Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE FAȚĂ
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 1318 pentru PE FAȚĂ.
Ion Luca Caragiale - Un artist
... a artistului meu. Nu este lucrată cu penelul, e țesută în fire de păr de toate nuanțele posibile: ea înfățișează un munte depărtat în fund; pe vârful lui stă un călător, iar la poale i curge o apă mare; dincoace de apă e un cioban, care pășunează o turmă de o ... rade, o admir, căci într-adins m-așează cu fața spre opera lui — știe bine cât îmi place. Artistul meu avea odată doi cocoși, pe cari-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz ... chivără de hârtie în cap, încins cu o sabie enormă și având, se-nțelege, tot aerul sever necesar situației... Artistul meu ședea picior peste picior pe laviță și le comanda, cântându-le din ghitară marșul de la 48... Era atâta nerv în ritm, atâta suflare marțială în executarea bătrânului cântec popular ... covârșitoare a sunetelor, porniră să defileze în urma cocoșilor de colo până colo și înapoi și iar, tropăind voinicește cu piciorușele lor goale pe paveaua încinsă de soarele de vară... Și pentru ca parada să fie deplină, o adiere de seară — ce binecuvântare după o zi de arșiță ...
Petre Ispirescu - Aleodor împărat
... ținea minte ce-i spusese tătâne-său și se silea să-i păzească cuvintele cu sfințenie. Într-o zi, nu știu cum făcu, dus fiind pe gânduri, și alunecă de călcă pe pământul pocitului de om. N-apucă să facă zece, douăzeci de pași, și iată căse pomeni cu dânsul dinaintea lui. Acum nu-i era lui ... bună. Aleodor plecă. Și cum mergea el gândindu-se și răzgândindu-se cum să-și împlinească sarcina mai bine, căci își dăduse cuvântul, se pomeni pe marginea unui eleșteu și o știucă se zbătea de moarte pe uscat. Cum o văzu, el se duse să o ia să-și aline foamea cu dânsa. Știuca îi zise: - Nu mă omorî, Făt-Frumos; ci ... zile la poarta mea și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? Pentru asta vă plătesc eu simbrie? Pentru asta vă am eu la mine pe procopseală? Slujitorii dădeau din colț în colț și nu știau ce să răspunză. În cele de pe urmă, chemă pe Aleodor și-l duse înaintea împăratului. - Ce vrei, flăcăule, îi zise împăratul, și ce aștepți la poarta curților mele? - Ce să voi, mărite împărate, îi ... ...
Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia
... și scrisoare, Cunoaște-l di pi durere cu care plîngînd îți scrie, Cunoaște-l di pi-a lui lacrămi ce l-i găsîi pe hîrtie Cu ele odinioară udam a tale picioare, Cu ele pe buză arsă de-a dragostei înfocare, De sute de ori, Zulnio, printr-a gurilor lipire Ți-am adeverit amoriul cu credință ... Dar ne înlesnea prilejul de-o furișă sărutare, Rîpele întunecoase ce ferea cu tăinuiri A desfătărilor noastre înfocate întîlniri, Apele acelea-n care, pe furiș, în scăldătoare, Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci în zare Comorile firii toate la ochii mei dezvălite, De mii de ori sărutate, de ... sa nemulțămire Sufletul meu, ticălosul, ce-i pururea în clătire. Ah, și acum să să împace, cum să rabde, vai de dînsul, Cînd îl înec pe tot ceasul cu suspinul și cu plînsul ? Călători pe văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite, Umblu de urît cu ziua pe colnice părăsîte, Udate de-a mele lacrămi, cărările-acelea toate, Or ține spre pomenire urmele mele-nsămnate, Pînă cînd vrodinioară
