Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ZI DE LUCRU
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 548 pentru ZI DE LUCRU.
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX
... aprĂ²pie și mă-împresură, Biata d-inimă mie-mi tremură. Iar' în pinăra mea cu fragile, [15] El pusă-o mură lin linișor, Nu de cele ce culeg dragile Fete prin codru cel verdișor, Dar' cu murele foarte seamănă, Poți-i zice tu mură geamănă. Nu e fagure, mursă proaspătă Așa de dulce, nice zahăr. Zieii poate că numa s-oaspătă În ceriu ș-închină cu cel păhar. Nu-s a luncilor toate murele Așa ... te, pruncă tinără, Că-mi vei fi bună, eu-s AmĂ³r!..." Zisăi: ,,Juru-mă pe-astă pinară, Că pentru tine eu viiu și moriu!..." De-atunci pare că nu-s dulci fragile Cumu-s murele de-amor, dragile!..." Cântând Viorel, fetele toate De rușine fața-ș ascunsese Celor alte femei după spate, Dar' urechile nu-și închisese Și râdea pe-ascuns de cele mure A lui Viorel, mari, de pădure. [16] Bunul Parpangel cu cei de frunte Voievozi și preteni ședea la masă, Povestindu-le de ramuri crunte Ce văzusă-n pădurea cea deasă; Apoi cum își dedusă peste cap De ...
George Coșbuc - Puntea lui Rumi
... mărunte Peste stâlpi câteva scânduri. Ce era ? O simplă punte. — „Rege, nimeni nu cunoaște Ce-i in sufletul femeii, Numai cei de sus ! Și iatä Și-ntr-un lemn s-arată zeii ! De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumoșa femeia, Rămâind mereu frumoasă. De va trece însa una Care și-a-nșelat bărbatul, Ea se va negri ca noaptea, Astfel ispășind păcatul. Dar eu cred că nu ... păcate ! Cea mai castă Treacă-ntâi! Și-apoi să treacă Rând pe rând câte-o nevastă." Și-a tăcut. Erau în șiruri Zeci de mii de sute De femei: ce de credință La un loc, ce de virtute ! Dar virtutea — zice Veda — Este mută, vecinic rece. Gupta strigă, dă un ordin, Dă pe-al doilea, dă vro zece Ș-apoi zâmbitor privește Spre regină â ... omul, Dar virtutea cea mai mare E să nu se ție mândru Cu virtuțile ce are ; Deci nu-i o minune dacă Dintr-atâte mii de sute De femei, nici una mândră N-am găsit ...
... au venit lui toanele celea. A băut trei pahare ș-a prins a se lăuda către oameni: — Eu, zice, nu-s om mare, îs om prost, da în buzunar am cinci sute de ruble; de-oi vrea, zice, apoi și crâșma, și toate vasele, și pe Moiseica cu jidauca cu tot și cu jidănașii îl cumpăr și-l răscumpăr. În așa chip, vrasăzică ... nevasta pădurarului. Anicuța îndată, mai întai, la plâns, ș-apoi i-a spus tot drept cum a fost, ba încă și de bani i-a spus. Pădurărița s-a muiat la inimă. — Drăguța mea! Frumușico! Asta pe tine, așa de micuță, Dumnezeu te-a scăpat! Copilița mea dragă! Intră în casă să-ți dau măcar de mâncat! Prinsese, vrasăzică, a se linguși pe lângă Anicuța, o hrăni, îi dădu de băut și chiar plânse oleacă cu dânsa și la urmă o făcu de i-a dat copila, cată mata, legătura cea cu bani. — Eu, drăguleano, voi ascunde-o, da, zice ...
