu Doi ochi negri — și te-mbie Să te duci spre ei, mereu. Pentru ochii de cărbune, Iadu-n cale de s-ar pune, Spaima lui nu te-o răpune. Și de ploaie nu te plânge, Brațe albe când te-or strânge, Simți în vine foc, nu sânge! II Vuind prelung se-ntinde a clopotelor jale În pacea nopții negre. La vechea mănăstire, Chiliile — bătrâne zidiri medievale — ...
George Topîrceanu - Poșta redacției
George Topîrceanu - Poşta redacţiei Poșta redacției de George Topîrceanu Citește-mi oda și repet-o, Amicul meu necunoscut. Tu, colaborator in petto, Primește primul meu salut! De cum începe să vorbească Românul nostru e poet. Nu-i om în țara românească Să nu fi scris un triolet, O strofă p-un album de fată Sau cel puțin un acrostiș Pe care, tremurând, odată, L-a dat iubitei pe furiș... De-aceea fără supărare Noi îți întindem mâna, frate: A tale crime literare Mai dinainte-ți sunt iertate... De vrei să publici versuri nule, Vreo nuveletă, un articol, — Noi am luat măsuri destule Să te scăpăm de-acest pericol. Consemnul nostru e teribil: S-aduci întâi certificat Precum că ești inamovibil, — Profesor... popă... magistrat... Să-ți faci întâi o carieră, Ori cel puțin o sinecură, Ceva, un loc în atmosferă... Și mai apoi literatură. Credeam și noi odinioară Și poate astăzi credem încă, Deși iluziile zboară, — Că tot ce zboară se mănâncă... Da, zboară gândurile mele Și versul meu e-naripat, — Și-n loc să mănânc eu din ele, Pe mine ele m-au mâncat! Dar dacă simți arzând în ...
George Topîrceanu - Poetul (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Poetul (Topîrceanu) Poetul de George Topîrceanu Frumos ca un erou de melodramă, El se expune-n poze studiate: Profil... trois-quarts... din față... de la spate. Și tuturor surâde ca o damă. Știu până și vardiștii cum îl cheamă, A devenit o personalitate. Cotidiana lui celebritate Ca un balon se umflă din reclamă. Și scrie... scrie... și nimic nu șterge, Având mereu impresia că "merge" Și că-ntr-o zi va cuceri Parnasul. Zadarnic, totdeauna, la intrare Cu politețe i se taie nasul, Că-i crește iar, din ce în ce mai