Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TINE PIEPT LA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 230 pentru TINE PIEPT LA.
Constantin Stamati-Ciurea - În vis și aievea
... cu legioanele lor de silfide înarÂmate cu toate atributele cochetăriei și ale frumuseții, sunt cele mai periculoase și molipsitoare pentru inimile necălite în realism. La baluri se zămislesc pasiuni nenumărate în comparație cu viața retrasă a asiaților poligami, la care femeia, fiind robită și ascunsă, nu poate inspira sau cuceri prin amor pe altul, decât pe stăpânul său. Deci este oare nimerită ideea poligamă ... amor, această ispită irezistibilă, cu care din adâncă vechime a luptat omenirea? Numărul poligamilor covârșește pe al monogamilor, și asiatul se uită posomorât la femeia roabă, ce se târâie la picioarele lui, tremurând de frica schingiuirilor și a iataganului și neîndrăznind nici măcar să zâmbească, pentru că orice umbră de cochetărie este zadarnică ... ea numai cărnurile atrăgătoare spre voluptate brutală animală; în el este stinsă orice poezie, precum în ea orice cochetărie. Pentru aceea noi nu veÂdem la asiați nici scrieri de poezie înaltă, nici iscodiri aduse la perfecția esteticii artelor frumoase. Concepția asiatului este ațipită, el balul nostru aievea îl vede în vis, dormitând sub influența opiumului fumat sau hașișului înghițit. Dar ... toate cuvintele ce poetul le poate aduna din limbajul omenesc, nu exprimă îndestul aceea ce eu simt. Îți zic numai că soarta, răpindu-mă de ...
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... fața pământului; văile noastre, cele mai îmbelșugate cu holde și cu flori; apele noastre, cele mai limpezi; cerul nostru, cel mai senin; frații noștri de la munte, cei mai voinici și copilele românce, cele mai frumoase la privit, cele mai drăgălașe la iubit decât toate zidirile lui Dumnezeu. În ceasurile acele de patriotică pornire, oricare faptă istorică a strămoșilor creștea în închipuirea noastră cu proporții ... poporul român. Aruncă-ți ochii la oricare român, și-l vei găsi totdeauna vrednic de figurat într-un tablou. De va ședea lungit pe iarbă, la poalele unui codru; de va sta pe picioare, rezemat într-un toiag, lângă o turmă de oi; de va sălta în horă, vesel și cu ... mai lesne decât în țările noastre. Vezi-l pe român când vine primăvara, cum i se umple sufletul de bucurie! cum îi crește inima în piept ca frunza în pădure! cu câtă mulțumire el cată la noua podoabă a naturii ce acoperă locul nașterii sale, cu câtă veselie el vede luncile înverzite, câmpiile înflorite, holdele răsărite! Românul se renaște ... atunci, fără de voie, el începe a cânta: Frunză verde sălcioară! Puiculiță bălăioară, Vin' degrabă pân' te-aștept Să te strâng în braț' la ...
... portativ, cărțile de căpătâi care, împreună cu Diogen Laerțiul, repertoriu de cancanuri și idei antice (amintit adesea de Coco Dimitrescu în ,,prelegerile" lui nocturne de la Cosman și găsit din întâmplare la un anticar), alcătuiesc biblioteca mea estivală. Cataloagele -- pentru momentele de lirism intelectual. Unele cărți le-ai citit. Ți-aduci aminte și împrejurările. (Era pe vremea ... întotdeauna mutra mirată și comică), apoi o prepoziție cu înțelesurile ei subtile, demonstrate prin exemple naive. Și tot așa, în partea a doua, la numele proprii -- un rege merovingian, un promontoriu, o primadonă italiană. Visezi la regele pletos, la promontoriul care împinge departe în mare un oraș cu nume ciudat, și mai cu seamă la diva care a debutat la Neapole și a fost pe rând (sau aproape) metresa unui duce, a unui conte, a unui tenor și apoi ... gloria infinitului, impresionând mai mult sufletul decât ochiul, înfiorând ,,voința", ca și muzica, răscolind în adâncurile ancestrale spaime, nostalgii, mitologii defuncte... Și-n fundul prăpastiei, la utrenie, aiurând, sunetul clopotului de la ...
