Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AR
Rezultatele 1431 - 1440 din aproximativ 1554 pentru AR.
Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan
... Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan Roman Năzdrăvan de Nicolae Filimon A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura ...
Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos și ghigorțul
... arate el, cruce de voinic, așa puțin la inimă când se întâmplă de caz în nevoie, și începu a se gândi, ca ce ar face să scape de primejdie. Când, odată îi veni în gând ghigorțul. - I!... zise, ghigorțule drăguț, acum să te văd! Mi-ai dat dovezi de ... Pieptul fiind tare, pentru că era, cum zisei, de aur, nu-l putu sparge așa lesne. Copilul, cum simți ciocniturile vulturoaicei, întinse mânușițele, parcă l-ar fi învățat cineva, apucă pe vulturoaică de gât, și strânse, și strânse, până ce o sugrumă și căzu jos moartă. Atunci și copilul, coborându-se ...
Petre Ispirescu - Zâna zânelor
... Dară noi nu ne certăm, ci numai ne sfădim. - Și pentru ce vă sfădiți voi? îi întrebă el; căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva și tot îl deșteptați. - Uite, avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci, o căciulă și un bici, și nu ne ... voi? - Când se încalță cineva cu opincile, trece marea ca pe uscat. Când pune căciula în cap, nu-l vede nici dracul, măcar de i-ar da cu degetul în ochi. Iară când va avea biciul în mână și va trosni asupra vrăjmașilor săi, îi împietrește. - Aveți dreptate să vă sfădiți ...
Vasile Alecsandri - Alecu Russo (Alecsandri)
... cerul patriei și sub tavanul apartamentului tău, vei simți un mare deșert în suflet, căci amicul tău Russo îți va lipsi. Ah! această idee m-ar face să vărs lacrimi amare dacă nu mi-ar plăcea mai bine să râd în fața prigonirii! Mângâie-te, frate, căci toți cei ce poartă numele de Russo sunt destinați a fi ...
Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați
... Un strigăt viu — nebun de libertate ! Pe roți uruitoare Vagoanele urnite Alunecă ușoare Mai iute, mai grăbite, — Dar inima-mi nebună Mai iute-ar vrea să meargă Și bate-n piept, să-l spargă, Să zboare-n lumea largă De-atîta voie bună! Griji amărîte, zbuciumări deșarte, Vă las ...
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și crud e Dumnezeu, Amar, amar de mine! — Copilă, vino-ți în simțiri! Fă-ți cruce și te ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... De Ioan căzut pe gânduri, Și pieptul lui ca-n foc îi arde... A nopții liniștite vânturi Îl duc încet pe altă cale: Ar vrea să fie în pustie, Să cânte Domnului cu jale, Uitând de-a curții bogăție, Sau într-un codru singuratic Al vieții fir ... Vei împlini atunci a mea poruncă!"... Sfârșit-a. Glasul lui neașteptat Pricinuit-a mare tulburare: Un trăsnet parcă i-ar fi detunat, Așa stăteau cu toți-în adunare... Și ochii cântărețului aprinși S-au stins pe fața-i împietrită... Și nemișcat, cu ochii tulburi, stinși ...
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... De Ioan căzut pe gânduri, Și pieptul lui ca-n foc îi arde... A nopții liniștite vânturi Îl duc încet pe altă cale: Ar vrea să fie în pustie, Să cânte Domnului cu jale, Uitând de-a curții bogăție, Sau într-un codru singuratic Al vieții fir ... Vei împlini atunci a mea poruncă!"... Sfârșit-a. Glasul lui neașteptat Pricinuit-a mare tulburare: Un trăsnet parcă i-ar fi detunat, Așa stăteau cu toți-în adunare... Și ochii cântărețului aprinși S-au stins pe fața-i împietrită... Și nemișcat, cu ochii tulburi, stinși ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... mei. Sub stele... ah! ce zâmbet! Când peatra lăcrimează, Din lacrima-i neștearsă se face-un stalactit; Dar va zâmbi ș-o peatră, de i-ar fi dat să vază Cum dânsul îmi zâmbește de când ne-am despărțit. Și gura-i se deschide; răsuri și crini s-arată: Sunt buze ...
Cincinat Pavelescu - Două epigrame
... în pahare, aprindea ochii, da drumul limbilor și idilele se înjghebau fericite, discuțiunile se aprindeau și flirtul era în splendoare. În casa aceea parcă n-ar fi fost niciodată la poartă zăbranicul negru. Așa credeam noi, musafirii. Fabriciu, însă, veghea. Și pe când un prieten distins și bun vorbitor termina o ...
... să ne-mbrățoșeză în acest amarnic ceas. Cum a rouăi picătură soarele de dimineață O usucă și o scurge, ca și când nu ar mai fi, Astfel, scumpa mea Selmină, fu și trista noastră viață, Se uscă precum și roua, și cât și dânsa trăi. Dumnezeu acest puternic, a ...