Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CE
Rezultatele 1461 - 1470 din aproximativ 2180 pentru ÎN CE.
Traian Demetrescu - Trec orele...
... Traian Demetrescu - Trec orele... Trec orele... de Traian Demetrescu Trec orele ca niște note Din simfoniile durerei, În urma lor rămân eterne Melancoliile tăcerei... Tot ce-ai crezut odinioară, Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt Te turbură cu nesfârșitul Și tristul gol că nu mai sunt... Ca cerul unei seri de toamnă Se-ntunecă pierduta ... unui ne-nțeles: Din gândurile risipite Nehotărârea a cules... Și clară o lumină numai Îi stă-n adâncul cugetării: Că trece, - și rămân în
Cincinat Pavelescu - Barcarola
... Cincinat Pavelescu - Barcarola Barcarola de Cincinat Pavelescu Departe zările sunt clare Și luna-n valuri când tresare, Ce melancolic apa sună Pe lagună! Și pe când noaptea e senină, S-aude vag o mandolină, Ce risipește note-n zare, Note clare. Gondolierul cântă solo, Dar gândul lui e dus acolo Unde vibrează-o mandolină, În surdină. Și pe când vântul ia gondola Și moare-n zare barcarola, Ce
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului și a marelui
... a cutremurului Dumnezeu, avem să zicem la această vorbă 3 lucruri: întâi, pentru ce să se facă cutremurul în mare; a dooa, pentru ce să doarmă Hristos în corabie; a treia pentru ce să lase pre ucenici să se turbure. Și zicem la cea dintâi. Marile Dumnezeu, în Sfânta Scriptură, îndoit să zice a fi în lucrare: spre chivernisirea neamului omenescu, certând și miluind. Certând însemnează la Isaia 9 capete, unde spune urgiia lui Dumnezeu cea multă asupra lui Israil, zicând ... întrat în corabie, cătră Vithsaida, unde s-au și temut noaptea, că-l vede pre Hristos ca o nălucă și s-au spăimântat și pentru ce zice Marco evanghelistul că nu înțelĂ©seră din pâini, căci era inima lor împietrită. Și aici iară așa: frica și cuvintele ce zicea cătră Hristos arăta necredința lor. Deșteaptă-te zice că ne înecăm. Iară Hristos le zice: Ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor. Oare ce socotiți iubiții miei, puteț dară zice cum că acĂ©ste cuvinte sfinte să fie fost goale, numai dojănicioase? Ba. Ce numai cuvintele acĂ©stia asemăna erburilor celor amară ...
Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan
... cum și a traducerii mele Primejdia, nu de mult trimisă la redacție — măcar printr-o simplă carte poștală. Mai am de vorbit în scrisoarea asta despre condițiile colaborării ce mi le comunici și vreau să-mi exprim părerile mele personale în această privință. D-ta zici că trebuie să știu de ce fel de materie are nevoie redacția. Eu cred că autorul trebuie să fie liber în alesul subiectelor pentru scrierile sale. Numai cu această condiție ele pot prezenta ceva însemnat. Aici pot chiar să-ți spun ce fel de scrieri am de gând să public în „Foișoara Basarabiei“. Ele vor avea un titlu comun, Scrisori către frații moldoveni sau cumva în acest fel, și prin forma lor vor fi niște articolașe cu caracter amestecat, pe jumătate nuvele, pe jumătate scrieri cu caracter publicistic. Negreșit că, pe ... și alte articole, după împrejurări. Îmi permit să vă încredințez că sunt în curentul evenimentelor vieții contemporane ce se petrece în Rusia și la noi în Basarabia, cu toate că nu trăiesc acuma la Chișinău, ci în ...
