Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MARE
Rezultatele 1441 - 1450 din aproximativ 1828 pentru MAI MARE.
Mihai Eminescu - Un farmec trist și nențeles
... șoapte, Cu-atâtea lacrime fierbinți, Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nalță tot mai sus Ca să nu-l poți ajunge. Va rămânea necunoscut Și va luci departe Căci luminează din trecut Iubirii celei moarte Și se aprinde pe ...
... cu fete. Iar ele râd și râd șirete Și pe furiș privesc la el. El umblă ca la el acasă Și-ascultă fetele ce zic; Mai rupe-n palme câte-un spic Și răsfățat apoi își lasă Pe spate capul și nu-i pasă De fete și de câmp nimic. Și ... n glumă el le prinde De mânecă, și-aprins de dor, Își face joc prin părul lor, În urmă brațul și-l întinde, Pe cea mai dragă o cuprinde Și-o strânge către el ușor. Tot mai aprins, tot mai aproape: Să te sărut, drăguțo, vrei? Ce ochi frumoși ai, viorei, Ca un întins adânc de ape. De el nu-i nici un chip să ... plâng La toți vlădicii, să dau jalbă! Auzi, să duci tu lume albă P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng! Ba ele-și mai desfac și sânul, Și-n sân el li se joac-acum Îl prind odată și-l sugrum, Că prea s-obrăznici românul, Auzi, dar cine ...
... figuri virane, peste care parcă ar fi trecut un nemilostiv taifun, nesfîrșitul exemplar ieșit din fundul lacului Caspic, ce te miri cum a mai putut să impresioneze sensibila membrană și să poată grefa întunerec peste întunerec, ninsori timpurii pe vîrfuri de piscuri, precum și precoce senilități pe abrupte povîrnișuri ... ascundeau în fundul lor, călătoresc și mă mir cît de puține înălțimi au rămas, pe care să mă pot urca spre a privi mai de aproape cerul. Ce curios și zbuciumat continent, ce amestec de linii mixte a lăsat linia orizontală a apelor reîntorcîndu-se ... peste atîtea trufii, chipuri anonime reprezentate printr-un număr sunt astăzi majoritatea acestei pleiade, cercuri de-a dura date pe panta nepăsării, cele mai multe din cercurile ce-au căutat să facă un mănunchi... Serioasă însă, tristă aproape, tînără încă, voluntară totuși, privește enigmatica figură a marelui ...
Grigore Alexandrescu - Măriei sale domnului Alexandru Ioan I
... Inspirată și condusă, Pleiada europeană, De puternici regi compusă, Reda nației gemânde Antici drepturi de tărie, Soarta-ți se-nscria în ceruri Cu lumina cea mai vie. III Fă dar numele-ți să treacă Între numele divine, Celor ce au fost ai lumii Nobili făcători-de-bine. Secolul să te admire ...
Ștefan Octavian Iosif - O viață
... eu doar nu sunt membru de la Academie, Să stărui ca să-i deie vreun premiu, la-mpăcare, Și-apoi câți fac oferte și care mai de care!" Nu, scumpă domnișoară, nu chir Sotir, băietul De care este vorba nu face pe poetul, Și chiar de umple-adesea caiete-ntregi cu ... stâlp al țării, și, prin urmare, nu e Împins de spete scara măririlor s-o suie... Pârinții lui muriră departe, în bordeiul Deasupra cărui, singur, mai stă de strajă teiul Ce i-a umbrit străbunii în zile mai senine... La umbra-i primitoare era așa de bine! Dar, din copilărie rămas orfan, băiatul A fost silit din vreme să-și părăsească ... Cum cresc mai toți orfanii în țara românească. Azi dă-n familii lecții și scrie la gazetă, Ducându-și viața-n studiu și liniște discretă. Mai greu e însă iarna: doar la-nceput de lună O muzică de flăcări în sobă-i dacă sună Și-aruncă prin odaie un zâmbet cald ... chiar și surtucu-i, ieșit de ploi și soare, Își ia atunci un aer voios, de sărbătoare... Încolo, totdeauna atotstăpân e gerul. Zadarnic soba veche ...
