Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru P����I
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 586 pentru P����I.
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI
... cuget Boìerimea tartĂ¡rului toată Într-o clipită fusă-adunată. Ochii Sătana-își întoarsă roată Cercetând pe tot însul în față; Inima pare că-i să desfată Văzându-și boierimea sumeață. Apoi, după puțină tăcere, Acest chip grăi rozându-și ghierre: [5] ,,O, soți credincioși ursitei mele, Viteji protivnici naltei ... Tot iadul (grăi dâns) bine știe Cât îi face-a mea dregătorie!... Zieu! mai mult decât toate-îi ajută Și mai multă dobândă-i aduce. Chipul și cărarea mea bătută Care pre-om la strâmbătate duce, Este pofta de-averi desfrânată, Într-alt chip lăcomie chiemată. [11] Omul e ... vinde patria pe mită, Cesta spre ucidere să-învită. Papa vinde darurile sfinte Pentru gălbănași, iar' patriarhul Din VizĂ¡nt le cumpără-înainte. Din episcĂ³p pănă la eclisiarhul, Toți își prevând cele cumpărate Ce trebuiea să fie-în dar date. Craii și miniștrii având sete De-argint, ațâță războaie crunte ... și de-unde Vin acele cuvinte sprințare A lui? Drept ce-atâta să rădică Socotind pre-alalții întru nimică? [15] Nu voi să-i întunec vrednicia, Căci banii-au în lume căutare; Dar' ce-ajunge numa bogăția, De n-ar fi și-o vărtute mai mare Cui ș-însă ...
... Dimitrie Anghel - Domnu' Hube Domnu' Hube de Dimitrie Anghel Din volumul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Flacăra , I, 1, 22 oct. 1911, p. 3. O legendă teutonă povestește de un rege că, urcîndu-se pe tronul părinților lui, a poruncit să-i așeze un clopot de argint în înaltul unui turn, ca să poată, ori de cîte ori ar încerca vreo mulțămire, s-o anunțe și norodului ... cădea rece și neprietenoasă, și ele păreau veșnic un simbol al amenințării. Ochii vizi, înconjurați de niște ochelari cu cercuri negre ca două nule, ce i s-ar fi urcat din catalog pe nas, priveau fără să adune soarele în ei. Părul, încărunțit și plin de dungi albe ca tabla pe ... nimica nou pentru dînsul. În sunete clare și sunete triste era țesută viața lui, o ploaie fărîmată de sunete erau ceasurile și zilele cari nu-i vesteau nici o fericire... Dobitoacele strînse în arcă se răspîndeau în lume și deveneau oameni, amestecul de capete blonde și brune pe care îl vedea ... la rîndul lor odraslele, un alt crîmpei al hidrei, un alt eu chinuitor, un alt specimen pe care domnu' Hube trebuia să-l boteze, căutîndu-i ...
... acum; Dar mama voastră n-ar putea S-ajungă oarecum Nebună? V-ar plăcea s-o știți De râs obștesc pe drum? Oh, leacul! unde-i? Din pământ, Din foc ea l-ar fi scos! Erau săraci. Bărbatul ei, De mult bolnăvicios, Zăcea și el, puteai de slab Să-i numeri os de os. Pe laiț fecior, părinte-n pat, Pe răni al cârpei nod, Și-n vatră focul stâns de mult Și nu-i ... fruntea dând Și vezi cum face gesturi ea, Așa precum în joc, Dezmierzi copii? Cum râde ea, Ca omul în noroc? Apoi răsare blăstămând: Și-i varsă gura foc. Rusanda e, copila ei! În ușa tinzii-n prag, O dezmierda ea nopți întregi Ca un odor pribeag, Ea singură i-a mai rămas Din tot ce-avuse drag. Privindu-și fata, îi părea Și traiul mai domol. Frumoasă, ca un sfânt potir P ... vrei tu? Turbatule ce ești! Și capul ea și l-a zdrobit De drugii din ferești. A fost prea mult! Când i-au adus Pe Sanda doi argați, Ea n-a mai plâns, a stat ca stan Cu pumnii ridicați, Cu gura plină ...