... Alexandru Macedonski - Poeţii Poeții de Alexandru Macedonski De ce ca norii cei de iarnă Ce vin pe câmpuri ca s-aștearnă Lungi strate de zăpadă, Se strâng pe unele frunți june Nori viforoși, sumbre furtune Ce se-mbulzesc grămadă? Ori nu mai este-n ceruri soare, Și-n lume viață râzătoare Misteruri și amoruri? Ce patime-i însuflețește? Vrun vis nebun îi urmărește Cu vecinicile-i doruri? De sunt nebuni, voiesc să-i apăr, Că-n ochi au fulgere ce ... știe! Cu ei vorbesc frunzele-n cale, Cu ei și apele pe vale, Și bolțile albastre! Iar dacă au un corp de tină, Cu sufletele în lumină Plutesc mai sus de astre! De suferinți, ei sunt exemple, Când mor li se ridică temple Și falnice statuie! În viață însă duc o cruce Pe care toți se-ntrec s-apuce Să-i răstignească-n cuie! Și nu e-n stare suferire Ca să ... de prăpastii; Iubesc, mângâie, cântă! Câștigă pâinea lor prin trude; Nenorociții le sunt rude, Copii, le sunt orfanii; Îi recunoști fiindcă-i latră Toți câinii ce-au hrănit în vatră, Toți câinii, toți dușmanii! Cu cerul care le zâmbește, Sunt curcubeul ce
Gheorghe Asachi - Amorul arător
... Astă toamnă-Amorul-Zeu, Cercetând imperiul său, Trecu a Moldovei țară, Unde oamenii mult ară, Dar nu seceră d-agiuns. Acel sprinten călători, Ce ne arde-adeseori, De brumă-atunci pătruns, Căta casă priincioasă În vro inimă duioasă, Îns, aleu, el nicăire N-a găsit adăpostire. Căci, precum pe la Vaslui, Ca-ntăi, astăzi miere nu-i, Și ... marfă rară. Ca albina și Amorul Umblă und-o trage dorul. Văzând grasă-acea țărână, Arcul, cucura depune. Tauri doi la giug supune, Strămurariul ia în mână, Pare-n port și la cuvânt. Lucrători chiar de pământ. Că-n această nouă mască, Cântând doina românească, A lui tauri asudau ... cucură a luat De semință o măsură, Într-ales, fără neghină, Din a căreia tulpină Răsar inimi credincioase, Simțitoare și duioase. După ce a semănat, La Zeu rugi a înalțat: Să reverse-a lui favor Pre tomnaticul ogor, Ca productul delicat, De ...
Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos
... mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii, mulțumește-te, te rog, amice, ca în loc de o analiză scrupuloasă a Manualului tău, în loc de o aprețuire a meritelor ce el va ști neapărat și cu mai bun succes să destăinuiască la ochii oamenilor de știință și de specialitate, într-un cuvânt, în loc de ceea ce mi-ai cerut, mulțumește-te, zic, să-ți spun aci numai în ce chip, cum și ce fel, imaginațiunea, sufletul și mintea mea au putut aievea să-și însușească plăcerile și farmecul artei pe care tu, cel dintâi, o predai astăzi cititorilor ... decât altul cu o carabină ghintuită, și care pe mine, nemernicul, m-a dus de multe ori cu vânat, la conacul de amiazi. În cartea-ți plină de reguli tehnice și de învățături doctrinarii, tu vorbești, amice, cu despreț superb despre toate acele petreceri cinegetice, în care vânătorul n-are nevoie să umble pe jos, să caute vânatul ajutat de câinele său și să lovească fiara sau pasărea în fugă ori în zbor. Nu tăgăduiesc; în ...
Ion Luca Caragiale - Crucea și semiluna
... se încruntă. Și, apoi, se scoală deodată-n picioare Și cu glas puternic le strigă: „Tăcere! Ați uitat voi oare pe al vostru Domn, Ce-și visează țara chiar în al său somn? Cum acele vremuri sfinte le uitați, Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați? Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți? Sunt pitici acuma brazii cei înalți? S-a surpat Carpatul și, din rădăcină, Stânca se preface ... cea de moarte, De la care-atârn-a României soarte! Glorie sau moarte vom întâmpina; Însă jur pe ceruri nu vom dezarma! Căci ce este moartea dacă nu e viață? Dacă n-o privește un român în față? Nu mă tem de moarte, sunt ostaș de seamă; Chiar de veșnicia-i nu vreau să am teamă! Vrea ca să ne-ncalce mândru ... îndată gata atât vă mai zic: Fiți la înălțime! și mai mult — nimic!â€� Și zicând acestea, cupa lui ridică; Din ochi, două lacrimi în cupa lui pică, Lacrimi de iubire pentru țara sa, Ce numai eroul știe a vărsa. Oastea e-n picioare; arme zăngănesc, Și de luptă bravii toți se pregătesc. După ...
