Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru E
Rezultatele 1401 - 1410 din aproximativ 2670 pentru E.
Dimitrie Bolintineanu - Plângerile poetului român
... înfloresc; Tot ce chezășuiește o dulce fericire, O dulce-ndestulare, nimica nu lipsesc." — ,,Nimica nu lipsește din câte zici tu mie, Aici pământul nostru e binecuvântat, El varsă râuri d-aur; dar îți voi spune ție Lipsește libertatea, și tot e
Dimitrie Bolintineanu - Timpul
... trist sân; Un om cu cosițe și gene albite, Cu brațe secate, cu fețe pălite, Cu coasa de fier, Apare în barca cu dalbe fecioare E timpul; iar ele sunt blândele oare Ce vin și iar pier. Și barca se duce prin valuri purtată; Iar grupa de fete de visuri se ... Trec cum trece-o sărutare; Toate lacrime se fac. Vin-acum la fericire! Mâine fi-va prea târziu, Vino până ai simțire, Până sufletul ți-e viu!" Spre barca ce fuge pe fluviu la vale Străinul îndreaptă cătările sale, Ce râură dor; Întinde-a sa mână și sufletu-i ...
Duiliu Zamfirescu - Adio, Napoli
... Adio, Napoli Adio, Napoli de Duiliu Zamfirescu Adio, Napoli, cetate De creaturi încântătoare Cu gene lungi, catifelate, Cu sufletele însetate De zgomot și de soare. E scris să-ți închinăm și ție Acest netrebnic de cuvânt, Oraș de vis și nebunie Cum n-a fost și n-o să ... un păgân din vremea bună, Paharul meu cu vin. Adio dar, rămâi cu bine În visul tău de dimineață Fii pururea făr-de suspine, Precum e
Duiliu Zamfirescu - La bal mascat
... și sub măști cîte o tîmplă Care să urzească-n umbră ițele unui amor Sau să arză în tăcere la lumina unui dor. Lumea vecinic e tot lume și femeia tot femeie: Cea dintîi un foc de vreascuri, cea de-a doua o scînteie Dar băgați bine de seamă ... că chiar la bal se cască. Iar de-o parte, o paiață, cu un glas răutăcios, Spunea că-i mai sus prin oameni cel ce e mai caraghios. Gazu'și trimetea din aer razele-i luminătoare Arătînd că-n lumea noastră tot ce dă lumină, moare. Dar că raza care moare ...
... viu, și tot scapăr Din razele mele curate, Eu fug și încerc să mă apăr De groaza de singurătate. Tu nu știi ce crudă menire E dată luminii supreme: A merge pe nemărginire În curgere goală de vreme. Pe când tu c-un deget în pagini Stai pacinic la ... de bine Și dulce cât nu se mai poate. Deci lasă-ți deprinsul de-a geme Și dorul de bolta cerească, Că nu e
Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se
... a ochii tăi Cel ce-a creiat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Și-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu genele-ți ating Cu genele-mi de tremur pline, Din ochi clipesc aprins și des – Și ast-fel te sărut ...
... iubesc!â€� Păunul a privit-o dintru-ntâi de sus, dar pe urmă și-a dat seama că nici pichirea nu e de lepădat, mai auzise că dragostea, dacă o întâlnești, s-o culegi de oriunde-ar fi, s-a rotit și-a răspuns ... au apropiat pliscurile: întâiul sărut! „Sunt mulțumită!â€� „Chiau!â€� „Sunt fericită!â€� „Chiau!â€� Ce Dumnezeu, gândește pichirea, numai atât e în stare să-mi răspundă? Și-n clipa aceea se înălță, rotund și de aur, soarele!... Peste lume se revarsă valuri de lumină. Păunul strălucește ...
Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc!
... deunăzi, o convorbire între un măcăleandru și-un scatiu. Să v-o spun. „Cioc! cioc! cioc!â€� se aude de departe. Măcăleandrul zice: — E ciocănitoarea! — Ciocănitoarea, răspunse scatiul, ce-o fi ciocănind mereu? — Caută veverița, îl desluși măcăleandrul. — Veverița? De ce? — Urâți îmi sunteți voi ... și-a așteptat. Ce era? Ciocănitoarea, cum o vezi: sai ici, vâră-te colea, dă de scorbură, în scorbură de alune, și, cum e iscusită, a înțeles ea că-n alune trebuie să fie ceva. Plisc are, slavă Domnului! Craț! iaca și miezul. Bun! Craț-craț-craț ...
... Emil Gârleanu - Grivei Grivei de Emil Gârleanu E bătrân. Înțelege că-i bătrân, că-i netrebnic, că cele câteva zile ce i-au mai rămas sunt o povară pe capul tuturora. De când ... în cușca lui; suflând cu greu, încordându-și mușchii, căci era vânos, tăia troianul, cutreiera toate colțurile grădinii și, lătrând, dădea de știre că nu e chip să te poți apropia de casa stăpânului... Dar în seara aceea, când prinsese de pulpa piciorului pe hoțul care furase mere din pomul de ...
... își udă pliscul; uneori se oprește de se uită, ispititor, în fundul apei, ca și cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare, și răcoarea îl încântă. Nu simte nici o altă dorință decât să-și scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până sub ... dată balta și, dimpreună cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit. Își aștepta sfârșitul. Cocostârcul o vede și înțelege. Dar dimineața e mărinimos. Ș-apoi i se pare atât de mică, atât de neînsemnată această vietate a bălții, că, de la o vreme, parcă o ...
Emil Gârleanu - Sărăcuțul! ...
... l-a întors cum îl găsise și, lăsându-l, își văzu de drum. Cărăbușului nu-i venea să-și credă ochilor că mai e în viață. Dar uite: colo e drumul, sub el — hârtia, pe dreapta — gardul, — trăiește. Ia să zboare acuma, cât putea mai repede, de-acolo, pe vreo creangă de ...