Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CE
Rezultatele 1421 - 1430 din aproximativ 2180 pentru ÎN CE.
Vasile Alecsandri - Pastel chinez
... Vasile Alecsandri - Pastel chinez Pastel Chinez de Vasile Alecsandri dedicat d-lui I.A.C. Pe-un canal îngust ce curge ca un șerpe cristalin Se înșiră chioșcuri albe, cu lac luciu smălțuite. Tot ce-i nobil, avut, mare și puternic la Pekin În răcoarea lor plăcută duce zile fericite. Pe sub nalte coperișuri care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane Au comori ... nebuni peste un rege și un turn peste regina... Pe canal trei poduri strimte ca trei arcuri se întind; A lor margini cizelate în șiraguri de inele Poartă zmei cu ochi fantastici, carii noaptea se aprind, Și catarguri poleite, cu lungi flamuri ușurele. Iar în fund, peste desimea de pagode azurii, Ca un bloc de porcelană, falnic, sprinten se ridică Un turn nalt cu șepte rânduri și cu șepte galerii ... și se oprește Pe o joncă unde șede un om tânăr pescuind... El tresare, nalță ochii și cu dragoste zâmbește. Iar colo-n vecinătate, sus, în turn, ca un hurez, Un bătrân, pândind cu ochiul, taina dulce o surprinde... El desemnă-ncet tabloul pe hârtie de orez, Și se pare că ...
Vasile Alecsandri - Înșiră-te, mărgărite
... Cu cosițe poleite Și cu fețe înflorite, De păreau strălucitori Ca doi ochi veselitori!... Alei, mândre surioare! Puteați voi a-mi spune oare Ce-i mai bun în astă viață Ca iubirea cu dulceață? Ce-i mai sfânt și mai alin Ca mama cu prunc la sân? Ce-i mai drag și mai plăcut Ca pruncuțul nou-născut?... Mama doamnă, fericită, Cu doi prunci împodobită, Îi ținea duios la sân, Ca doi fluturi ... iute ochii săi: Dragii mei, drăguții mei! Voi sunteți! inima-mi zice C-ați venit voi iar aice Lâng-a mamei dulce sân, Ce hrănește-amar suspin! Scumpii mamei frumușei, Copilași, iubiții mei! Frig v-a fost în cel pământ, Pedepsi-l-ar Domnul sfânt! Ș-acum nu mai cată nime De a voastră frăgezime, Nici vă leagănă-n cântări, Nici ... eu pe ei?... Biata mamă n-a sfârșit, Cerul brazii a trăsnit Și sub ochii săi pe loc I-au aprins în mare foc! La pământ brazii cădeau, Cu lung geamăt ei ardeau Și spre doamna ce-i vedea Crengile și le-ntindea. Biata mamă, despletită, Spăimântată, rătăcită, Pe fereastră se pleca, Vrând ...
... frumusețea ta, Eu n-am decât zădărnicia Imaginii de-atâți visată. Mi-e drag să știu că al tău suflet E bun, deși voi aștepta În van dovezile pe care Le dai... când inima ți-e dată. Și-mi place, fără vreo nădejde, Să te iubesc așa-n tăcere, Spre un ... ce se pălește Să fiu privirea ce-o arunci... Sau picătura ce pe geamuri Alunecă și-n umbră piere; Un vers uitat, dintr-o poemă Ce trist începe cu: Atunci... Așa sunt eu. Poate că versul Te-ar fi făcut să plângi o clipă... Și picătura neștiută Îți răcorea un tainic ... Putea-ntr-o seară să-ți adoarmă Încet... un gând chinuitor. Și n-ai vrut. Dulce și pribeagă Rămâi să-nchipuiești femeia... Eu voi trăi în veci statornic Acelei clipe ce s-a dus... Înamorat de-o stea, izvorul Se mulțumește cu scânteia Ce
Constantin Stamati - Prieteșugul cânesc
... hămăiască, Iar noaptea să nu se odihnească. Deci începu între dânșii să judece, să vorbească De unirea cea frățească... De soarta lor cea câinească Și, în sfârșit, de prieteșug. “Ah! ce este mai plăcut — au zis Tarca suspinând — Decât doi prieteni buni și fără de vicleșug? Căci a lor inimi legate delaolaltă ... nici să mănânce nu poate, Și la nevoi stă cu pieptul și pentru dânsul se bate. Iar dacă mâhnit îl vede măcar numai o minută, În ochi dulce i se uită, Și nici că se alinează Până când nu-i ușurează Soarta ce îl împilează! O așa fel de unire de-am avea noi amândoi, Atunci, Roșcuță amate, pentru noi, S-ar părea că trece timpul repede și ... mi laba!â€� “Na-ți-o, frate!â€� Deci îndată apucând Unul pe altul să strângă, Se săruta cu dulceață Și se ținea strâns în brațe, Neștiind de bucurie ce nume să-și potrivească. Orest al meu! O, Pilade! începu să se numească, De-acum dintre noi lipsească zavistea, pizmuirea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar atunci, din nenorocire, Bucătarul ... ...