... cerească rodă. I-i PĂ³brata sălașul unde odihnește, Cu doamna sa Elena, de să pomenește, C-au fapt beserici multe, di-ntreg și-nnoite, La țară și la munte mari mănăstiri svinte. Pre urma lor domnit-au a lor bună rodă, Ilie și cel Tânăr Ștefăniță-vodă. Nemică n-au stricatu ... viață, să-i placă. Cu a sa bună maică, cu Ecaterina, La Domnul din direapta să-i fie odihna. Evstratie Dabijea scris este la viață Să trăiască cu svinții în rând, fără greață, Cu iubita sa hiìcă, cu doamna Maria, Să nu li să mai stângă în veci ... au lăsatu-ș pomană cât au putut face; Dea-i Dumnezău cu svinții trai în ceri cu pace! După Antoni-vodă domni iarăș Duca, De la vlășescul scaun venind cu porunca De la-mpărat, să-ș șază domn bun preste țară, Să giudece săracii într-a ei hotară. Dară ismailtenii a sa lăcomie Nu ... din păgâni tocmele. Ș-au perit biata țară de păgânătate, Dumnezău o va-nvie,-ntr-a sa bunătate, Să să-ntoarcă și Svântul la a sa moșie, La ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... El strânge și adună movilele de bani, Având plăcere numai să-i vadă mulți grămadă; Iar dacă mie-o sumă mai mică îmi ajunge, Apoi la lăcomie de ce să fiu supus? Îmi pare că se poate Hrisip asemăna Cu unul care merge la râu să beie apă, Deși e mai departe, pentru că este multă, Iar nu la izvorașul ce curge lângă el. Dar oare-atunci mulțimea cu ce-l va folosi, Când unda săpând malul de subt a lui picioare ... frumos, bogat și nobil, C-un an mai mare numai decât copila lui. Izvodul îți citește de zestrea care-i dă, Și toată garderoba pân-la un fir de ață. Nu-i mult de când băietul și-a pus la azbucoavna Ș-acum e de mirare cum poate sloveni. S-a apucat la țară să-și facă-un mare iaz A căruia plan iute din buzunar îl scoate; De l-a uitat acasă începe ... lățesc, Și ridicând biserici cu-averi le înzestrează. Ferice de-al lor suflet! Cereasca desfătare Pre dânșii îi așteaptă; lor raiul e deschis. Nu fiți la ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Viforul
... vestmintele rupte, la castelul din Hârlău. Dăte cu ochii de mine și-mi zise: Oană, tu te închini la soare? La sfântul soare? Ei, da, la sfântul soare. Dar nu la soarele de iarnă, care pare ca un taler spălăcit, ci la soarele de cuptor, care coace fânețile, și grâul, și roadele... Cum să nu, măria-ta! Iacă, ți l-am adus, pârjolind țara Munteniei. Și răsăriși ... semăna? OANA: Cu mine, bietul tata, bunul tata, sfântul tata! Dar șaducea și cu Ștefănică... Rotunjor în obraji, bălai, cu nasu-n sus... DOAMNA TANA: La chip... OANA: Statu potrivit... lat în spete... DOAMNA TANA: La trup... OANA: Iute la mânie... DOAMNA TANA: La porniri! OANA: Chibzuit, meșter și năpraznic la războiae... DOAMNA TANA: A, nu, nu la suflet, Oană! OANA: E tânăr... DOAMNA TANA: Eu nu sunt tânără? OANA (sărutând pe doamna Tana): O! da! da! tânără și frumoasă! DOAMNA TANA: De ... mâna. Oana o sărută.) OANA (încet): Neamul Mușatinilor a fost bun... De ce supărași pe doamna? ȘTEFĂNIȚĂ: Eh! UN COPIL DE CASĂ: Doamnă, la masă. DOAMNA TANA (lui Ștefăniță): Vii? ȘTEFĂNIȚĂ: Omul nu trăiește numai cu mâncarea... DOAMNA TANA: După masă, vii? ȘTEFĂNIȚĂ: Mâine plec
Vasile Alecsandri - Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența
... Vasile Alecsandri - Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenţa Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 Note I De o săptămână mă aflam la Florența, alergând în toate zilele, de dimineață pân-în seară, prin deosebitele părți ale orașului, spre a vedea nenumăratele minuni cuprinse în sânul ... și îi zisei: Tu ești, V***? Străinul sări pe picioare, mă strânse în brațe și, luându-mă de mână, mă scoase afară din catedrală. -- Vină la lumină să te văd bine, îmi zise el oprindu-se pe piață. Nu pot crede încă că ești tu. Și se uită la mine cu niște ochi a căror expresie era de tot curioasă. -- Te miri, prietene, de starea în care mă vezi, urmă V***; mă ... a-i comunica ideea mea, dar el era leșinat. Înfățișarea acelei necunoscute îi făcuse o impresie atât de mare că își pierdu simțirile, strângând la sân buchetul ce luase de la dânsa. Străinii din cafenea alergaseră lângă V*** și cercau deosebite chipuri de a-l aduce în cunoștință... În sfârșit V*** deschise ochii; figura ...
