Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ȘTIUT

 Rezultatele 1401 - 1410 din aproximativ 1963 pentru ȘTIUT.

Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate

Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate Omul - o celulă a organismului numit societate de Garabet Ibrăileanu 1. Omul poartă centrul lumii fizice în orice punct cuprins în spațiul ocupat de trupul său; centrul lumii sentimentale și intelectuale îl poartă în conștiința sa (luând cuvântul în înțelesul său psihologic, nu moral). 2. În lume, nu vorbesc numai de artiști, sunt două feluri de oameni: oameni care apreciază, care au simpatii și antipatii, dar la care aprecierea aceasta, simpatiile și antipatiile nu devin un motiv de luptă. Ei nu luptă pentru ceea ce cred ei că e bine și nu luptă împotriva a ceea ce cred ei că e rău. Majoritatea oamenilor e așa. A trage însă concluzia că acești oameni sunt ,,impasibili", ,,impersonali", ar fi o mare greșeală și nimene, de fapt, n-o face. Dar sunt alți oameni care fac din simpatiile și antipatiile lor motive de luptă, care își fac un ideal (pe care-l urmăresc) de a stârpi ceea ce cred ei că e rău și de a ajuta la triumful binelui. Aceștia sunt oameni ,,luptători"'. 3. ,,Multe dureri-s, puține ...

 

Gavril Romanovici Derjavin - Dumnezeu

Gavril Romanovici Derjavin - Dumnezeu Dumnezeu de Gavril Romanovici Derjavin Traducere de Alexei Mateevici - Noiembrie 1911 O Tu, ce ești Nemărginire În viețuirea vie a firii, În veacuri fără despărțire Treime a dumnezeirii! Duh unu-n toate aflător, Duh nezidit, dar ziditor, Ce nu-L pătrunde duhul meu, Ce toate-n Sine împlinește, Zidește, cuprinzând păzește, Al Cărui nume-i Dumnezeu! A măsura adânca mare, A număra a Ta făptură, Chiar de-ar putea o minte tare, Tu n-ai nici număr, nici măsură. Nici duhurile luminate De Tine-n ceruri așezate, Nu cercetează a Ta fire. Gândirea doar spre Tine zboară, Ca în măria Ta să piară, Cum piere-n veacuri o clipire. ,,Naintea vremilor chemat-ai Din bezne-a lumii plămădeală, Iar vecinicia-ntemeiat-ai În Sine, spre a noastră fală. În Sine toate împlinind, Din Sine vecinic strălucind, Tu toate-ntreci, ce ai zidit; Căci le-ai zidit cu un cuvânt Și tot zidind și mai zidind, Ai fost și-i fi în veci mărit. Un rând de firi în mâine ții Și cu puterea Ta le-nvii, Unești începere, sfârșit, ...

 

Gelu Vlașin - Împlinire

Gelu Vlaşin - Împlinire Împlinire de Gelu Vlașin când mintea nu mai știe să-și caute zborul când lumina se prăbușește din ochiul pustiu și când visul îți părăsește somnul atunci moartea e

 

Gelu Vlașin - 10:56

Gelu Vlaşin - 10:56 â†�â†� 10:10 10:56 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 11:11 →→ ești palidă și nu știi câtă hrană consumă un pește pitic păstrăvăria-i departe luna-i pierdută și unghiile mele înfipte în ape nu-mi privi părul ud printre frunze de fag sunt din nou la pământ (dar din nou suficient de

 

Gelu Vlașin - 11:43

Gelu Vlaşin - 11:43 â†�â†� 11:11 11:43 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 13:08 →→ și o față de masă albastră ochii tăi confundați printre sticle pe raft să-ți spun cum privesc spinii din curtea părăsită să-ți dau un semn rău sau bani murdari sunt același beteag și nu-ți caut perechea uitată pe stradă nici tu n-o să știi cum te ascund printre rafturi când cerșești lacomă un strop de venin galben (

 

Gelu Vlașin - 13:08

Gelu Vlaşin - 13:08 â†�â†� 11:43 13:08 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 13:27 →→ te-am visat în grădină regina nopții printre stânjenei și trandafirii pitici cum stăteai cu rădăcinile înfipte-n cimentul trotuarului crăpat peste care mișunau furnicile roșii de supărare te-am visat surâzând unui trântor întins la bronzatul dintâi când nici soarele crud n-are dinți ca să-ți muște obrazul mai alb decăt laptele te-am visat lângă fântâna din curte cum spălai rufele nu știu cărui amant povestindu-mi despre cum e să fii jumătatea nuștiucui când o lume întreagă-ți vorbea (despre cum e să porți

 

Gelu Vlașin - 14:07

Gelu Vlaşin - 14:07 â†�â†� 13:55 14:07 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 14:21 →→ ovidiu tâmpește cuvinte despre copiii care nu vor știi să apară din poezie scrisă pe calea ferată salva vișeu spune că lumea din față n-are și că lumea din spate e tare definește totul prin nimicul din noi răscolește trecutul bea umilința de-a fi și se ceartă cu toți zeii greci - din birou - și se scaldă-n fierbintea minciună când totu-i pe roate (și totu-i pe

 

Gelu Vlașin - 19:07

Gelu Vlaşin - 19:07 â†�â†� 18:49 19:07 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 19:23 →→ sparg vocale nectarul răsucește melodii cu aspect de vulgar nu mai știu cum respiră vâslașii pe senna și nici yahtul cu pânzele-n vânt sunt cumplit de hoinar și mă bucur stingher de obscurul suprem de la masa cu ritmuri de blues ochii mei nu sunt triști doar cuprinși de fluturii mov printre ghimpii uitați (pe mocheta din

 

Gelu Vlașin - 21:55

Gelu Vlaşin - 21:55 â†�â†� 21:39 21:55 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 22:10 →→ n-am să-ți spun și tu știi bine ochiul ucis gândul crăpat mâinile tale instinctul memorând săruturi care n-au existat hai aruncă-ți sabia-n teacă și rândul și vodka și starea lumea-i cum sună unghiile joase ca o spiță de car sub tălpile tale cămilă cu fese ești aiurea copac spânzurat de un colț de la lună umărul plânge zugrăvindu-mi pereții amintiri (cu ștrengul atârnat de

 

Gelu Vlașin - 7:10

Gelu Vlaşin - 7:10 â†�â†� 6:45 7:10 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 7:13 →→ în cișmigiu o chitară adoarme pe banca îndrăgostită și povestea se spune singură celor care știu să asculte vrăjitoarea a înflorit printre crengile castanului și doi lupi adulmecă umbra rostogolită peste lac în brațele ei înălțându-se gata să-și ia zborul somnul meu și cuvintele pe tocuri taci îmi șoptește gândul celuilalt să taci se aude ecoul izbindu-se de cerul gurii și printre dinți răbufnește cuvântul taci taci taci odată (și brusc întunericul se

 

Gelu Vlașin - 9:09

Gelu Vlaşin - 9:09 â†�â†� 8:50 9:09 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 9:20 →→ mușc dintr-un măr pata de culoare ascunsă-n buzunar dincolo de ușa liftului despuiatu-s-au gândurile altora dorm figuri de ceară atârnate la brațul tău stâng așteptând aer proaspăt să schimbe destinul camerei de perfecționare muzica subțire alungă păianjenul întins>>>>>>>>>>>>>> peste pleoape și antenele vecinului răscolesc cearceafurile amorțite în plictiseala celor care nu se mai știu lumina s-a stins printre mesageriile telefonului și nici întunericul nu te mai place (cu unghiile tale transparente și

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>