Ivan Andreievici Krâlov - Prieteșugul cânesc
... hămăiască, Iar noaptea să nu se odihnească. Deci începu între dânșii să judece, să vorbească De unirea cea frățească... De soarta lor cea câinească Și, în sfârșit, de prieteșug. “Ah! ce este mai plăcut — au zis Tarca suspinând — Decât doi prieteni buni și fără de vicleșug? Căci a lor inimi legate delaolaltă ... nici să mănânce nu poate, Și la nevoi stă cu pieptul și pentru dânsul se bate. Iar dacă mâhnit îl vede măcar numai o minută, În ochi dulce i se uită, Și nici că se alinează Până când nu-i ușurează Soarta ce îl împilează! O așa fel de unire de-am avea noi amândoi, Atunci, Roșcuță amate, pentru noi, S-ar părea că trece timpul repede și ... mi laba!â€� “Na-ți-o, frate!â€� Deci îndată apucând Unul pe altul să strângă, Se săruta cu dulceață Și se ținea strâns în brațe, Neștiind de bucurie ce nume să-și potrivească. Orest al meu! O, Pilade! începu să se numească, De-acum dintre noi lipsească zavistea, pizmuirea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar atunci, din nenorocire, Bucătarul ... ...
... cale, căci altfel ea odată cu capul nu ar fi plecat. Încă sâmbătă dupăamiazăzi sluga trebuia să rânească grajdul, curtea și locul de dinaintea cârciumii, în vreme ce bătrâna și Ana găteau cârciuma pentru ziua de duminică. Duminică în zori bătrâna primenea copiii, se gătea de sărbătoare, mai dădea o raită prin împrejur, ca să vadă dacă în adevăr toate sunt bine, apoi se urca în teleagă. Ana și Ghiță îi sărutau mâna, ea mai săruta o dată copilașii, apoi zicea: "Gând bun să ne dea Dumnezeu!", își făcea cruce și ... de țară șerpuind spre culme, iară la vale, de-a lungul râulețului, cât străbate ochiul, până la câmpia nesfârșită, afară de câțiva arini ce stăteau grămadă din jos pe podul de piatră, nu zăreai decât iarbă și mărăcini. La deal valea se strâmtează din ce în ce mai mult; dar aici vederile sunt multe și deosebite: de-a lungul râulețului se întind două șiruri de sălcii și de răchite, care ... păduri, cioate, rădăcini ieșite din pământ și, tocmai sus la culme, un trunchi înalt, pe jumătate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind de la deal înspre câmpie; fundul văii, ...
Nicolae Filimon - Schiță din viața și scrierile celebrului maestru Donizetti
... încîntătoarelor concepțiuni armonice. Într-un moment de o fericită inspirațiune, el scrise pentru teatrul Conobiana din Milano Elisir d’amore , capul d-operă al său în generile comic și compozițiune ce de la prima pînă la ultima notă nu e decît un buchet compus din ce are muzica mai frumos în sine și pe care Europa întreagă n-a-ncetat și nu va înceta de a o aplauda. La 1833 compuse opera ... reprezentarea acestei opere și, de unde se aștepta un succes sigur, nu fu decît prea mediocru. Întîmplarea aceasta fu un trăsnet pentru nenorocitul maestru. Întristarea ce simți pentru căderea acestei opere, în care își vărsase toată puterea geniului său, fu atît de mare că-i paraliză facultățile intelectuale. Această deplorabilă stare devenind din ce în ce mai amenințătoare, el fu condus într-un stabiliment de sănătate de la Ivry, dar sosind o rudă a sa din Italia și neputînd ... frumoasă din Cîmpii Elizei, iar mai în urmă îl duse la Bergama, patria sa. Influința ce esersa asupră-i dulcele aer al Italiei și consolațiunile ...