... George Topîrceanu - Nebunul Nebunul de George Topîrceanu Am îndrăgit, fără nădejde, Pe zâna moartă — Fericirea. Să nu vă bateți joc de mine, Sunt om — ca voi — în toată firea... Și-o văd, în fiecare ... ascunși vederii Nu vor, cu dulcea lor otravă, Să-mi vindece durerea-nfiptă Adânc, în inima bolnavă. O, vino, vino mai aproape, Aruncă vălul de pe față! Să simt fiorul sărutării, Să te cuprind odată-n brațe!... — De la-nceput ți-am fost ursită, Dar o putere ne desparte Și ne ... ce-n viața asta, În suflet, taina mea o poartă. Când toți vor crede că sunt vie, El singur știe că sunt moartă!... ..................... Plutind, pornește pe alee, S-ascunde-n umbră de palate Și stă, o clipă, lângă banca Unei perechi înamorate... În cimitir acuma intră, O văd cum trece înainte ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... a rampa pe jos. ................................ Pe muntele Libii răsare plina lună Și varsă-un râu de raze pe valea lată, brună. Un ocean de glorii plutește pe ruini. Prin umbre și prin raze, răpește pe streini. Oh! câte suvenire nu se deștept aice! Acolo e statua lui Sesostris ferice. Mai dincolo e templul superbii zei Hathor. Mai colo sunt coloșii ... vorbește încă de strălucirea ta; Dar popolul acela ce fruntea prosterna La templul tău cel splendid, de mult timp a pierit, Să plângă pe mormântu-i destinul ne-mblânzit! Alți popoli, vai! urmară acelor mari popoare De uriași! Șiroaie de barbari trecătoare, Ce pier pe toată ziua și nu produc nimic. Ei nu v-admiră, ziduri; pe sufletul lor mic Aceste monuminte prea mari descuragează, Prin comparațiune, pe ei îi micșorează. Vedeți această sală ce timpul a lovit? Aicea fuse centru de tot ce-a strălucit. Locașu-ambițiunii, palatul ... templuri și palate rămase la Luksor! O, mare Amenofis! Aici trăiești tu încă. Dar să pătrundem umbra, tăcerea cea adâncă! Acolo un pilone gigantic întâlnești Pe două mari masife, prin care-apoi zărești O poartă c-o cornișă, ce artele amintă; Tablouri hieroglifici ...
Paul Zarifopol - Recreația criticului
... această împăcare de mine rămâneam dus cu gândul pe uscatul care se dovedea încet ochilor mei de o culoare cenușie. Un fel de leșie secată, pe fața căreia cineva curățase de curând broaște țestoase. Numai că rictusul lucra tot mai adânc în colțul gurii, iar exuberanța animală tot mai stinsă îi ... semăna cu profesorul universitar dl Drăghiescu. Lisandru își citea în cioară... tot norocul cu care mica dobitoacă făcuse din viața lui, ca un accent circonflex pe o literă, un sunet neașteptat. Arta e stare supremă de atenție. Cuvintele pe care le-am copiat te seduc să iei seama cu voluptate; desigur pentru că cel care mi le spune a luat însuși seama ... stau, abil învelite, întâmplări violente: un asasinat din gelozie; o rănire cruntă într-un viol; omorul ridicol al unui bărbier care nu vrea să radă pe un moșneag întârziat în prăvălie de ajunul Crăciunului; moartea curioasă a unui bețiv care-și urmărește umbra în valurile mării. Apoi istoria unui ... transcriu, spre desfătarea cititorului bun, și următoarele: Către seară marea gâfâia aburi ca un postav imens călcat de un croitor afară... Vara era în toi ...
... Cu ochi plânși, cu jale-amară! De trei zile plânge-acum! De trei zile cată-n drum, Dar nimică nu zărește, Căci iubitul ce jelește Pe drum nici că se ivește! Unde-i mândrul tău iubit? În ce cale-i rătăcit? Unde-i, Doamne! de nu vine De trei zile lângă ... loc nebiruit Unde-s paloșele crunte, Unde cresc stejari la munte, Unde nasc voinici de frunte!... Iată-n zori c-a și plecat Pe-un cal alb ne-ncălecat Maghiarina, mândra fată, În bărbat mândru schimbată Și cu paloș înarmată. De-ai fi pasăre sau vânt N-ai ajunge ... lucește Și-n văzduh se mistuiește. În codri merei pustii Unde urlă fiare mii, A intrat fata voinică Și se duce fără frică Pe-o strâmtoare de potică. Umbra nopții s-a lățit, Groaza-n lume s-a pornit, Vântul suflă, vâjâiește, Codrul urlă, clocotește ... mult drum în urmă-i lasă; Că cine doru-l apasă, De furtuni cerești nu-i pasă! Iată-a sosit în ceas rău Pe malul unui pârău, Pârău mic și fără nume Ce curgea tainic în lume, Printre flori revărsând spume. Hai, voinice, la cel mal (Zis-a ...
