Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DAR

 Rezultatele 1421 - 1430 din aproximativ 2952 pentru DAR.

Emil Gârleanu - Trandafirul

... numai în rai trebuia să dăinuiască.â€� Și, bucuros, îndată a făcut semn și tulpina lucie s-a acoperit de ghimpi. Dar trecătorii tot se opreau; și mai nu era unul care să nu se repeadă, lacom, la floarea minunată. Deosebirea stătea numai în aceea că fiecare ...

 

Enric Winterhalder - Dîmbovița

... pîn țară     Murmură încetișor :         Dîmboviță, apă dulce,         Cine-o bea, nu se mai duce. Vremea trece, apa curge, Numai bine ce-a trecut, Dar ăst rîu a fost și este Și va fi în veci plăcut.         Dîmboviță, apă dulce,         Cine-o bea, nu se mai duce. Dîmboviță ...

 

Friedrich Schiller - Cavalerul Toggenburg

... detună Toți cu crucea p-al lor piept. Fapte-acolo valoroase Dezvoltă eroi creștini, Coifuri, pene onduloase Înspăimântă saracini. Toggenburg poartă omorul, Teroarea la musulman. Dar în inima lui dorul E mai mare dup-un an. L-a suferit, dar l-apasă; Nu-l mai poate suporta; Arme, câmp, glorie lasă Spre-ale sale-a se-nturna. Și p-a mării ...

 

Friedrich Schiller - Mănușa

... un semn, Și pe două porți deschise Se azvârl doi leoparzi, Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se și aruncă Peste tigru. Dar acesta îi apucă în cumplitele lui gheare ­ Leul muge, Se ridică în picioare, Fiarele se-nfiorează, Și-mprejur, arzând de dorul de-a ... De-a lui laudă răsună orice gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură, Ce-i promite că norocu-i e aproape. ­ Dar mănușa el în față i-o aruncă: ,,Doamna mea, o mulțămire ca aceasta n-o mai voi!" Și-o lăsă numaidecât. (Schalk Bibliothek, Heft 5 ...

 

Friedrich Schiller - Resignațiune

... sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul vieței înflorește ­ La mine-a desflorit; Și ... Renunțe cel ce speră. A lumei istorie a lumei e județ. Tu ai sperat ­ răsplata ți-a fost dar acordată ­ Speranța-i bunul care norocu-ți destina. Putuși să-ntrebi pe-ai voștri filozofi vrÄ�odată: Ce se refuză unei minte-ntraripată Nici ...

 

Garabet Ibrăileanu - Addenda la privind viața

... viața. Numai proștii sunt destul de inteligenți ca să nu-i înșele iluziile. Tinerii caști își iubesc mai mult mamele decât ceilalți. Bunătatea e un dar gratuit al naturii, tot atât de rar ca și inteligența ori frumusețea. A ierta prostia ori urâțenia și a condamna răutatea ...

 

Garabet Ibrăileanu - Originalitatea formei

... altceva decât exprimarea unei stări sufletești, iar o stare sufletească exprimată e un fenomen pe care îl putem descompune numai din punct de vedere logic, dar nu-l putem, în mod obiectiv, tăia în două, în formă și fond, căci una fără alta nu poate exista și nimeni n-a ... zic, se va vedea că, departe de a restaura, această lipsă de formă originală întărește și întregește cele spuse de noi mai sus. Dar

 

Gelu Vlașin - Depresie treisprezece

... am spus că nu ies la cerșit că n-am chef să recit despre cum e să fii prea înalt vulnerabil și puțin cam nebun dar mă bîntui mereu cît un stol de vampiri ai tupeu și ventuze în loc de urechi un nas verde cu solzi și o coasă pe ...

 

Gelu Vlașin - Karatagan

... mai trage o dușcă mai spune prostii că cică dezinhibă că ăla e așa că aia e pe dincolo împarte la toți cu dărnicie că dar din dar

 

George Coșbuc - În spital

... moarte-atunci scăpară Zilnic în spitale curg; Toți ca leii se luptară, Tinere Habsburg; Și-au murit pentru-mpăratul Sute de viteji de-ai mei Dar acest de-aici, din patul Șapte sute trei, Care zace-așa-n neștire Și-i lipsește brațul stâng Îl salut! Dă-mi voie, sire, Mâna ... văi, Pân-a patra zi când dete De fârtați de-ai săi. N-avea grai, de răni umplutul Suflet, vai n-avea defel Dar un steag, pierdut crezutul, Brâu în sân la el! Cald bătea-n ferestre-amurgul; Nimeni n-a mai zis nimic, Și, plecat spre ...

 

George Coșbuc - Armingenii

... să vie La casa unde el dormea Și, casa pentru ca s-o știe, Au pus ca semn și mărturie În fața casei o nuia. Dar Dumnezeu, cel ce scoboară Și-n gândul cel mai nevădit, Nu lasă p-al său fiu să moară, Căci a răscumpărării oară Și ... zăresc. Dac-am pierdut și astăzi prada, Cu greu putea-vom s-o găsim. Pornește-apoi răgnind grămada, Pierândă-n zgomot toată strada Tăcutului Ierusalim. Dar neputând să mai găsească Pe Christ ca să-l omoare-n somn, Pierdut-au noaptea dușmănească Și n-au putut să-ndeplinească Pierirea veșnicului Domn ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>