Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE��IN
Rezultatele 1451 - 1460 din aproximativ 3997 pentru PE��IN.
George Coșbuc - Oștirile lui Alah
... George Coşbuc - Oştirile lui Alah Oștirile lui Alah de George Coșbuc Noaptea care-ncheie anul Noaptea sfântă, Când cetindu-și El-Coranul Trist mahomedanii cântă Pe răpușii prin bătăi Noaptea asta știe spune De-o minune La Călugăreni prin văi, Când e-n jumătate ruptă Noaptea-n cale, Pe uitatul câmp de luptă Se pornește-un glas de jale Și-apoi multe, și-mprejur Din păduri răsar o mie, Din câmpie Plânge-un nesfârșit ... vânt Ies spahii în șiruri dese, Grabnic iese Oastea-ntreagă din pământ. Căci acum, prin lumea lată, Ies să jure Toți cari au pierit vrodată Pe câmpiile ghiaure, Și-așteptând un semn ceresc Stau gătiți, potop să plece Și să-nece Tot pământul creștinesc. Ei, cu genele-amorțite, Nalță mâna, Iar ... turbate și-ndrăznețe Mii de fețe, Alergând, privesc în sus. Iar acum, fiind o gloată, Numai una, Osie-ntr-această roată Se ridică Semiluna, De pe steagul care-n vânt Geme-o plângere-ntreruptă Și se luptă; Iar ce geme e cuvânt. Și-i a lui Alah cuvântul, Sfânt ...
... Vezi-mă-n ce stare sânt! Fă, să scap de-acest mormânt, Depărtându-mi ianicerii, Și mă leg cu jurământ Că scurgând această baltă, Chiar pe locul unde zac Mănăstire am să fac, Mândră, veselă și naltă, Și cu aur am s-o-mbrac. Turcii însă-l căutară Și-altă zi ... mai amară, Mort de foame și-nsetat. Dat-ai prin Hristos, Părinte, Cele nouă fericiri! Scapă-mă de prigoniri Și-ți voi ridica, preasfinte, Tot pe-atâtea mănăstiri! Ruga nu i-a fost primită Nici acum, și-a stat Matei Ocolit de agarei Înc-o noapte-așa ... țării Câte slujbe-n sărindar. Și-apoi fu, că tot plecară Nechemații venetici. Iar Matei a strâns voinici Și-a gonit pe turci din țară Și-a-ngropat și mulți aici. Iar pe locul unde-n baltă El ascuns trei nopți a stat Sfânt locaș a ridicat Pe colin-acum înaltă, După cum s-a și jurat. Și-apucat-a să clădească Alte nouă, rând pe ...
George Coșbuc - Voci din public
... căscată la toate — Și-atîta e tot Vorbește măgarul Intrat-ar și-n sfînta cetate Știutul Isus, De nu l-aș fi dus eu pe spate? Clădirăți degeaba sofismul ! Puteam să-l azvîrl de pe mine, Și-adio, Isuse, cu tine! Dar vrui ca să nasc creștinismul. Voi ce-aveți de spus? Exploatații Plec capul puternic, iar jugul Îmi geme ... atît. Unul de la Mărcuța Aici sunt nebunii? Și-afară Cuminții? Frumos. S-aude gîlceavă și-ocară, Discută bărbații politici Și toți decadenții fac gură, Pe stradă dau ghionturi și-njură Sergenții și vajnicii critici — Ce lume pe
George Topîrceanu - Demostene Botez: Cobe
... dacă, liber ca într-un ospiciu, Te lasă încă-un pic să mai respiri, O face doar așa, dintr-un capriciu: Tu nu poți evada pe nicăiri. Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude, Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic. La EL nu merge cu protecție, cu rude ... ograda Va sta sub soare-a doua zi la fel. Și factorul postal va trece strada, Lătrat de-aceeași jarvă de cățel. Apoi pe-aceeași stradă solitară Vor trece îndrăgostiți pe-nserat, Visând în fiecare primăvară Un vis pe care și tu l-ai visat. De dimineață-aceleași servitoare Vor scoate așternutul pe balcon, Și fiecare doamnă, la culcare, Va da pe nas cu cremă ,,Tokalon"... Iar tu, ca o momâie-ncremenită În fundul gropii umede și reci, Vei sta privind în bezna nesfârșită Cu ochii ficși ...
