Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MI��ELE��TE

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 495 pentru MI��ELE��TE.

Ion Luca Caragiale - Antologie...

... zis; în genul ăsta, am mult mai picante. — Tocmai d-aceea doresc să văd și eu mai de aproape colecția d-tale și, dacă-mi permiți, să copiez câteva... — Bucuros, îmi răspunse el; trebuie însă să te ajut, fiindcă d-tale, mai puțin cunoscător în materie, ți-ar veni greu să faci repede o bună selecție din atâtea pachete. — Domnul meu ... că stare v-a dat destulă! (iscălit) Un chelner de la Kurhaus din Franțisbat. * (Mână, hârtie, cerneală, stampilă, aceleași.) Stimată doamnă, d-ta te canonești la cură de apă minerală, exilată în Franțișbat, iar boierul d-tale face cură de șampanie la Lăptărie, cu marchizele apilpisite, cu taraful lui ... elles ne vous gĂȘnent pas du tout, tant mieux! Nous vous souhaitons un doux dodo! (iscălit) Plusieurs voisins curieux. (Pe românește: Dragă domnule, spune, rogu-te, când te așezi seara în pat nu te supără mândrele coarne cu care te-mpodobește iubita soție, Smărăndița, cu colaborarea atât de stăruitoare a bravului d-tale nepot, d. sublocotenent de roșiori, Artur? Dacă nu te ...

 

Ion Luca Caragiale - O soacră

... iritat ): Ce! ce! n-am să-ți spun dumitale ce, domnișoară Lizo. Lasă-mă-n pace. LIZA ( înecată de plâns ): Așa? cine sunt eu să te-ntreb? Să te las în pace? ( se aude soneria în stânga de trei ori scurt și glasul Fifinii strigând: Lizo! Victor tresare, se oprește din periat hainele și ... Giurgiuveancă" și cu Marchiza de Brinvilliers de Alex. Dumas-tatăl. ( își scoate pălăria, o pune pe jardinieră și-și șterge sudoarea. O pauză. ) ...Omul care mi-a vândut aceste prafuri, mai întâi mi-a refuzat cererea. Nu știam ce să-i zic ca să-l conving, când mi-adusei aminte de taxa stabilită odată pentru conștiința negustorilor de hapuri... Aur ? Na, 40 de galbeni, mizerabile, și dă-mi ceva să pot dormi. Atunci spițerul meu îmi zise tremurând: „Dumneata nu vrei să mă pierzi, monseniore! Ai insomnie, iată leacul; însă ia seama ... ceas, dar trebuiești deșteptat de altcineva cu fricțiuni și duș de apă rece; cu trei, adormi în zece minute ( sinistru ) dar nimini, cu nimic nu te mai poate deștepta..." Fii binecuvântat, omule, i-am zis... ( cu hotărâre. ) Da! Când fatalitatea ne împinge, cată să mergem înainte. Da! Trebuie să sfârșesc astăzi

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Departe, departe

... cu ea , cu umbra pe care o văzusem intrând, la miezul nopții, în curtea palatului? Și zidurile sunt așa de înalte... M-am încercat, dar mi-am întors unghiile pe dos și mi-am sângerat degeaba buricele deștelor. Stele nu răsar. Nici luna. Și nu e pic de nor. Ce fel de cer se întinde pe deasupra acestui ... cineva plângea și se ruga, se ruga... — Taci! zise bătrâna, taci! Ah! ce minut fericit îmi risipiși, dragul mamei... Începui să tremur. Închisei ochii. Mi-era frig. Mi se păru că plutesc în aer. Mama o fi crezând că m-am înecat și m-o fi plâns... cât m-o fi plâns, săraca ... ochi roșii de stafie... și ochii ei erau buni și mângâietori, ca ai mamei. Se așeză lângă mine, îmi luă mâinile în mâinile ei și-mi zise: — Tu, dragul mamei, n-ai să te mai întorci de unde ai plecat, e atât de departe de-aici până acolo, că drumul e mai lung ca viața ta... Începui să plâng ... Cine e închis acolo? — Unde? răspunse bătrâna tresărind. — Acolo... — Ți s-a părut, n-ai auzit nimic. — Atunci, spune- ...

 

Mihai Eminescu - S-a dus amorul

... un amic        Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic        Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin        Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin,        Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor,        Atât senin de stele, Și un atât de trist amor        Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat        Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat,        Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu        Din jalea mea ... Renăscători de moarte! Și cu acel smerit surâs,        Cu acea blândă față, Să faci din viața mea un vis,        Din visul meu o viață. Să mi se pară cum că crești        De cum răsare luna, În umbra dulcilor povești        Din nopți o mie una. Era un vis misterios        Și blând din ...

 

Mihai Eminescu - S-a dus amorul...

... un amic Supus amândurora Deci cânturile mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de isvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea mea ... Renăscători din moarte! Și cu acel smerit surâs, Cu acea blândă față, Să faci din viața mea un vis, Din visul meu o viață. Să mi se pară cum că crești De cum răsare luna, În umbra dulcilor povești Din nopți o mie una. Era un vis misterios Și blând din ...

