Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1441 - 1450 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Ion Luca Caragiale - O reparațiune
... iar dumneata stăpânul casei, zâmbind candid, declari, dela altă fereastră, că desaprobi această murdărie săvârșită fără voia dumitale, ba chiar îți pare... necuviincioasă. Ei ! apoi, să ne ierți ! așa nu merge, onorate și nevinovate domnule ! Pentru lăturile aruncate de la o fereastră a dumitale, dumneata, ca stăpân al casei, ești mult mai răspunzător decât să se mulțumească lumea, înzolită din cap până 'n călcâie, numai cu atâta din parte-ți - numai cu o platonică desaprobare și cu un regret mălăeț ... ți-a rușinat în primul rând casa și obrazul dumitale prin fapta lui nesocotită - oricine ar fi acela, slugă ticăloasă ori copil desfrânat - să-l iei frumușel de ceafă și, fără cea din urmă cruțare, să-l arunci lumii spre înfierare. Așa ar trebui să facă onorata direcțiune a Tribunei: să arate îndată cine este anume acel brav desmățat care, abuzând de lipsa unei supravegheri normale a redacțiunii gazetei, a îndrăznit, mascat ... cunoscut numele pentru mult timp detestabil, și pilduit numai decât ignobilul individ. Și, dacă pricepe ce spunem destul de răspicat, cel dintâi care e dator să ...
George Topîrceanu - C. Hogaș: Pe drumuri de munte
... pare că e scris astăzi... Viața românească i-a republicat bucățile vechi și unele noi. Acum doi ani volumul era tipărit, dar când să se pună în vânzare s-a văzut că avea atâtea greșeli de tipar, încât era imposibil să apară astfel în lume. Dl Hogaș n-avea noroc. Astă-toamnă, în sfârșit, volumul apare... în timpul războiului european și chiar în momentul culminant al ... a întâmpinat. Au tăcut nu numai cei care o fac din sistemă față cu scriitorii noștri puțin gălăgioși și cu operele bune, pe care nu pot să le guste, dar și acei care, în vremuri normale, ar fi fost în stare să prețuiască talentul original și puternic al autorului nostru. Dl Hogaș este o apariție cu totul surprinzătoare în literatura noastră. Câteva amănunte biografice ar îndreptăți și ... oameni ar veni în contact și în mijlocul căror preocupări cotidiene ar trăi un profesor de provincie, astăzi, necum cu treizeci de ani în urmă, nu e nevoie să mai stăruim. Profesorul citește totuși cu pasiune, și mai ales literatura clasică a antichității. Într-o bună zi, îmbracă un costum bizar, își ...
... Vântul îi sălta-n cosiță Și-i făcea floare-n obraz: Eu mergeam la plug în laz, Și, când trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut. Îi vorbesc, și nu-mi răspunde, Nu-mi răspunde! Și-o întreb, și nu-mi răspunde! Și mă mir ce i-am făcut! Vreau de-aici să rump o floare! Ochii unui înger scump Au albastrul de cicoare, Și cicoare vreau să rump Mai știu eu ce-aș vrea să rump! Că-n amiazi venind pe vale, Întâlnii pe Lina-n cale: Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le! Ți ... ei frumoși și dragi Priveau tot spre poala rochii, S-a pus Lina pe tăcut, Și vedeam că-i umblă ochii, Umblă ochii! Ca la șerpi, îi umblă ochii, Și mă mir ce i-am făcut! Să-mi pun capul pentr-o Lină, Să mă fac un om pribeag! Ieși din neguri, lună plină, Să mă vezi la Lina-n prag Mai știu eu ce-aștept în prag! Alte dăți suna zăvorul; Lina pe furiș, ca ...