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... ochii turbați și fixi — ea-și frângea mânile ei în lanțuri și din când în când își netezea părul ei desfăcut, ce cădea pînă la șolduri în vițe și 'ncovoituri cumplite. La picioarele ei era cadavrul ca de var al unui copil gol pus pe paie — un cadavru slab pe care bătea luna, legat la gât cu o cordeluță roșie. Femeia răzimată de stâlp era atît de albă încât părea o statuă și una cu stâlpul. Apoi deodată șezu. Luă ... restul în buzunar. — Nu-ți las banii ceilalți . . . dă-mi cei cincisprezece, căci sunt ai mei. Levy nu răspunse un cuvânt . El se uită la mucul de lumânare fix și neclintit, apoi trase saltarul de la masa veche, neagră și negeluită , se uită la lumină, pe care-n vremea număratului o împinsese2 - ntr-o parte . . . — Nu-ți las banii, zise Ruben cu glas mai tare 3. Destul am ... aceasta nu va trece fără să am banii toți. Ești surd, bătrânule , n' auzi ? — Lumina încă arde, zise Levy. — Am spus, lumina între tine și mine — iată, zise, Ruben, ș-o răsturnă la ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... dulceață? — Adu-mi pantofii întâi, prostule: tot nu te-ai mai învățat cu slujba? Nevastă-sa se apropie de el binișor: — Tănase, treci la tine că ți-am pregătit tot ce-ți trebuie, nu te descălța aici. — Ia slăbește-mă dumneata cu învățăturile. Să înveți pe cine ai mai ... meu e de vină... Ea se sculă să iasă, vrând să înlăture o nouă furtună ce se pregătea, când tocmai intră feciorul și-i pofti la masă. Era în postul Crăciunului și din întâmplare se potrivise să fie tocmai într-o miercuri. Aburul de la supă se ridica pânăla lumina lămpii, umplând camera de miros de bucate. Fiecarese așeză la locul său, madama, fetița, Tincuța, Tănase încapul mesei și la un colț d-l Nae, care acuma devenise îngrijitorul Ciulnițeilor, numai un loc rămase gol. — Ai chemat pe coana mare? întrebă Tincuța pe fecior ... am!... Că doar toate sunt din belșug. — Și de post și de dulce, ca la otel, zise el. Că de aia nu mai plouă la vreme. Tincuța tușea din când în când, o tuse seacă, urâtă. La ...
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... zilele își urma regulat drumul de la căsuța lui la cancelarie, de la cancelarie la o cafenea din colț, unde citea jurnale ilustrate, de-acolo la birt, de la birt acasă, fără ca în această circulațiune a mersului său să se 'ntâmple vro întrerupere sau iregularitate, pe când, din contra, în pulsațiunea ... a-l vedea, numai unii, și anume aceia cari se deosebeau prin fineța palorii lor sau prin ochii prea adânciți în cap, se uitau la dânsul și suspinau. De ce acești oameni îi erau cu deosebire simpatici nu știa nici el. La apropierea miezului nopții el simți o ușoară neliniște. Plecând din cafenea, unde prin excepție nu avuse nici cafeaua lui neagră, el își aruncă privirea pe ... tânguitor de roi. 2. Când se trezi a doua zi văzu că era târziu seara, iar niște prieteni de-ai lui jucau cărți la o masă. El dete "bună seară" c-un glas cam răgușit și ei deodată răsăriră toți și se uitară uimiți unul la altul. Numai unul, care era mai obraznic dintre ei, Alexandru, zise: — Măi hoțule! stai acolo și dormi, doar n-ai poftă să ne strici
Constantin Stamati-Ciurea - Două primadone
... Ofelia ........................................................... dna Burakova. Bernardo Francisco etc... Tocmai în acea seară, după sfârșitul dramei, avea să se joace unul din vodevilurile mele. Deci în ziua aceea la repetiția geneÂrală a lui Hamlet, în interesul meu am intrat în dosul culisei, și ceea ce văzui și auzii la acea repetiție îmi produse o așa plăcere, cum nu am avut nici la o reprezentație bufă a teatrului din PaÂris. Căci mersul piesei era întrerupt în pasajele cele mai patetice de interesele pecuniare ale artiștilor ... rolul? Hamlet. Am așteptat intrarea! Directorul. Zi mai bine intrarea în birt. Dar ascultați ce vă spun: dacă îl văd încă pe unul din voi la repetiții ceacâr, să știți că vă tai la toți leafa pe o lună. (Către sufler) . Citește rolul lui Hamlet și Ofelia. Hei, Duneo, unde ești! — Eu sunt aici! răspunde vocea armonioasă a ... Suflerul (aparte) . Ți-ai găsit galantomul. Elegantul (apropiindu-se de Burakova, îi sărută mâna) . Apoi făgăduiesc că astăzi după spectacol stofa de rochie va fi la piÂcioarele tale și... tu a mea? Burakova. A ta, a ta! (aparte) . ...