Ioan Slavici - Budulea Taichii
... Când Budulea cânta din vioară, Huțu ținea cimpoile, iară când oamenii se săturau de vioară, Budulea schimba cu feciorul său. Fluierul îl purta Budulea totdeauna în șerpar; altfel nu l-am văzut de când îl țin minte și nici nu-mi pot închipui un Budulea făr' de fluier în șerpar. La praznic și la ziua numelui știam de mai nainte că are să ne vie Budulea cu mulți ani, cu spor în casă și cu belșug la masă: așa m-am trezit eu; ce va fi fost mai nainte, nu știu. Îmi aduc numai aminte că eram copil mic și că priveam când la piciorul cel scurt al lui ... privind deznădăjduit la mine. — Ai să înveți. — Dar cum să învăț, când dascălul vorbește numai ungurește și eu nu înțeleg nimica din cele ce zice? — Așa-i! răspunsei, înțelegând acuma și eu că în adevăr Huțu e cu mult mai prost decât ca să poată înțelege pe dascălul cel unguresc, care nici nu e dascăl, ci profesor. Altfel, eu ... văzut că slovele pe care le-a scris sunt în
Dimitrie Bolintineanu - La români
... Dimitrie Bolintineanu - La români La români de Dimitrie Bolintineanu Români! Ce faceți oare mormintele străbune? Orice popor ar fi Ce n-are monumente, aceste mari cunune De secoli de mărire, nu are drept a spune Că este el un popol! Nici are drept ... înjosite, Lăsară să se surpe; erau prea strălucite; Și ei, prea orbi, să rabde lumina-acelor ani! Vai! Secolii din urmă deschiseră intrare Străinilor pierduți, În paturi nopțiale, aceste sanctuare De unde altădată, spre fală și mirare, Nășteau eroii țării și dalbele virtuți. Străinii risipiră țărâna strămoșească, Și ce n-au risipit, Românii dărâmară!... O, țară românească! Fii demnă prin virtute de fala strămoșească, Sau leapădă un nume ce
Gheorghe Asachi - Momița la bal masche
... apoi cel învățat, De un gust, de o capriță, Pentru sine-au cumpărat Mare, tânără momiță. Care-i zic orangutan Și-i de țărmul african. În cărți ziua îngropat Și-n negrală împlântat, După lucru-ostenitor Iubea șaga uneori, Și, lăsând doparte tomul, Învățatul meu, ca omul, Să se poată răsufla ... voios vrând să petreacă Sara unui carnaval, Pus-au straie ca să facă Cei momițe pentru bal, Ca s-o ducă acolo Mascuită-n domino. În costium înaurit Contrabandu-au mistuit; A ei ceafă-i învălită Cu o freză încrețită, Pune-n capul cel flocos Un beret cu fiong ... ei bot, să nu-l cunoască, Le acopere cu mască. Așa merg, fără ciocoi, La teatru amândoi. Filozoful intră-n sală Și momița cu-ndrăzneală, Ce cu grație cochetă Ține-n brâncă o lornetă. Aici află adunare, Mii lumini și vuiet mare, Sărituri, cacofonie, Grații date cu chirie. Fiecare, ca turbat ... milord irlandez? Giură însă-a lui vecin Că-i de Hina mandarin. Fiecare-au socotit Că pe mască au gâcit; Pre ea toți în giur urmează Și i se recomendează. Iată, pentru rande-vu I dă-actrița-un bile-du; Poliță i dă bancheriul Minunatul hap spițerul, C-un
Alexei Mateevici - Cântecul zorilor
... viața toată Ș-am muncit noi rău, N-am văzut zi luminată, Numai greu, tot greu. Și pe umeri numai juguri Pân-acum am dus, În robie și lanțuguri Toate ni le-am pus; Ș-ale sufletului daruri Noi le-am înecat Tot în plânsete ș-amaruri, Ce ne-au apăsat; Și odorurile minții Noi le-am prăpădit, Căci în ceața neștiinței Tot am viețuit. Muncă, muncă și iar muncă, Alta n-am văzut; Și în munca noastră lungă Toate le-am pierdut. Am crescut în largi ogoare Roadă cu prisos, Dar din pâinea roditoare N-am avut folos, Căci ogoarele luate Fost-au de la noi; Nouă-n schimb ne ... pământul țării-mume Zăcem necăjiți. Dar destul! Venit-a ceasul, Ceasul așteptat, Ca să dăm noi jos necazul, Care l-am răbdat. Vezi?! În zarea depărtării Zorile s-aprind, Sfânta zi a învierii Vine strălucind. Hai, măi frate, hai, măi frate, Nu munci robind, Hai să căutăm ...