Grigore Alexandrescu - Lebăda și puii corbului
... Grigore Alexandrescu - Lebăda şi puii corbului Lebăda și puii corbului de Grigore Alexandrescu Lebăda odată-aflase (Însă cum se întâmplase, Nu pot să vă dau cuvânt) Cum că într-un colț de lume, Într-un loc cu mare nume, Și pe un frumos pământ, Niște păsări osândite, Corbi ... în silă Aici vulpea v-a adus?" Corbuleții în mirare Răspund iute, râzând tare: "Noi de voie ne-am supus. Vulpe ce e, nu știm spune, Decât că năravuri bune Acea damă arăta: Că avea coadă pe spate, C-al ei păr în galben bate Și că ochi lucioși ... că la a sa masă Are feluri de mâncări, Că e prinț de dobitoace, Că pe noi va a ne face Să ajungem la mari stări. Ne-a mai spus că ne e rudă, Că din vârsta cea mai crudă Neamul nostru l-a ... da slava dintâi." Lebăda strigă cu jale: Sunteți pe a morții cale, O, voi ai corbului fii! Dar al vostru sec părinte Cum nu și-a adus aminte Ceea ce i s-a-ntâmplat, Când își părăsi locașul Și din gură lăsă cașul, Iar de
George Topîrceanu - Otilia Cazimir: Ariciul
... sub gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cărare, — Ca o perniță sferică în care O fată rea, ca să se joace, A-nfipt o sumedenie de ace. Băteau copiii din vătrai și clește, Dar el tăcea, săracul, ca un pește, Și doar fiori de groază, când și când, Treceau pe trupușorul lui plăpând... Am alungat copiii să se culce Și-n înserarea limpede și dulce Ce se lăsa din cer încetinel, Am stat acolo, singură cu el. Și mă-ntrebam pe gânduri ... cum A fost făptura-i la-nceput de lume? Din care veacuri înecate-n fum Porni el oare, ca un scai, la drum, Să se oprească-n dreptul meu anume? Ce vânt vrăjmaș și mohorât Ca pe-un măcieș pitic l-a scuturat, De-a mai rămas dintr-însul doar atât: Un ghem de spini, ostil și ... oare, fără să se -nțepe În ghimpii lui?... Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă
Ienăchiță Văcărescu - Amărâta turturea
... Ienăchiţă Văcărescu - Amărâta turturea Amărâta turturea de Ienăchiță Văcărescu Format:Diacritice Amarâta turturea Când ramâne singurea, Caci soția s-a răpus, Jalea ei nu e de spus. Cât traiește, tot jălește, Și nu se mai însoțește. Trece prin flori, prin livede, Nu să uită, nici nu vede. Trece prin pădurea verde Și sa duce, de se pierde; Zboară, până de tot cade, Dar pre lemn verde nu șade. Si când șade câteodata Tot pre ramură uscată; Umbla prin dumbrava-adincă, Nici nu bea, nici nu manâncă. Unde vede apa rece, Ea o turbură și trece; Unde e apa mai rea, O mai turbură și bea. Unde vede vânatorul, Acolo o ...
Dimitrie Bolintineanu - Petru Șchiopul
... le zice: — ,,Frații mei doriți! Alte dări străine Poarta-mi cere mie; Calcă dreptul țării și ne dă-n robie. Noi n-avem putere să ne-mpotrivim, Înarmați cu chipul după cum dorim, Căci e stinsă țara, cetele-s pierite Prin atâtea lupte lungi și strălucite. Dar eu nu voi încă țara-mi să robesc Și d-acum nainte tronul părăsesc!" Au răspuns boierii: — ,,Domnul ce-a să vie. Asculta-va turcii, măcar cine fie. Noi vom pune banii pentru țara ta, Numai de la tronu-ți nu te depărta!" Petre le răspunde: — ,,Mulți au ca să fie, Cu-njosite datini, demni fii de sclavie, Pentru care fala și-al țării amor Nu le mai înalță sufletele lor, Care-nclină capul numai să trăiască, Care-și vând chiar țara numai să domnească. Însă pe domnie țara nu-mi vând eu, Nu
Ion Luca Caragiale - Grămătici și măscărici
... n ișlicel și-n meși; în loc de Hugo, avea un taraf de lăutari și un măscărici. Slujba acestuia era să spuie caraghioslâcuri la chef, să păcălescă pe musafiri și chiar pe stăpânu-său și să spună pe grecește cocoanelor ceea ce damele aud azi pe franțuzește la Hugo. Dar în afară de această îndatorire artistică, măscăricii, recrutați mai totdeauna dintre ... ce pricină, când era scârbit până în suflet că l-a scos vodă de la ipolipsis, atunci punea pe măscărici la poarta curții să pândească pe rival sau pe prietenii ori simpaticii acestuia, să le dea cu huideo, să le arunce murdării și să-i înjure năstrușnic. Boierul ședea cu ciubucul în pridvor și striga: “Hahaha! înjură-l, mă! înjură-l bine, mă!â€� S-a dus ... tob așa și astăzi: profesiunile de credintă le scrie “cu îndelungă fidelitateâ€� proletarul intelectual, iar boierul le subscrie “cu robustă convingereâ€�. Și pentru ca să se păstreze cu scumpătate bunul obicei străbun, deși nu mai au boierii noștri pe vechii și inculții măscărici, care să ...