... au venit lui toanele celea. A băut trei pahare ș-a prins a se lăuda către oameni: — Eu, zice, nu-s om mare, îs om prost, da în buzunar am cinci sute de ruble; de-oi vrea, zice, apoi și crâșma, și toate vasele, și pe Moiseica cu jidauca cu tot și cu jidănașii îl cumpăr și-l răscumpăr. În așa chip, vrasăzică ... nevasta pădurarului. Anicuța îndată, mai întai, la plâns, ș-apoi i-a spus tot drept cum a fost, ba încă și de bani i-a spus. Pădurărița s-a muiat la inimă. — Drăguța mea! Frumușico! Asta pe tine, așa de micuță, Dumnezeu te-a scăpat! Copilița mea dragă! Intră în casă să-ți dau măcar de mâncat! Prinsese, vrasăzică, a se linguși pe lângă Anicuța, o hrăni, îi dădu de băut și chiar plânse oleacă cu dânsa și la urmă o făcu de i-a dat copila, cată mata, legătura cea cu bani. — Eu, drăguleano, voi ascunde-o, da, zice ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a V
... multă și mai tinerie, Numa bătrânii ceva-îndoială Avea pentr-a turcilor năvală. [3] Nici în zădar să temea, că iată, Să-aud de departe țipete dese: Pentrucă-avangarda spăimântată Care după bureți să dusese, De pe-un gruieți oblicisă-o mare Ceată de păgâni venind călare. Și-într-un suflet alergând acasă Striga: ,,Fugiți, că turcii vin, iacă!" Iar' laia țigănească fricoasă De spaimă nu știea ce să facă. Cu vaiete mari și cu plânsoare Căuta-încoace și-încolea scăpare. Adunarea noastră prenălțată, De-atâta zarvă cu rebelie, Abea-în urmă și ia să deșteaptă Ș-uitându-și de arme, de bătălie, ApucĂ fuga cea sănătoasă Năzuind la tufa cea mai deasă. [4] Însă-acuma nu e cu putință CĂneva să scape, să să-ascundă ... Nu departe, lângă-o mănăstire Odihnind ar fi și, cum să pare, Așteptând altă ceată mai mare. Cum principul această-înțăleasă, Fără-a zice-un cuvânt mearsă-îndată Cu munteana călărime-aleasă, Iar' țigănimea noastră bărbată: Ca din vis acuma să rădică Bucuroasă că-au scăpat de frică. Ci peste puțin întoarsă iară Bărbăția lor cea de după-ușă: Cât călăreții să depărtară Muntenești, iată, ca din culcușă Iepurii scorniți, așa ieșiră Uitându-și ...
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... sa, cu craiul. Bravo! Iacă-au nimerit! Dar era mare rușine, că ei, domni cu-nvățătură, Capul să și-l plece-n fața unui vâj de pe-arătură! Cam șod lucru-i, zău, acesta! Dar altceva ce să faci? Bine-a zis cine-a zis asta: de nevoie mânci colaci! Astfel, sfetnicii așteaptă până ce-nnoptează bine, Ca nu cumva din tâmplare să-i zăpsească oarecine, Apoi se duc toți la casa ... ață, coasă al dracului cojocul. Hăi! Era șiret ca vulpea; se-nvârtește-ntr-un picior; Ca ciuperca stând în mijloc astfel le vorbește lor: Vai de mine și de mine! Boieri mari, din sfetnicie, Necazul care vă roade, greu necaz trebe să fie! Nu s-a pomenit sub soare lucru-așa de minunat; De la un plugar să ceară sfetnicii vorbă și sfat, Nici nu s-a pomeni-n lume cât va fi iarna și vara! Mai ... scap! Apoi răsucind mustața, zice rezolut, în fine: Banii-s scumpi, însă viața e mai scumpă la oricine! Dragii mei, sunteți pesemne, azi, pe dungă de
Alexandru Vlahuță - Pictorul Grigorescu
... au fost desigur și Ștefan al Moldovei, ca și Leonardo da Vinci al Italiei. Și în aceeași vreme au strălucit, fiecare aducându-și partea lui de bine pe lume. Înaintea lui Dumnezeu, în adâncimile tainice ale destinelor omenești, cine știe dacă nu e o legătură între paloșul de la Războieni și penelul de la Florența! Sufletul artist al poporului s-a destăinuit adesea, în șoaptă de grijă și de dor, pe minunatele cusături și alesături ale țărăncilor noastre, în măiestria cu care își ciopleau voinicii ghioaga de luptă, plugul de arat și fluierul de doinit, în felul cum știau toți la țară să-și împodobească portul, casa și viața lor. Ai zice că pe fiecare lucrișor mijește geana de lumină a unui răsărit care întârzie. În ce vifor am trăit noi, e de mirare că mai avem și ce-avem. Mă gândesc la cât sânge s-a vărsat pe bucățica asta de pământ, și, pentru prima oară, bag de semă că în limba noastră instrumentul de țesut se cheamă "război". Cântece însă, cântece de vitejie și de dor, avem cum nici un alt neam de pe pământ nu cred să mai fi avut vrodată. E ...