Garabet Ibrăileanu - Influențe străine și realități naționale
... a culege poezie populară a fost luată de Alecsandri de aiurea, ca să nu mai vorbim și de motivele naționale și literare ce l-au îndemnat să adune acea poezie, toate datorite influenței străine. Și dacă n-ar fi existat deja o literatură beletristică în țară, de unde i-ar fi venit în cap lui Creangă ideea să scrie Amintiri și Moș Nichifor Coțcariul și de unde ar fi știut cum se scrie o bucată literară, cum se ... cu toate că Conachi cunoaște poezia populară măcar sub forma ei lăutărească, el n-a fost transformat de poezia populară. Poezia lui, imaginată în altfel de limbă, măcar în limba lui Alecsandri (ori tradusă în franțuzește) ar fi acceptabilă și azi. Și aceea ce o face absolut inacceptabilă pentru noi și-i dă un caracter chiar cam ridicol e limba, limba boierească de atunci, din care a rămas ... intrăm în detalii. Vom face-o altă dată.) Aceste influențe au fost binefăcătoare, adică fructuoa se, pentru că au fost potrivite cu spiritul vremii. Imaginațivă ce caricatură, ce literatură "nouă", ce ...
... se temeau să dea fuga. Spre seară, calea-valea, Anicuța ajunse la o casă. Da casa era a pădurarului celui de după Suhorukovo, în pădurea haznelei, ce o țineau în posesărie pe-atunci niște negustori și făceau cărbuni. A bătut la ușă. Iese o femeie, nevasta pădurarului. Anicuța îndată, mai întai, la plâns ... zice: — Ei, femeie, numai degeaba am scos un suflet. Acuma, zice, pe vremea mesei am omorât un om. De omorât l-am omorât, da ce ți-i bun, că n-am găsit nici un șal. Vrasăzică, acel cu cămașa roșie era bărbatul pădurăriței. — A pierit în zadar omul, zic tovarășii lui cei rupți: degeaba am luat un păcat asupra. Pădurărița se uită la toți tustrei și râde. — Ce râzi, toanto? — De aceea râd, că eu nici om n-am ucis, nici păcat nu mi-am luat asupra mea, da bani am găsit ... nu se bătură iarăși și nimenea nu se învoiește; atunci aruncară sorți. Îi căzu pădurarului. Bău el încă un pahar plin, tuși ș-apoi ieși în tindă după topor. Da Anicuța nu era chiar din cele proaste. Măcar că n-avea minte, da răzgândise, mă rog, una de cele ...
... se temeau să dea fuga. Spre seară, calea-valea, Anicuța ajunse la o casă. Da casa era a pădurarului celui de după Suhorukovo, în pădurea haznelei, ce o țineau în posesărie pe-atunci niște negustori și făceau cărbuni. A bătut la ușă. Iese o femeie, nevasta pădurarului. Anicuța îndată, mai întai, la plâns ... zice: — Ei, femeie, numai degeaba am scos un suflet. Acuma, zice, pe vremea mesei am omorât un om. De omorât l-am omorât, da ce ți-i bun, că n-am găsit nici un șal. Vrasăzică, acel cu cămașa roșie era bărbatul pădurăriței. — A pierit în zadar omul, zic tovarășii lui cei rupți: degeaba am luat un păcat asupra. Pădurărița se uită la toți tustrei și râde. — Ce râzi, toanto? — De aceea râd, că eu nici om n-am ucis, nici păcat nu mi-am luat asupra mea, da bani am găsit ... nu se bătură iarăși și nimenea nu se învoiește; atunci aruncară sorți. Îi căzu pădurarului. Bău el încă un pahar plin, tuși ș-apoi ieși în tindă după topor. Da Anicuța nu era chiar din cele proaste. Măcar că n-avea minte, da răzgândise, mă rog, una de cele ...