George Topîrceanu - Demostene Botez: Prohod
... În orașul nostru putrezit în ceață Unde toată ziua cântă catirinci, Au murit cinci oameni într-o dimineață Și i-au dus la groapă, morți, pe câteșicinci. După-aceea alții s-au pornit să moară, Care mai de care, câte doi pe ceas. Din locuitorii vii odinioară Nu se știe bine câți au mai rămas. Dar așa se-ntâmplă regulat când plouă, Moare ici o babă, dincolo ... două, Ca să nu-l trezească liniștea din somn. Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie, Nimenea nu-l roagă să mai stea un pic. Și pe strada lungă trec trăsuri, tramvaie, — Rudele, spăsite, calcă după dric. Ceilalți, pe de laturi, toți își văd de treabă, Unul la catedră, altul la proces. Rareori din treacăt se oprește-o babă, Și pe urmă pleacă după interes. Doar în deal, departe, la Eternitate, S-a pornit un clopot ca să-i indispună... Bate-a deznădejde ...
George Topîrceanu - Doleanțele unui cronicar teatral
... George Topîrceanu - Doleanţele unui cronicar teatral Doleanțele unui cronicar teatral de George Topîrceanu Pe cerul plin de sclipitoare puncte, Trec efemere linii de lumină. Sub pasul meu întârziat, suspină Sonorul glas al frunzelor defuncte. Zadarnic luna mă petrece-n ... am adus aminte, Madam Pruteanu a strâmbat din nas. De ce-a strâmbat?... Probabil, o nuanță De fin dispreț, când vede pe Carmina, — Fiindcă-și pierde ultima speranță... De n-aș uita nuanța cu pricina! Și iar pornesc... dar mă opresc deodată. Ah, sunt dator să ... ar fi să nu mai cânt o lună) De Dragomir, de piesă — că e bună. De Tomșa, de Pisoschi, tot ce știu! ...Aș ataca pe d. Sadoveanu (Căci n-a aniversat pe d. Iorga), Aș lăuda pe d-ra Horga, Dar ce-o să zică d. Ibrăileanu? Chiar dacă-n Iliaș a fost perfectă, O să vă pară că... mi ...
George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu)
... e Budulea taichii , acolo sunt Scormon , O viață pierdută și Moara cu noroc . Cine nu cunoaște mai cu seamă această din urmă nuvelă nu cunoaște pe Slavici și nu cunoaște una din cele mai puternice creațiuni ale literaturii române în acest gen. Ne-am delectat în copilărie cu Budulea taichii și ... mai târziu, la intervale, cu toată blazarea necruțătoare a unui spirit saturat de literaturism, lasă aceeași impresie puternică. E povestirea unor fapte dramatice pe care autorul le plasează cu vreo cincizeci de ani în urmă, în preajma unui orășel din Ardeal, într-un colț de lume evocat cu o ... noroc nu-i numai o nuvelă bogată, e în același timp un mic roman de moravuri, tot atât de interesant, prin fondul de viață locală pe care e proiectată acțiunea principală, prin tipurile de al doilea plan sau abia întrezărite, prin pitorescul lui special — ca și Bordeienii dlui Sadoveanu. Slavici ... specifică a țăranului din Ardeal. Așa se explică până la un punct și atitudinea lui din viața publică de mai târziu și calvarul pe care l-a îndurat; la noi, a intrat în pușcărie fiindcă nu era patriot român — iar în Ardeal a ...
