Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI������������������������������������������������������TO
Rezultatele 1421 - 1430 din aproximativ 2579 pentru MI������������������������������������������������������TO.
Ion Luca Caragiale - Triolete simboliste
... Luca Caragiale - Triolete simboliste Triolete simboliste de Ion Luca Caragiale Pornind din vremuri de demult Un glas de trâmbiță mai sună, Și-așa de drag mi-e când l-ascult Pornind din vremuri de demult. În al vieții trist tumult Și-n dragostea-mi inoportună, Pornind din vremuri de demult, Un glas de trâmbiță mai sună. Apocaliptica gândire De azi e înțeleasă mâni; Tiranilor, ce prevestire! Le cad topuzele ...
Ion Luca Caragiale - Un articol regretabil
... eu cum rămân? Eu nu pot avea și eu pe a mea? Ba da, o am; și voi să o arăt. Mie nu-mi pasă, când e vorba de literatură, cum am avut onoarea a o spune și altă dată, de intenție, de tendență, de teză, de ... siècle, de abracadabrant, mirobolant, bizar, straniu și celelalte; mie îmi pasă daca pe autor îl prinde sau nu-l prinde când se apucă să-mi spună ceva. Vezi, asta-i asta. Gion a scris, de exemplu, ceva pe care redacția Kikirezului ar fi stat la îndoială să-l ...
Ion Luca Caragiale - Un interview
... mai este apoi legea clerului, această îngenunchiare silită a preoțimii dinaintea pomenii ministeriale... Reporterul ... Dar ilustre Cleone... pardon ! cetățene, voiam să știu dacă-mi dați voe să vă rog să-mi spuneți, cam în ce fel s'a declarat boala ?... unde suferiți ?... D.Fleva. Vai ! În Cameră s'a declarat... când s ...
... Ion Luca Caragiale - Versuri Versuri de Ion Luca Caragiale Amicului C. D. Ce-mi spui de poezie, d-acea chimeră tristă, Când lumea d-astăzi, rece și materialistă, Își râde de chimere și de puterea lor? Credințele d-acuma ... ar mai putea simți, Invidia nedemnă, barbară și perfidă, Ori ignoranța crudă, profană și stupidă — Virtuțile moderne – pe loc te-ar amuți. Ce-mi spui de poezie, de-acea chimeră tristă, Când lumea d-astăzi, rece și materialistă, Își râde de chimere și de puterea lor? Credințele d-acuma ...
... Ion Păun-Pincio - Ţie Ție de Ion Păun-Pincio Uitarea stearpă m-a robit Și nu-mi mai este dor, Ca-n vremurile din trecut, De zilele ce mor. Și-n locul dragostei de-atunci Și-a patimei nebune, Pe ...
... O, Doamne! de Iulia Hasdeu O, Doamne! Cer iertare, aș vrea acum să mor! N-am șaisprezece ani! Dar viața mea-i amară, Și inima mi-e tristă, speranțele nu cobor Și fără de prieteni, ruina mă-mpresoară! Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng, Și lacrimile ...
... Iuliu Cezar Săvescu - Fuga Corbul lui Edgar Poe de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Ai cal bun, ai cal voinic, Deagă, să fugim, mi-ai zis; Tu-mi dai mâna, te ridic, Calul zboară ca un vis, Calul zboară ne’ncetat, Ca un arc s-a descordat; Am cal bun, am ...
Ivan Andreievici Krâlov - Bătrânul țăran și moartea
... iubește multă șagă, De tot au încremenit, Dar mai viindu-și în fire, i-au răspuns: „Eu, soro dragă, Te-am chemat ca să-mi ajuți, să pui sarcina în spate, Căci mă grăbeam să mă duc, fiindu-mi casa departe, Și atunci, Poți să te duci Dumneata unde poftești.â€� Dintr-aceasta noi vedem că de-i urât să trăim, Însă când sosește ...
Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și paingănul
... vultur de-aceste atunci mirându-se foarte: „O! Jupiter, au strigat, îți dau laudă, mărire! Cu cale de ai găsit, mie debilă zidire, Să-mi dai putere să zbor acolo unde gândesc Și pe toți să covârșesc, Și să mă învrednicesc, Ca să pot privi sub mine frumusețea lumii toată ... pe paingăn cu a sa mreajă întinsă, Prăvălindu-l jos de râpă, de unde el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare, Că cu acest paingăn au asemănare Toți acei ce nu au minte și nu vor a osteni, Ce se țin fărâ ...
Johann Wolfgang von Goethe - Graiul ielelor
... fie pe plac. Flori mândre, pestrițe, din plai strânge-vei, Și maica te-mbracă în aur de vrei!" — Ah, tată, ei, tată, auzi ce mi-a zis, Ce craiul în umbră șoptind mi-a promis? — Taci molcom, copile, și fii liniștit E vântul ce-n veștedul crâng a vuit. "O, vrei tu, copile ...
... – ultima culme pe care s-a tolănit inteligența înainte de marele salt. merg prin orașul acesta, brațele sînt tocite de scris, sufletul mi se sprijină de trup ca de-o umbră. bocancii, plini de noroi și de neaoșe speranțe, îmi strălucesc peste toate, scuipați puțin de lună. dezlipesc ... în poziție istorică îmi dau onorul ca unui mare comandant de idei și emoții. nu vreau să rîd, mă întorc la casa de cultură să-mi continui lansarea în orașul acesta. și să primim toți flori de la copii timizi și obligați de profesori să aducă buchete din acele douăzeci de ...