Ion Heliade Rădulescu - Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 18
... atât mi-au fost de scumpe și noroadele care, supuse legilor, au știut a prețui dorul și ostenelile oblăduitorilor lor, a-i iubi și a-și încredința în mâinile lor a lor soartă; pentru care le-am recomandat în veci celor ce doresc ... serbați astăzi, va fi atunci nume de cinste și de sărbătoare la urmașii voștri. POEZIA În zborul meu cel slobod, în sfânta mea-nfocare, Mi-i drag a cânta prinții și stăpânirea lor; Înger trimis din ceruri fac buna guvernare, Pe cea rea o fac spaimă, Satan pustiitor. Lira ... sunt a ei coarde la fapte de-ngrozire, Și sunetul ce scoate e vifor, vijelii! Virtutei eu dau viață, o fac sfântă ființă, Templu-i ardic, altare, și o-ndumnezeiesc; Iar răutatea, groază din neagra locuință, O naște însuși iadul, e biciul pământesc. Istoria prin mine ia chip, se-nființează ... moștenită; Ferice de acela ce eu am vrednicit! La voi eu viu acuma, și lira-mi se-ncordează Să cânt vitejii voștri și lumii să-i vestesc; A lor sfântă țărână la glasu-mi înviază, Și faptele lor toate p ...
Alphonse de Lamartine - Războiul
... Le culcă ca niște spicuri pe câmpie răsturnând. Ici cade un erou mândru în floarea sa secerat, Din ochii săi ies scânteie, de trufie-mbărbătat; P-al său coif ce face unde, de lumină strălucind, Mlădioasă-o pană cade, se ridică fâlfâind; Moartea de țintă-și alege printr-însa a ... lovește, și greșit nu poate fi Ca un snop de oțel cade în pulbere răsturnat. Armăsarul său s-azvârle, se simte neînfrânat; O piezișă căutătură p-al său stăpân aruncând, Se-ntoarce, își pleacă capul, îl miroase lăcrimând. Colo cade-un vechi războinic ce, crescut de luptător, Patrie tabăra-i fuse, ș-armele al său amor. El de nimic n-are-a plânge decât d-un steag îndrăgit Murind, după el privește, după ... iară pe urma ce a lăsat, Astfel peste rânduri sparte la loc altele se pun, Vin să înfrunteze moartea peste cei morți, și-i răzbun. Dar omor făra răsplată s-aștepte se ostenesc Taberele amândouă, ș-una-ntr-alta năvălesc, Se-mping, se lovesc, pătrunde o ceată-n alta ... glas plângeros Se nalță, se răspândește pe câmpul cel tânguios. Arpa, trâmbița, cimbala, însoțite își unesc Glasul lor cel de aramă și-mpreună tânguiesc; Și ...
Ion Heliade Rădulescu - Războiul
... Le culcă ca niște spicuri pe câmpie răsturnând. Ici cade un erou mândru în floarea sa secerat, Din ochii săi ies scânteie, de trufie-mbărbătat; P-al său coif ce face unde, de lumină strălucind, Mlădioasă-o pană cade, se ridică fâlfâind; Moartea de țintă-și alege printr-însa a ... lovește, și greșit nu poate fi Ca un snop de oțel cade în pulbere răsturnat. Armăsarul său s-azvârle, se simte neînfrânat; O piezișă căutătură p-al său stăpân aruncând, Se-ntoarce, își pleacă capul, îl miroase lăcrimând. Colo cade-un vechi războinic ce, crescut de luptător, Patrie tabăra-i fuse, ș-armele al său amor. El de nimic n-are-a plânge decât d-un steag îndrăgit Murind, după el privește, după ... iară pe urma ce a lăsat, Astfel peste rânduri sparte la loc altele se pun, Vin să înfrunteze moartea peste cei morți, și-i răzbun. Dar omor făra răsplată s-aștepte se ostenesc Taberele amândouă, ș-una-ntr-alta năvălesc, Se-mping, se lovesc, pătrunde o ceată-n alta ... glas plângeros Se nalță, se răspândește pe câmpul cel tânguios. Arpa, trâmbița, cimbala, însoțite își unesc Glasul lor cel de aramă și-mpreună tânguiesc; Și ...