Vasile Alecsandri - Ceasul rău
... jelesc: Vezi tu, surioară, Oastea se coboară Colo pe costiș, Vezi-o cum pătrunde Pe rând și s-ascunde Colo-n stejăriș. Vai! nu se mai vede! Cine, cine-a crede Grija ce duc eu, Oastea că-i purtată De bătrânul tată Și de dragul meu? Ei se duc ... în țară, Paloș de tătar. De pe munți în poale, Cu armele goale, Ei mi se cobor, Și prin cea urdie, Dragă, o să fie Mare, mult omor! Căci tata bătrânul Nu cruță păgânul Când s-aruncă-n foc. El e român tare, Ca Ștefan cel Mare, Și om cu noroc. Pentru el n-am teamă... Dar îmi fac de seamă Când stau de gândesc La dragul Lisandru, Că-i un copilandru ...
Dimitrie Bolintineanu - Dumbrava Roșie
... Dimitrie Bolintineanu - Dumbrava Roşie Dumbrava Roșie de Dimitrie Bolintineanu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Albert face știre lui Ștefan cel Mare — ,,Să depui puterea și-armele barbare!" Pentru-aceste zise, domnul îi scria Aste vorbe dalbe: — ,,Vino de le ia!" Iar la-ai săi ... găsit în țară cugete-njosite, Inimi degradate, brațe putrezite! Nu cătați mulțimea celor ce sosesc Și ascund în umbră soarele ceresc. Inima la doruri e mai călduroasă, Steaua-n noapte luce, e mai luminoasă!" Zice; cere calu-i... Brava lui armie Spre câmpia luptei pasă cu mândrie. II Ce-ai făcut vitejii plini de bărbăție, O, trufașe rege ... Doamne! Toți creștinii azi te fericesc. Dar, ilustre Ștefan, toți se roagă ție, Pentru robii voștri prinși în bătălie..." Astfel zic trimișii. Dar Ștefan cel Mare Iată cum răspunde plin de turburare — ,,La vecinii noștri prăzi noi nu cătăm, Însă când ne calcă, știm să ne-apărăm. Nu-i în ...
Dosoftei - Din Viața și petrecerea svinților
... cu Hristofor, vede pre Hristos cu pace. * STIH [PENTRU SFÂNTUL IOAN CEL SCUND] Micșor Ioan de pre stat să are, Ce la Dumnezău are cinste mare. STIH [PENTRU SFÂNTA MUCENICĂ ȘTEFANIDA] Ștefanida-ncununată, cum scrie psalomul, Au înflorit în casă ca finicul la Domnul. * STIH [PENTRU PREACUVIOSUL LAZĂR ZUGRAVUL] Lazar astăz ... STIH [PENTRU SFINȚII DIOGHEN, AVERCHIE ȘI NONOS] Averchie și Nonos, săvârșiț de lance, Cu Dioghen, împroșcat, țărâi roagă pace. * STIH [PENTRU SFÂNTUL NEOFIT, ARUNCAT ÎN MARE] Muri Neofit în luciul de mare, La izvorul viu s-au prins ca o stâlpare. * STIH [PENTRU SFÂNTUL DOMETIE, DECAPITAT] Dometii au dat capul pentru cunună Ce i-au dat Hristos ... de ceri gândind, Domnița, În ceri s-au suit, precum ș-au pus priința. * STIH [PENTRU SFÂNTUL MARCHIAN] S-au suit de-acii cătră ceri mare veste, Marchian, cărui cinstea și-n pământ este. * STIH [PENTRU SFÂNTA MUCENICĂ EVTASĂ�A, UCISĂ PRIN SABIE] Lui sângur mântuitor lumii Hristos duce ... ntr-a lui Dumnezău mână mergi, Maxime,-n voie plină. STIH [PENTRU SFÂNTUL MUCENIC NEOFIT] Pre Neofit lancea rumpe din pământ, De mlădiță mai ...