... va pluti mereu De-a lungul nopții pace-adormitoare? Acum tu crezi, sărman bordei al meu, Că-n alb veșmînt din cer o să coboare Un înger blînd ! Dar nu știi ce știu eu: La noapte-un duh cu hohote-o să zboare. Porni-se-va, de-o rece boare-adus, Un ger cumplit și-urmat dintîi de șoapte Așa cum trec, pe-al soarelui apus, Năluci ... s-a-nvîrtejit pieire: Cîmpii cu crivăț, și văzduh cu nori, Și-un suflet răzvrătit întreagă firea ! Tu-n pază suflete de oameni ai ! Să nu te dai ! De te-o strivi pe tine, Sînt toți ai tăi pierduți ! Să nu te dai ! El vine mînios, el vine, vine — Te va urni din locu-n care stai, Va smulge stuhul tău cu brațe pline. Și ... ai tăi, deștepți, vor plînge iarăși toți, Cînd el te va-ncleșta să te ridice. Trosnind te vei lupta să scoți Din mîna lui, dar ca un snop de spice, Tu strîns vei fi de el; și ce să
Nicolaus Olahus - Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam
... slăbesc ale minții podoabe, Lui i-au sporit și mai mult rodnicul minții belșug. Să mai înșirui pe rând însușirile sale alese? Nimeni în stare nu e să le înnumere, cred. Căci după cum biruiește soarele stelele toate, Astfel și el pe ceilalți toți învățați i-a-ntrecut. Viața întreagă îi ... prietenii scumpi și părintescul cămin. Însă pizmașa Lachesis a rupt urzita sortită, Iar în mâna-i luă Atropos firul tăiat. Iată de ce nu putu Erasmus să-și plinească dorința: Astfel Ursita a vrut, astfel a vrut Dumnezeu. Iată de ce, sfâșiat de chinuri cumplite, tristeții Pradă sunt ... a părinților noștri Gură slăvit, a pierit gloria lumii întregi. Ce fericit aș fi fost dacă soarta-mi dădea-ngăduința Încă de vie să văd fața amicului scump! Ce folos însă să-mi cresc durerea prin lacrimi amare, Cu ne-nduratele-mi mâni pieptul mâhnit să-mi lovesc, Când ursitoarele triste urzeala o țes și o taie Deopotrivă la toți, și renumiți, și umili? Căci neclintitele praguri a soartei ... să ...
Grigore Alexandrescu - Un ceas e de când anul trecu
... drag o pomenesc; Frumos apus vestește frumoasă dimineață, Și anul ce începe tot astfel îl doresc." Așa-l doream! în lungă, în oarbă-ncredințare Eu nu vedeam că soarta zâmbește cu amar, Că vremii și durerii gătește răzbunare, L-a vechile lor drepturi uitate în zadar. Schimbat nimic nu ... voia întâmplării mai multe din dorințe Cu grabă împlinite putui a le vedea. Apoi, unde e răul? de ce și cum... cuvântul, Om nu poate să-l știe afară decât eu; Ascuns e în adâncuri, tăcut e ca mormântul, Iar martor suferinții-mi e numai Dumnezeu. A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfâșiitor, O știu, ar fi frăția-ți acea mângâeitoare Acel sentiment tânăr ce eu îți sunt dator. E scump prieteșugul ce-nsuflă ... de-altă lume șoptesc, mă înconjor; În fiecare șoaptă o muncă înviază, În ochii-mi se confundă trecut și viitor. Căci știu eu viitorul... el nu poate să fie Decât ca anu-acesta, ca anul cel trecut; Bogat de chinuire, deșert de bucurie, Pustiu, fără nădejde, sălbatic și tăcut. Stejarul de pe munte ce trăsnetu-l izbește, Stă încă ...