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... luase la ochi; îl vedea lucrând când la alde neica Burcilă, când la aleșii ori la fruntașii satului, când la taica popa. Totdauna găsea el de lucru; la toți muncea și la toți sporea lucrul lui. Când însă muncea și pentru dânsul, munca nu-i da în spor. De venea apa mare, arăturile lui le îneca. Daca vrun prăpăd de la niscaiva lighioane, ori de la ciori cădea peste semănăturile megiașilor, ale lui era stinse cu desăvârșire; de bătea piatra holdele, apoi pe ale lui le amesteca cu pământul, de nu se mai alegea nici praful de dânsele; ba uneori porumbul se tăciuna, ba lăcuste, ba potop, ba toate relele numai pe capul lui cădea. Sătenii, megiașii lui, puseră mâna cu toții ... muncă, muncă jidovească, se zvârlea omul și în dreapta și în stânga, noaptea o făcea zi, da și din mâini și din picioare, cum se zice, și folos nici cât negru subt unghie. Nevoile îl năpădea din toate părțile și el nu mai știa ce să facă. De câte ori intra în casă, de atâtea ori și sfrijita de Sărăcie îi rânjea în bătaie
Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific național în literatura română
... a lui Bolintineanu, ale cărui romane ar umplea altfel un gol în proza muntenească din epoca respectivă, dar care, nu numai din cauza lipsei de forță creatoare a acestui scriitor, ci și din cauza influenței romantismului francez de mâna a cincea asupra lui, sunt sărace ca document, ne dau atât de puțin -- mai nimic -din viața epocii de atunci și tot atât de puțin din sentimentul ori atitudinea specific românească față de acea viață. Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea doar printr-o deosebită putere de a crea imitând viața), chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din relațiile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încât comediile lui localizate sunt documente indispensabile pentru cunoașterea concepției de viață (noi l-am utilizat pentru a defini "spiritul critic" al epocii) și pentru cunoașterea societății din vremea lui -- ca și a ... un loc -- vorbim de Caragiale și Brătescu-Voinești --, acești doi prozatori, cu un atât de pronunțat caracter ...
Anton Pann - Norocul și mintea
... Să uită și vede niște pietricele, Adică : într-unul era diamanturi, Într-altul robinuri, ș-într-altul zmaranturi, Cu un cuvînt toate era, cum am zice, Pline cu tot felul de pietri antice. L-aceste ciobanul ochii cum aruncăi -Pfiu-îu! păcat, zise, de atîta muncă Barem nici într-unul nu-i de băutură, Măcar rachiu numai să-mi arunc în gură. Apoi ia-n căciulă din mărgăritare Ș-înșirînd ca-n ață pe iarbă d-a ... Nebune ! Visuri d-ale tale ai venit a-mi spune ? Tu nu-ți ești în fire, vorbești din beție, Să poate o asfel de marfă să vie ? Și mai vîrtos, cum zici, corabie plină, Bine zice vorba: de nebun te-nchină ! Vameșul răspunse : -Slăvite-mpărate ! Lasă aste vorbe nencuviințate Și scoală să mergem acum mai în grabă, Să nu pierdem vreme la asfel ... Aleargă în grabă la corabia spusă, Deșchide toți sacii, precum i-a spus vede, Și abia atuncea ochiior săi crede. Începu să-ntrebe: de unde veniră ? Ș-asta bogăție unde o găsiră ? Negustorul zise : -Înălțimea-voastră ! America Nouă e patria noastră, Neam de-mpărat sîntem, venim spre primblare, Luînd docamdată aste spre vînzare, Și
Ion Luca Caragiale - Națiunea română
... corespondențele curgeau ca din izvor, așa că încet-încet, afară de un prim articol declamator, gazeta nu mai conținea decât știri și iar știri, cari de cari mai amănunțite și mai senzaționale. De unde aveam atâtea? Le traduceam din gazete străine și le localizam. Luam dintr-o gazetă de la Viena o corespondență lungă de război, în care se vorbea de lucruri petrecute la Poradin, la Rusciuc, la Varna, la Vidin, la Constantinopol etc. Ei bine, din această corespondență făceam tot atâtea corespondențe câte lucruri conținea ... fi putut afla peste zi; iar telegrame să ne trimeată imediat ce ar afla ceva important, a cărui comunicare ar prezenta vreun caracter de urgență. Pentru telegrame am aranjat un dicționar cu cheie. I-am dat boierului bani de drum, de cheltuială și leafa pe o lună înainte, și l-am expediat la Turnu-Măgurele. Acolo, om de lume, cunoscând multe doamne de la Crucea Roșie și pe ofițerii români, a intrat numaidecât în relațiuni și cu cei mai de seamă ofițeri ruși. Și în adevăr ne trimetea în fiecare zi corespondențe destul de interesante. Într-o zi, pe la începutul lui noiembrie, merg foarte de ...