Dorin Ștef - Miorița s-a născut în Maramureș
... O posibilă definiție I. Istorie și globalizare 1. Momente decisive ale istoriei exegetice I. “ Preistoria ". Germenii interesului pentru folclor (Herder, Școala Ardeleană, Cea mai veche variantă, Pașoptiștii) / Descoperirea baladei. Alecu Russo / Prima publicare a baladei. V. Alecsandri II. Istoria exegetică A. Folcloristica de tip eseistic ... viu. Performerii ritualului (verii primari). Intervenția Bisericii. Alte superstiții și interdicții. Metode de sancționare. Ritul jertfei animalice. Despre sacrificiu. / Tema micului. Repere etnografice. Succesul celui mai mic. Subtilizarea numelui. Prototip al eroilor. Metamorfoza vârstei. / Tema străinului. Neapartenența de iure la ceata de păcurari. Jurământul păcurarilor. Neaparteneța la neam. Neamul – instituție ... atipice. Expunerea temporară a cadavrelor. Ferestre ale sufletului. / Obiectele meseriei. VII. Bocetul. Măicuța III. Tipologie - Antologie - Glosar Tipologie Notă asupra Antologiei Antologie Cea mai veche variantă a Mioriței Țara Maramureșului Varianta virtuală / corespunzătoare tipului nord-maramureșean Țara Chioarului Țara Codrului Țara Lăpușului Lexicul mioritic Glosar de termeni ...
George Coșbuc - Rugămintea din urmă
... mă vor duce, Și, bun e Domnul, de-om avea La cap o cruce. Noi de copii ne știm, și-am fost Ca frații, ba mai bine. Eu de-am avut un singur ban L-am împărțit cu tine; Și tu cu gura foc prindeai Să-mi dai ajutorare; Să-ți ... mort, Și-ar pierde mintea. Tu s-o amâi cu zi de zi Și spune-i câte toate, Ea e bătrână, n-are mult Să mai trăiască, poate; Și pentru ce să-i amărăști Și zilele puține? Că n-are-n lume bun și drag Decât pe mine. Iar Linii, de ... mă izbesc Și urlu ziua-ntreagă, Și c-am murit gândind la ea, Că mi-a fost dragă. Și dacă ochii ei atunci Mai tulburi se vor face, N-o mângâia! E de prisos, Te rog s-o lași în pace. O frunză veștedă nu-ți dă Cuvânt să ...
Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan
... în țară: Lângă patul său de chinuri Toți boierii s-adunară. În ceardac cerând să-l ducă, A luat în mâini ocheana, Să mai cate încă-odată La Moldova lui, sărmana! Și de ce-a văzut într-însa L-a cuprins întâi fiorul — În ... aieve? Dinspre Olt, urcând, zărește Un vultur măreț ce-ntinde Aripile — și-adumbrește Toată Țara Muntenească Și Moldova și Ardealul... Vai! dar noapte și mai oarbă Își aruncă-n urmă-i valul! Dintr-o dată, fără veste, Fața iar i se-nsenină: Pâcla grea deschide iarăși Gene-albastre de lumină ... văzduhul — Ștefan-vodă-și dete duhul!... Dar cu dangăt plin de jale Mii de clopote dau veste: ,,Ștefan-Vodă al Moldovei, Ștefan-Vodă nu mai este!" Tristă-i mănăstirea Putnei, Porțile deschise-așteaptă Strălucit convoi ce vine Și spre ele-ncet se-ndreaptă. Este Ștefan. Azi străbate Cel din urmă ... să-l cheme... Însă când suna-va ceasul De dreptate pentru țară, Din mormântu-i va străbate Vârful sabiei de pară... Și va fi războiul mare Între neamurile toate; Caii, în potop de sânge, Pân-la coame-or să înoate... Peste noi atunci pluti-va Duhul lui Ștefan cel