Vasile Alecsandri - Însura-m-aș
... lua-o de Bărgău, Mă tem c-a fi lucru rău. Oi lua o sărmăncuță Care poartă opincuță Și cămașă cu altiță, Și pe șolduri o catrință. ↑ Însurătorile pentru români sunt un prilej de mari veselii, căci nunțile țin mai multe zile și bancheturile nu contenesc. Obiceiurile sunt ... cinstita adunare! și la cinstiți socri mari! cum trăiți? cum vă aflați?" Socrii răspund: ,,Mila Domnului, ne aflăm bine; dar și dumneavoastră seama vă dați: pe la noi ce căutați?" Vornicul se închină și zice: ,,Noi cum umblăm și ce căutăm, seama bine ne dăm, frica nimănui nu purtăm. De unde ... ridicat, peste mândra oaste a cătat și a zis: Cine-a fi în stare să prindă o fiară și pe urmă-i să se ducă și răspuns apoi s-aducă? Atunci noi ne-am ales și pe loc am purces din urmă în urmă, ca păstorul după turmă. Și venind noi trei voinici, și ajungând pe aici cu suflarea vântului, pe fața pământului, am zărit căzând pe casă o stea mândră, luminoasă, ș-am mai văzut o floricea mai mândră decât o stea, care-n flori înflorește, dar de rodit nu rodește ...
Mihai Eminescu - Codru și salon
... e răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vrâstă păharul lui îl împle Și-l cheamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mânile-amândouă el ține a lui tâmple, Se uită pe fereastă cum ninge-ncet... mereu. Se uită cum omătul copaci și case-ncarcă, Cum vântul farmă ramuri zvârlindu-le-n ferești, Atunci i se năzare ... acest pământ. S-a stins. De-aceea însă ar vrea încă o dată Să vadă lunca verde, departe valea-n flori, Unde ades pe brațu-i, în noaptea înstelată, Ședea pe stânca neagră spuindu-i ghicitori. Da, ghicitori, enigme. Ce știa el pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii furtunoși? În lacu-adânc și neted, în mijlocul de lunce, Părea că vede zâne cu ... de aur roș. Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare... La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci, Când rețele din codru pe creții apei clare, Scăldându-se prin papuri lăsau pe valuri fulgi. II Trecură ani. E noapte. În camera bogată, Pe-un pat alb ca zăpada, copila sta măreț. O candelă de aur c-un punct de foc arată Prin umbra străvezie icoane ...
Nicolae Gane - Ciubucul logofătului Manole Buhuș
... poștalioni suri trase la scară, conul Manole își sărută soția, își luă ziua bună de la slugi și se sui în trăsură având la stânga pe franțuzul Ernest iar în capră pe vătavul de curte și pe Ciordilă țiganul. Acest din urmă avea să întovărășească și să slujească pe stăpânul său în tot timpul călătoriei. Surugiii plesniră din harapnice; cei opt poștalioni suri, bine hrăniți și iuți de picior, înhămați în șir porniră prin ... în cale mirați, să vadă asemenea alai de înhămătură condusă de doi surugii năbădăioși în haine de abÅ• albă cu fireturi negre, și care săltând pe șea pocneau din bice și chiuiau cât le lua gura. Așa năzdrăvănie nu se mai văzuse pe meleagurile acelea. În Lemberg era boierul cât pe ce să aibă iarăși oarecare daraveri cu poliția care îi opri trăsura în loc și ordonă surugiilor să nu mai chiuie și să nu mai ... Paris. Drumul-de-fier a fost cea întâia mare surprindere pentru dânsul. Nu-și putea da el samă cum niște hardughii de case pe roate, aninate una de alta, pot să alegre la nebunie pe
Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)
... să zidească Tismana, Radu al II-lea avu trebuință să reteze o parte din munte. Așezată la o înălțime ca de 100 picioare, apărată în față de o măreață stâncă ce se pleacă deasupră-i, ocolită de zidiri vechi, care se întind pe marginea prăpastiei, și încoronată de turnuri, această zidire, privită din vale, seamănă unul din acele palaturi din veacul de mijloc, una din acele cetăți feudale ... copacilor ce acoperă muntele, apoi un glob rubinos se văzu legănându-se printre frunzele desfăcute de vânt și, înălțându-se puțin, aruncă o rază piezișă pe rămășițele unei zidiri ce se vede pe coastă, apoi deodată arătându-se deasupra stejarilor celor mai înalți, ca pe un piedestal de verdeață, lumină peștera sfântului, turnurile mănăstirii, potecile tainice și stâncile din față, în vreme ce o parte a pădurii, rămasă în umbră, făcea să se auză un vuiet fioros, asemenea cu zbieratul depărtat al hiarelor ... priveliște nu mi-a făcut atâta impresie. Tăcerea acestei cetăți unde răsuna odată zgomotul armelor, întinderea pustiului, singuratica lună ce se înălța melancolică pe câmpiile cerului mi se părea a înota în atmosferă ca un fanal aruncat ...