George Topîrceanu - Mihail Sadoveanu: Cocostârcul albastru
... sentimental, poetul duios al pământului Moldovei. Nuvela Bulboana lui Vălinaș completează volumul. Subiectul ei, cu un ușor caracter tendențios, arată cum într-un sat de pe Bistrița în sus, din fundul munților, „civilizațiaâ€� nouă prin reprezentanții ei strică armonia și poezia veche a vieții de acolo. E vorba ... grandioase. Iar tablourile din natură... Alăturați numai aceste două cuvinte — Sadoveanu și Bistrița. Vă închipuiți ce poate ieși de aici! Un tablou de noapte, pe malul apei, te urmărește ca o obsesie. Iar pe alocurea simți însuși mirosul de cetini, aerul umed de buhai, frigul văratic al munților... Singur acest volum ar fi de ajuns ca să consacre pe ... așteptăm și d-sa să dea, infailibil. Poate că și această atitudine a noastră l-a făcut să nu adoarmă niciodată pe laurii câștigați. Cu fiecare nou volum al dlui Sadoveanu, acel ce scrie aceste rânduri a avut impresia unui necontenit progres, în mânuirea savantă ... de însemnătatea apariției sale în literatura noastră, să ne închipuim un moment că dl Sadoveanu n-ar fi existat... Aceste considerații însă privesc mai mult pe
George Topîrceanu - Noapte de mai
... George Topîrceanu - Noapte de mai Noapte de mai de George Topîrceanu Sărman cizmar! Ce demon te-a ursit să stai Pe trepiedul tău barbar, În noaptea limpede de mai?... O șoaptă prinde să-nfioare Umila ta singurătate. Prelung și rar, în depărtare Un clopot miezul nopții ... silă împrejur... Un fum subțire se ridică Din lampa ta cu abajur... Și iată, ca-n atâtea rânduri, Ai devenit sentimental, Privind cu ochii duși pe gânduri Pantoful delicat de bal. În căptușala-i de mătasă Te-ndeamnă visul tău curat Să pui o formă grațioasă De picioruș aristocrat... ................ O vezi ... Sunt mândre ghetele de lac: Zâmbești, încrezător în tine... Apoi, când muzicile tac, La braț vă strecurați afară, Prin parcul liniștit să stai Cu ea, pe-o bancă solitară, În noaptea tainică de mai... Și-ți tremură deodată mâna Când te gândești c-ai săruta, În raza lunii, pe stăpâna Pantofului din mâna ta. O, mâna ta rudimentară, Cu piele aspră, de toval!... Acum în pieptul tău coboară Revolta caldă, ca un val. Alungi ... vezi în noapte mii de torții, ,,Femei cu părul despletit", Prin aer trece duhul morții Și-al răzbunării vânt cumplit!... Dar până-atunci, la judecată,
... metaforă banală? Ori mi-ai bătut vreodată-n geam Și, spionând perdeaua trasă, Te-ai supărat că nu eram Acasă?... Vrei poate macii din livezi Pe toți cu mâna ta să-i scuturi? Sau te distrezi Cu pălăria după fluturi? N-ai adormit cumva pe-afară Și te-ai trezit sub un umbrar, Îndrăgostită de-un măgar Ca-n Visul unei nopți de vară? Cu Demonul lui Lermontof Te-i ... tot m-ai inspirat un pic De la distanță!) Ori m-ai zărit vreodată stând Cu Muza altuia? Se poate. Le-am spus cuvinte dulci, pe rând, La toate... Dar n-am făcut-o pe furiș Cum fac confrații mei cu tine, Ci pe afiș Mi-am spus păcatul la oricine, Și confidențele, tu știi, Le-am dat pe față, tale-quale, Într-un volum de Parodii Originale... Oricum, de-o fi ca-n viitor Să placă stihurile mele, Las mărturie tuturor Că n ...
... plecate ascundeau în umbră Mănunchiuri de sfioase viorele. Și-n dimineața zilei de aprile Vedeai cum stă încremenită gloată De muncitori și de femei tăcute Pe treptele amvonului pustiu. Iar colo, jos, pe-o lespede de piatră, În fața lor sta pruncul părăsit. Un pumn de țărnă, o scânteie ruptă Din flacăra eternă a vieții... Și ... să lupți, — să plângi învingătoare, Să-nfrunți apoi disprețul tuturora, Nevrednicul dispreț al celor slabi, — Și mândră, cu privirile senine, Punând un braț pe umăru-i puternic, Tu să-l arăți atuncea lumii-ntregi: "Copilul meu, — al meu ș-al nimănui!..." Dar iată, — gloata-ncet se risipește ... ridică pruncul, — Apoi cu pașii rari și grei se duce... Iar soarele, însângerând altarul, Se ridică din ceața dimineții Și razele, sclipind tremurătoare, Cădeau pe fața zidurilor aspre, În dimineața zilei de aprile, Cădeau ca pe