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... a sa splendoare Și reflecta lumina din candela de aur Ce-și înălța la ceruri o flacără-albăstruie Ce-o aprinsese prințul cu pietoasa-i mână. Eroul, după-o lungă, profundă cugetare, Își terminase ruga cea după miezul nopții Și-n jețul său purpuriu, cu fruntea p-a sa mână, În planuri salutarii și varii, și mărețe Își ațintase mintea către omnipotență Și ochii pe icoană, a cărei ... n-aude nimica, Nimic străin nu vede. A candelei lumină Se nalță și se lasă, și vasul ei cel sacru Se leagănă ușure p-aureea-i catenă, Și un profum de viață dintr-însa se exală. Mihai pasă la ușă și pe custod îl află Dormind în a sa ... de-adevăruri, ființa îi îneacă. Repaos cere carnea și-n svol îi este mintea. Cămara nu-l încape, și largii pași detună; Străbate, restrăbate întinsa-i încăpere, Gigantica sa umbră în lungu-i se deseamnă Și repede-l urmează, circonferind pereții. Vulcan în pieptu-i fierbe divina răzbunare, Cu miile-i vin planuri întru restabilirea A drepturilor patrii ș-a țării re-ntregire. S-așează să răsufle. Umbroasa-i ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... orice defect al vostru să vă fie adversari. Înaintea lor nu mergeți cu-aroganță d-autor, Vă-nvățați îns-a distinge din amic p-adulator, Căci acesta, ca să-și râză, s-arată-a te admira. Vreți mai bine un consiliu decât a vă lăuda ... făr-a fi și mustrător, Versuri rău coordonate le pune la locul lor. Vorbele ți le mai strânge, ambițioasele-emfazi, Înțelesul ici nu-i place, colo — vicioase frazi. Construcția ta îi pare puțin a se-ntuneca Ast termen nu se-nțelege, cată a-l ... d-a sa operă uimit, Crede c-are și el dreptul, cuvântul de apărat, Ca oricare ce se simte-ntr-ale sale ofensat. Tu-i zici "Versul ăsta-mi pare nu prea bine exprimat." El "Domnule, cu iertare! că e versul minunat." — "Termenul acesta-mi pare cam rece și ... a părut a te-nghimpa, El de asta, d-asta numai nicidecum n-o va schimba. Însă când vine, ți-arată că-i place-a fi criticat, Că ești domn p ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... orice defect al vostru să vă fie adversari. Înaintea lor nu mergeți cu-aroganță d-autor, Vă-nvățați îns-a distinge din amic p-adulator, Căci acesta, ca să-și râză, s-arată-a te admira. Vreți mai bine un consiliu decât a vă lăuda ... făr-a fi și mustrător, Versuri rău coordonate le pune la locul lor. Vorbele ți le mai strânge, ambițioasele-emfazi, Înțelesul ici nu-i place, colo — vicioase frazi. Construcția ta îi pare puțin a se-ntuneca Ast termen nu se-nțelege, cată a-l ... d-a sa operă uimit, Crede c-are și el dreptul, cuvântul de apărat, Ca oricare ce se simte-ntr-ale sale ofensat. Tu-i zici "Versul ăsta-mi pare nu prea bine exprimat." El "Domnule, cu iertare! că e versul minunat." — "Termenul acesta-mi pare cam rece și ... a părut a te-nghimpa, El de asta, d-asta numai nicidecum n-o va schimba. Însă când vine, ți-arată că-i place-a fi criticat, Că ești domn p ...
Dimitrie Bolintineanu - Braha căpitanul
... trecând cu prinșii. Braha stă, privește... O femeie trece Cu picioare goale, noată-n huma rece, Cu vesminte rupte, perii revărsați, Brațele sub lanțuri, ochii-i lăcrimați. Tinerica prinsă către dânsul cată. Strigă cu durere, cade leșinată. Braha recunoaște pe soția sa. Își cheamă vitejii, p-al sau cal zbura. Sare peste rânduri, fărâmă ș-ucide. Rușii nu cutează calea-i a închide. Apoi dă năvală și fărâmă amar, Pân' la cea din urmă viață de tătar. Liberă toți prinșii și p
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... câștigată din limba grecească. Cu intrarea în școala românească, slavă Domnului că m-am dres, pentru că eram prea fricos de râsul dracilor de băieți. P-atunci să mă fi pus cineva din câți zic ca să scrie românul cum pronunță, p-atunci, zic, să mă fi pus să fac o ortografie românească, că s-ar fi dus pomina de dânsa, de le-ar fi rămas și ... Carcalechi. Din mila lui Dumnezeu s-au pierdut acele traducții, și începutul mai totdauna îl ține cineva minte pe dinafară. Iată cum era poema dintâi: I Într-o zi primăvăroasă, Cântând prea de dimineață, Se coboar-o drăgostoasă Muză, dulce cântăreață, Ce Erato o numesc. "Iată,-mi zice,-ți poruncește Marea ... unde-orice voiește, De cer, de pământ stăpână, Poruncile-i se păzesc), Să fii d-acuma nainte Întru dulcea a ta viață Cântărețu-i plin de minte, Care cântă cu dulceață P-al sau fiu, dulcele-Amor. Și de ast-a ta cântare Prin mine-ți făgăduiește, Și tu-n stare de mirare Goală-n ... are Ce Amor n-ar răsuna. Acum făr-a mea voință Gura singură urmează Dup-a Vinerii silință; Nicidecum nu încetează ...