 

Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe

... cocoțată     Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€�     Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis     Și parcă-ntregu-i suflet în ele și-a închis!     Atunci șoptii: “Mulți alții s-au dus de lângă mine,     â€œDin cei iubiți; ca mâine și dânsul va ... “Niciodată!â€�     â€œProfete sau mai bine tu pasăre-a pieirii,     â€œTu pasăre sau demon, în numele iubirii,     â€œFiindcă Satan te mână în casa-mi dezolată,     â€œRăspunde-mi se mai află balsamuri la Gadei?â€�     Dar pasărea lugubră răspunse: “Niciodată!â€�     â€œTu pasăre sau demon, profet, te jur pe zei,     â€œPe zeii-n care credem și eu și tu cu mine,     â€œOh, spune, al meu suflet așteaptă de la tine ... œVoi mai vedea în ceruri pe tânăra curată,     â€œLenora?â€� Însă corbul răspunse: “Niciodată!â€�     â€œTe du, răcnii atuncea, și lasă-mă, te du     â€œAcolo unde Pluton, azilul îți dădu.     â€œUn fulg să nu rămână din carnea-ți blestemată,     â€œSă-mi mai aducă-aminte minciuna ce mi ...

 

Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe

... cocoțată     Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€�     Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis     Și parcă-ntregu-i suflet în ele și-a închis!     Atunci șoptii: “Mulți alții s-au dus de lângă mine,     â€œDin cei iubiți; ca mâine și dânsul va ... “Niciodată!â€�     â€œProfete sau mai bine tu pasăre-a pieirii,     â€œTu pasăre sau demon, în numele iubirii,     â€œFiindcă Satan te mână în casa-mi dezolată,     â€œRăspunde-mi se mai află balsamuri la Gadei?â€�     Dar pasărea lugubră răspunse: “Niciodată!â€�     â€œTu pasăre sau demon, profet, te jur pe zei,     â€œPe zeii-n care credem și eu și tu cu mine,     â€œOh, spune, al meu suflet așteaptă de la tine ... œVoi mai vedea în ceruri pe tânăra curată,     â€œLenora?â€� Însă corbul răspunse: “Niciodată!â€�     â€œTe du, răcnii atuncea, și lasă-mă, te du     â€œAcolo unde Pluton, azilul îți dădu.     â€œUn fulg să nu rămână din carnea-ți blestemată,     â€œSă-mi mai aducă-aminte minciuna ce mi ...

 

Friedrich Schiller - Resignațiune

... Friedrich Schiller - Resignaţiune Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul vieței înflorește ­ La mine-a desflorit; Și zeul lin al păcei ­ o, lume ... al lumei scorniri mântuitoare Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? Măreață pentru că e cu coji acoperită, A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești ... ți acel judecător, Căci surd desprețuit-am a lumei flecărie, Numa-n a tale bunuri credeam cu frenezie, Acum cer recompensa-mi, divin răsplătitor! ­ Eu îmi iubesc copiii cu Ä�gală iubire! Din sfere nevăzute zise-un geniu divin. Sunt două flori ­ el zise  ... flori espuse l-a omului găsire: Speranța-i una, pe alta Plăcerea o numim. Și cine-ați frânt în lume numai una din ...

 

Mihai Eminescu - Resignațiune

... Mihai Eminescu - Resignaţiune Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul vieței înflorește ­ La mine-a desflorit; Și zeul lin al păcei ­ o, lume ... al lumei scorniri mântuitoare Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? Măreață pentru că e cu coji acoperită, A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești ... ți acel judecător, Căci surd desprețuit-am a lumei flecărie, Numa-n a tale bunuri credeam cu frenezie, Acum cer recompensa-mi, divin răsplătitor! ­ Eu îmi iubesc copiii cu Ä�gală iubire! Din sfere nevăzute zise-un geniu divin. Sunt două flori ­ el zise  ... flori espuse l-a omului găsire: Speranța-i una, pe alta Plăcerea o numim. Și cine-ați frânt în lume numai una din ...

 

Mihai Eminescu - Resignațiune (din Schiller)

... Mihai Eminescu - Resignaţiune (din Schiller) Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul vieței înflorește ­ La mine-a desflorit; Și zeul lin al păcei ­ o, lume ... al lumei scorniri mântuitoare Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? Măreață pentru că e cu coji acoperită, A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești ... ți acel judecător, Căci surd desprețuit-am a lumei flecărie, Numa-n a tale bunuri credeam cu frenezie, Acum cer recompensa-mi, divin răsplătitor! ­ Eu îmi iubesc copiii cu Ä�gală iubire! Din sfere nevăzute zise-un geniu divin. Sunt două flori ­ el zise  ... flori espuse l-a omului găsire: Speranța-i una, pe alta Plăcerea o numim. Și cine-ați frânt în lume numai una din ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Irinel

... niște lunete, văd ce se petrece în adâncimea unei tăceri viclene. Da, sunt nesuferite aceste supape de lumină. Mi-e cu neputință să privesc în ele fără să mă cutremur. Așa m-am născut. Sunt mulți ca mine. Un singur lucru mă deosebește de ei: eu am priceput devreme de ce ... începea: — Un profesor trebuie să fie părintele vostru! — Educație! Educație, pedagogie, sistem nou! Și când s-a răstit la mine și mi-a strigat: "Educație! Pedagogie! Sistem nou! Ochii-n sus! "... am ridicat capul, dar, întâlnind niște ochi pedagogicești, mi s-a-ncleștat fălcile și, din lecția cea mai bine preparată, m-am ales cu un zero la catalog. Mă prind că asemenea ... cu trepte de stejar, cu stâlpi cu flori la capiteluri și cu brățări pe la mijloc. Îmi plăceau casele?... Da. Iubeam pe unchiul meu, care-mi îndoise averea?... Da. Mi-era rușine ca, îndată ce ajunsesem vârstnic, sa-i cer socoteală, ca și cum m-aș fi îndoit de cinstea lui?... Da. Ei șir?... De ... de care e vorba?... sunt cărbuni?... Cum să vorbească stelele?... Nu pricep... Ș-apoi... gheață... topire... marmură... litere de foc... mânăstire... sinucidere... Ah!... Pauvre Marie! ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>